22 matches
-
mai întîi dacă noi vă iertăm pe voi? În zilele acestea este vorba să se facă Parisul teatrul unor demonstrațiuni enorme. Estrema aripă a radicalilor, ca și pe timpul Imperiului, aranjează o mare scenă de cimitir. Capii lor au invitat deja legioanele de muncitori ai capitalei ca să se adune în Pere-Lachaise pentru ca în ziua morții Comunei să serbeze pe "martirii politicei roșie sociale". Este evident că acest cult al petroleului cată să producă o impresiune din cele mai îngrijitoare, cu atât mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sicriuri..." (Egipetul) Ultima formă a zidului este cenușa. Ea trimite încă sensuri ca o ultimă pâlpâire a unei pile electrice spre ceva care a fost: * spre războaiele dintre regi care au ars și nimicit cetăți ("Cu cenușa Romei voastre moarte legioane punte / Peste râuri. Și nimica nu se v-alege de voi..." Memento mori; sau: "Fii dinainte singur, la rele el urma-va, / Cu sânge și cenușe pământul presăra-va..."; Vor risipi cenușa iubitei tale vetre" Mureșanu) * spre un "martiriu" al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de-a lațul, sub picioare/ Mi s-a întins iar, de o vreme-ncoace,/ Stau Cerul și Pămîntul altă lume, -/ Peste împărăția mea s-atîrne,/ Legat Pămîntul cu un lanț de aur,/ De însăși partea Cerului din care/ Căzură ale voastre legioane!" [Paradise Lost, Book ÎI, 1004-1006: "Now lately Heaven and Earth, another world/ Hung o'er my realm, linked în a golden chain/ To that side Heaven from whence your legions fell!"]. Similar, în Cartea a II-a, pp. 71-72: "Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
morminte). Reușitele țin de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice și de viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care ritmul și sonoritățile sugerează tonalități sumbru-halucinante: „Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul; / Fug legioanele, zbor cu cavalele, / Luna dispare; / Cerul se-ntunecă, munții se cleatenă, - / Mihnea tresare. / Fulgerul scânteie, tunetul bubuie, / Calul său cade. / Demonii râseră...” În amestec cu elemente ale stilului rococo și ale cântecului lăutăresc, B. revine, în Macedone și în Florile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
rime, convins însă de adevărul lor. Așa cum erau convinși romanticii de tot felul de alte lucruri pe care realitatea le contrazicea. Iar Pappasoglu a fost prin excelență un personaj al epocii romantice. Pretindea că originea familiei sale "se trage din legioanele Romane trecute în Moesia de Împăratul Roman Aurelian". Intrat în slujba patriei, ajunge locotenent-colonel, se pensionează la patruzeci și cinci de ani și, pasionat de folclor și de istorie, începe să facă săpături arheologice prin țară și își deschide în
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
îngăduit nespus de multe licențe cu scuză limbii neformate? Heliade Rădulescu a simțit că limba română literară era pe calea cea bună, iar nenumărate din excesele sale strigătoare la cer urmau să fie confirmate de evoluția generală, re-latinizantă. "Și șase legioane/ De diavoli blestemați/ Treceau că turbilioane/ De flăcări infernale,/ Calări toți pe cavale/ Cu perii vulvoiați.// Și mii și mii de spaime/ Veneau din iad râzând/ Pe Mihnea să-l defaime." Urmează trei versuri explicative, care confirmă interdicția postuma a
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu care se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele, zbor cu cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare./ Însă el repede iară încalecă,/ Fuge mai tare;/ Fuge că crivatul
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Alpi ce stau de-asupra norilor cu fruntea ninsă, De prin bolți de codru verde, de prin stâncile suspinse, Pe a pavezelor sănii coborî-vor în șivoiu; Cu cenușa pocăinței și-a împlea pământul fruntea, Cu cenușa Romei voastre - moarte legioane, - punte Peste râuri. Și nimica nu se v-alege din voi. Veți ajunge ca-n tâmpire, în sclavie, degradare. Pas cu pas cade-n rușine neamul vostru sânt și mare: Că-n iloți se va preface gintea de-nțelepți și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mărturisește că mai înainte de descălecarea romanilor în Dacia, părțile răsăritene ale ac este i provinții, și mai cu samă râpele râului Ierasus (sau Pokata, Prutu) erau locuite de un popor rezbelic numit Iassiensi, Iaseni (iazigi). Dupre sistema militară a romanilor, legioanele ce e rau în garnizoanele provinciilor supuse, purtau numele lor, au după ai lor faimoși comendanți, au dupre locul unde stau în garnizon, precum Legio Claudia, Legio Galica de asemenea s-au denumit Iassiensis, aceea ce stă în garnizoană în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Dacia Transilvană, pe malul Prutului, adică în Iași, unde era întemeiată, sau și de Romani sporită poliție, ce mai în urmă se intitulă Municipium Iașiorum, precum din vechile documente și mai ales din harta Peutengeriană se adeverează. După datina Romanilor, legioanele erau în timp de pace întrebuințate de a lucra sau a povățui lucrările cetăților, a drumurilor publice și acele ale băilor minerale. În cursul petrecerei romanilor în aceste locuri, o ceată a legioanei Iașene s-au întrebuințatu la minele de la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
harta Peutengeriană se adeverează. După datina Romanilor, legioanele erau în timp de pace întrebuințate de a lucra sau a povățui lucrările cetăților, a drumurilor publice și acele ale băilor minerale. În cursul petrecerei romanilor în aceste locuri, o ceată a legioanei Iașene s-au întrebuințatu la minele de la Baia, unde comendatul ei Claudius au înălțat în onorul Împăratului Adr ianu Antoniu și a soției sale Amia Faustina o colo ană ce până astăz i se păstrează în muzeul de la Cetatea Albă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
români era împărtășită și de alți ofițeri superiori și ostași polonezi din armata revoluționară maghiară, îndrituind cele mai mari speranțe de conciliere. N. Bălcescu, scriindu-i lui Ion Ghica din Pesta, la 22 iunie 1849, observa că „toți lehii din legioana lor, ce se află în Transilvania, sunt cu totul în favorul românilor d-acolo și o mărturisesc de față chiar și p-aci prin capitală”, iar Ion Ghica îi comunică lui Bem că prezența generalilor polonezi în fruntea armatei maghiare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dangers, tests and miracles, the remarkable life story of Chief Rabbi Rosen of Romania as told to Joseph Finklestone, Londra, Weidenfeld and Nicolson, 1990. Hillgruber, Andreas, Hitler; Köning Carol und Marshall Antonescu, Die Deutsch-Rumanuschen Beziehungen, 1938-1944, Wiesbaden, 1954. Istoria mișcării legioane scrisă de un legionar; București, Editura Roza Vînturilor, 1993. Legislația antievreiască, 1940-1944, vol. I, București, Editura Hasefer, 1993. Magherescti, George, Adevărul despre mareșalul Antonescu, Editura Păunescu, 1991. Martinul evreilor din România, București, Editura Hasefer, 1991. Mezincescu, Eduard, Mareșalul Antonescu și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pe cale de consecință un foarte incandescent subiect de polemică, problematicii continuității i-a fost acordată o importanță monumentală. Aaron, de pildă, îi atribuie un subcapitol pe care îl numește "Lăcuitorii romani din Dacia lui Traian n-au trecut toți cu legioanele în Misia" (Aaron, 1839, p. 22). Acceptând că retragerea trupelor i-a determinat pe mulți locuitori romani să treacă Dunărea în Misia în ideea de a beneficia în continuare de protecția armată a legiunilor romane, argumentează în forță că majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
avea să se încredințeze de eroarea unor atari sentimentalisme. Metoda pozitivă de căpetenie a lui Bălcescu era "puterea armată". El credea că s-ar fi putut alcătui o confederație a națiilor oprimate, în care românii ar fi contribuit cu o "legioană". În vederea acestei armate era în căutarea de puști și a unui bun general român. "Ca Archimed dar - scria lui I. Ghica - mă adresez la tine și-ți cer aceste două lucruri, făgăduind cu dânsele a răsturna lumea." Scopul monografiei asupra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ca un mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe rîte, De flăcări infernale, Călări toți pe cavale Cu perii vulvoiați; Cu care de pe stâncă Și mii de mii de spaimeRîm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbiloane Veneau din iad râzând Pe Mihnea să defaime, Căci astfel baba are Mijloc de răzbunare Pe mort nesupărând. Acum începe cavalcada. Mihnea se suie pe cal și aleargă urmărit de babă și de legiunea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
folosirea chiar a cacofoniei, toate zgomotele cu putință, tropotul, fâșâitul, sforăitul, hohotul, bubuirea, într-o febră nebună, cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină; Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul bubuie; Calul său cade; Demonii râseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iară încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o valoare represivă. A blestema pe cineva să calce, veșnic, pe un trup În putrefacție arată o subtilitate a cruzimii. În scena cavalcadei, și ea vestită, imaginația merge mai departe. Deschide larg porțile universului infernal și prin ele se scurg legioanele de demoni. Cosmosul este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
merge mai departe. Deschide larg porțile universului infernal și prin ele se scurg legioanele de demoni. Cosmosul este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade; Demonii rîseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iar Încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
epuizează verbele care pot sugera sunetul confuz al materiei dezmembrate: fîșÎie, geme, sfîriie, fîlfîie, muge, murmură etc. În discursul liric intră, În număr mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care cerul și pămîntul se Întîlnesc: „În scurtele restimpuri cînd soarele declină Și noaptea-și pune stema feerică, stelină, E un moment de pace În care, neoprit, Se perde doru-n umbra amurgului mâhnit. Atunci zărește ochiul minunile din basme, Acele legioane de tainice fantasme Care-ntre zi și noapte apar În loc oprite Cu mantii lungi și albe de-a lungul Învălite.” Toate momentele sînt euforice pentru Alecsandri, orice ceas are partea lui de dumnezeire, cînd natura trăiește sub regim solar. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe cale de consecință un foarte incandescent subiect de polemică, problematicii continuității i-a fost acordată o importanță monumentală. Aaron, de pildă, îi atribuie un subcapitol pe care îl numește "Lăcuitorii romani din Dacia lui Traian n-au trecut toți cu legioanele în Misia" (Aaron, 1839, p. 22). Acceptând că retragerea trupelor i-a determinat pe mulți locuitori romani să treacă Dunărea în Misia în ideea de a beneficia în continuare de protecția armată a legiunilor romane, argumentează în forță că majoritatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]