51 matches
-
frumoasă decât o zână și mai înțeleaptă decât orice vrăjitoare, pe numele ei Lia. Văzându-și mama atât de îndurerată, Lia hotărî să pornească chiar ea în căutarea tatălui său. Soarele și Vântul o pregătiră de drum, dăruindu-i o legăturică: - Nu ai nevoie de mai multe, îi zise Soarele, dacă folosești cu cap ceea ce găsești în ea, te vei întoarce împreună cu tatăl tău. - Și nu uita, îi zise și Vântul, cu grabă nu faci nici o treabă! Mirată de sfaturi și
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
e tatăl ei? Arătarea păru suficient de mulțumită de felul în care vorbea prințesa cu ea, așa încât o călăuzi până la grota de sub pământ în care fusese atârnată cușca în care zăcea mai mult mort decât viu Pană-Împărat. Lia scoase atunci legăturica dăruită de Soare și Vânt și numaidecât un mănunchi de raze luminară în jur ca ziua și un curent de aer cald împinse cușca către ea, sprijinind-o până când prințesa reuși să dezlege funiile cu care era legată. Să își
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
rămaseră pe moment încremeniți de cuvintele sale. - Lăsați-o să-și ia lucrurile și însoțiți-o până în adâncurile pădurii. De acolo luați-i armăsarul și grăbiți-vă pe calea de întoarcere! - le porunci Ștefan. Baba își strânse lucrurile într-o legăturică, încălecă pe armăsar și însoțită de doi călăreți se afundă în adâncurile pădurii. Când roata de foc a soarelui se apropia de orizontul dinspre apus, baba struni calul și descălecă. - Băieți, soarele este la amiază, iar drumul la întoarcere este
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1423317262.html [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
a început să mănânce invitându-l și pe băiat, de data asta foamea a învins orice opoziție. După ce au mâncat, nenea Dinu l-a întrebat dacă totuși nu are un act la el? De această dată Kemet și-a scos legăturica ascunsă sub hainele sale, și-a început să o desfacă până a ajuns la actul său de naștere pe care l-a întins cu o mare sfială și timorare lui nenea Dinu. Acesta fără să se grăbească l-a luat
SECRETUL LUI KEMET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 by http://confluente.ro/Secretul_lui_kemet_mihai_leonte_1345821571.html [Corola-blog/BlogPost/355265_a_356594]
-
povesti doctorului tot ce petrecuseră. Duran o ținea una și bună: -Dom’ doctor, să-mi dea aurul că-l mănânc! -O să ți-l dea, stai liniștit!, îl potoli doctorul. Duran fu internat în spital. Înebunise de-abinelea. Umbla cu o legăturică de pietricele la el și o arăta pe la toți nebunii: -Am găsit aurul, frate! Uite ce de aur am! Maria își vându toată averea să-l lecuiască de nebunia lui, dar fu în zadar. La un an muri și ea
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1456987962.html [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
o întrebase unde a pus bijuteriile. Răspunsul venise din groapă: <I le-am dat fetei...> Trecură anii. Tot toamnă, tot vânt, tot frunze ruginite care zburau bezmetice pe drumul care intra în sat de la gară. Un om necunoscut cu o legăturică în mână întra în sat cam abătut, pășea încet, cu capul în jos, privind în pământ. Câteva femei care-l văzuseră se strânseră și începură să vorbească: -Făăă, parc-ar fi băiatul lui Petre! El se opri în loc și le
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Dubla_crima_cu_premeditare_ion_ionescu_bucovu_1352445752.html [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
metrilor și a buștenilor pe apa Răușorului și Dâmboviței, la Nae Chiorcel, Ion Idor, la fabrica lui Iancu Anastase de pe Luncă. Aici, după timpul de lucru, portarul fabricii era unul Zoltan, ungur de nație și mă lăsa cu câte-o legăturică de țepuși mai mici, bune de foc, cât puteam duce în spinare. Eram coleg de clasă cu fiul său, Carol. Vara mergeam aproape în mod obișnuit la fân, la polog la Nicolae Dăncilă, un om înstărit prin bună chivernisire și
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 by http://confluente.ro/Pentru_un_ban_trageam_bustenii_cu_carligul_pe_dambovita_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
Statutului. Principatele-Unite potu în viitoru a modifica și a schimba legile care priivescu administrațiunea lor din launtru, cu concursul legal al tutulor puterilor stabilite, și fără nici a intervențiune; se înțelege însă că acesta facultate nu se poate întinde la legăturele care unescu Principatele cu Imperiul Otomanu, nici la tratatele între Înaltă Porta și celelalte Puteri, care sînt și remanu obligatorii pentru aceste Principate. La art. 3. Nici o lege nu poate fi supusă sanctiunei Domnului înainte de a fi discutată și votată
EUR-Lex () [Corola-website/Law/125703_a_127032]
-
șaptelea fiu al unui al șaptelea fiu, numit în mod sugestiv Septimus Heap, este furat în noaptea în care apare pe lume de către o moașă care îl declară mort. În aceeași noapte, tatăl băiatului, Silas Heap, găsește în zăpadă o legăturică în care se află o fetiță nou-născută cu ochi violeți. Silas și soția lui, Sarah, o iau pe biata fetiță în casa lor, îi dau numele de Jenna și o cresc ca pe propriul lor copil. Dar cine este această
Septimus Heap () [Corola-website/Science/308352_a_309681]
-
de lucruri de valoare... Țin minte că mama mi-a cusut un săculeț pentru spate, un fel de rucsac, mie și lui văru-meu. Un rucsac a luat mama și un rucsac a luat tata, iar mama a luat și o legăturică În care era un covoraș cu un desen național... Și În cealaltă mână o ținea pe soră-mea, care avea un an, și ne Îndreptam spre comisia care supraveghea modul În care ne-am conformat instrucțiunilor. Tata a trecut, vărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În formă de șarpe), sculptată, i-a crăpat efectiv mușchiul - și i-a strigat ceva ce nici acum n-am uitat: „Nu te-ai săturat, jidoavcă Împuțită, de sânge românesc?”... Și, săraca mama, bineînțeles că i-a căzut din mână legăturica, a plecat, sigur că i s-a umflat mâna... A trebuit ca un medic să-i Închidă rana... Vă referiți la medicii evrei deportați? Bineînțeles... La Mărculești unde ați fost cazați? În niște case părăsite, niște case de lut ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Koller, și după aia a fost Crăciun. Crăciun a fost cel mai dur. De la Aiud v-ați și eliberat? Nu... Am stat la Aiud pe celular până În primăvara lui ’57, când mă văd strigat și să-mi iau bagajele, o legăturică cu un prosop ceva, dacă mai aveai, și m-a dus la gară. Și am cerut să mă pună În lanțuri... E destul de incomod să fii pus În lanțuri, dar ești mai sigur, că așa nu te acuză că ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu ochii vii, cu 2-3 fire mici de mustăți, voinic, bine legat; cu pumnul lui ar fi fost în stare să spargă un perete. Îl chema Nicolae a Anei din Horodniceni. De câte ori venea la schimb, era cu făinuță și cu legăturica cu fasole în traistă și cu asta trăia toată săptămâna până îi venea rândul să-l schimbe altul. Și nu numai el, ci toți băieții de țară trăiau așa. De multe ori, făceau cu toții câte o mămăligă mare și luau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Koller, și după aia a fost Crăciun. Crăciun a fost cel mai dur. De la Aiud v-ați și eliberat? Nu... Am stat la Aiud pe celular până în primăvara lui ’57 când mă văd strigat și să-mi iau bagajele, o legăturică cu un prosop ceva, dacă mai aveai, și m-a dus la gară. Și am cerut să mă pună în lanțuri... E destul de incomod să fii pus în lanțuri, dar ești mai sigur, că așa nu te acuză că ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
trecea Carpații. Ecoul acestei călătorii avea să fie transferat romanului Geniu pustiu (început la Viena, nu străin de contactul cu Ioan Slavici) precum îl recunoaștem din rândurile scrise parcă la fața locului: "...Într-o zi frumoasă de vară îmi făcui legăturica, o pusei în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare-împărătesc..." (vezi ediția Opere, VI, Ed. Minerva, Buc., 1982, p. 213). În urma acestei călătorii cu "zile frumoase și bune", cum le intitulează Slavici, avem două variante pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vaită unii și alții "că-s turbat"... "Turbato?!" Nooo! protestează Don Batista, păturindu-și sculele. Vitoria! Coraggio!... Eroico! se înclină el și dă să-i sărute dreapta, dar Ștefan și-o retrage. Ce-s eu, față bisericească?! Don Batista, cu legăturica, se retrage de-a-ndărătelea cu plecăciuni bolborosind: Illustrissimi.... Illustrissimi... Cască ochii în spate! strigă Ștefan. În Moldova, din spate ți se poate trage pieirea... Se așează pe jilț, la masă. Ștefan ia de pe farfurie o ciosvârtă de berbec. O figură, 'talianu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sosirea celor cinci copii și a celor doi asistenți. Apare «Casa Buoni Fanciulli» După ce a recitat rozariul și a primit binecuvântarea lui don Calabria, în sacristia de la San Benedetto al Monte, un grupuleț de copii, înfrigurat și înfofolit, fiecare cu legăturica sa de lenjerie în spinare, se îndreaptă spre noul sediu. Cu simplitate, fără inaugurări și nici panglici tăiate, începe Opera «Buoni Fanciulli». E seara de 26 noiembrie 1907. Don Giovanni imită stilul unui alt mare preot veronez, sfântul Gaspare Bertoni
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ce-mi păsa... cine știe dacă adânc în pământ n-aș fi fost mai fericit... dar aveam un tată bătrân și a muri eu însemna a-l băga pe el în groapă. Într-o zi frumoasă de vară îmi făcui legăturica, o pusei în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare-mpărătesc. Mergeam astfel printre câmpi cu holde... Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui... eu îmi pusesem pălăria-n vârful capului, astfel încît fruntea rămânea liberă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe Garibaldo l-am revăzut întâmplător. După ce s-a uitat la mine îngândurat, m-a luat în brațe spre a-și arăta recunoștința. Așa cum i-am promis, a doua zi dimineața m-am dus la Garibaldo. Mi-a întins o legăturică de cânepă pe care o scosese dintr-un săculeț de piele. Am pipăit-o: era ceva tare și ușor. - Ce este aici? - Ce i-am cerut eu împăratului, mi-a răspuns. - Nu pare cine știe ce. Mi-a surâs compătimitor. - Eu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am întrebat eu. „Vreau să vă previn de la bun început că nici în poliție, nici în jandarmerie nu voi lucra. Și nici un fel de document prin care să mă oblig față de armata germană sau română, nu voi semna”. Anna cu legăturica sa pășea prin oraș, prin centru, și de slăbiciune și de foame abia-și trăgea picioarele. Prima ce i-a căzut în fața ochilor a fost proprietăreasa frizeriei, „imposibilul îngrozitor”, delatoarea principală. Văzând-o pe Anna a strigat din toate puterile
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
în sus, cum făcea, masiv, Garabet. Era prin luna mai, de Sfântul Constantin. Țin minte că Mița mă pupase cu foc, făcându-mi urări. În sat ajungând, trăseserăm la neamurile ei. Garabet, care le adusese rahat și cafea într-o legăturică neagră de pulberea râșnită, mă prezentase tuturor zicând ca de obicei despre mine că ajungeam om mare la imperfectul lui caraghios. Tot în ziua aceea, armeanul, plictisindu-se probabil de acei, totuși, țărănoi, mă luase la plimbare prin sat, discutând
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
și- i dă drumul jos ca semn de recunoaștere a potecii. În fața lui, la câțiva pași, se găsea o stâncă mare de piatră acoperită cu mușchi: - Acesta este locul potrivit pentru odihnă, zise Pălăriosul. Se așeză comod pe stâncă, scoase legăturica unde pusese de acasă două bucăți de pâine și începu să mănânce. Când privi în jos observă două furnici cu ochi mari care se uitau la el mișcând din antene într-o parte și în alta. - Sunteți flămânde? Întrebă piticul
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
doreau și ele câteva firimituri din pâinița lui și numărul lor era tot mai mare. Erau tot mai multe și mai multe încât piticul se sperie și o luă la fugă: - Dacă mă prind...s-a terminat cu mine! Scutură legăturică unde avusese pâinea sperând că v-a scăpa de ele. Dar furnicile continuau să-l urmărească. Pălăriosul fugi cât putu el de tare până când în fața lui apăru o baltă. - Vai de mine! Ce mă fac? De înnotat nu știu. Furnicile
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
o viscolit și drumul nu se prea vede, dar te uiți după copacii de pe margine și”... „Știu fiecare copoac, fiecare tufă de pe lângă drum” - am făcut-o eu pe grozavul... După ce am băut laptele fierbinte, mama mi-a pus într-o legăturică niște turte coapte pe plită „Să ai la drum când ți-a fi foame”. În scurtă vreme, încotoșmănat ca un urs, eram gata de plecare. „Să fii cu grijă, dragul mamei, să nu cazi în pârâul de la Păscării”. „Nu avea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trezit de sfatul gureșelor vrăbii. După o vrme am și auzit pașii călugărului. Bună dimineața, dragule! Dacă tot ai făcut ochi, apoi să guști ceva. Te așteaptă cale lungă... Am urmat îndemnul bătrânului... Pe un colț al măsuței adăsta o legăturică... Văzându-mi privirea curioasă, bătrânul mi-a dezvăluit taina: Acolo ai niște plăcinte. łi-or prinde bine la drum. De sete n-ai să suferi, fiindcă se găsesc câteva fântâni pe cale. Cred să știi că e bine să mergi măsurat, dragule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]