126 matches
-
exclude maniera plebiscitară. Distrugerea instituțiilor democratice, ca și ideologizarea forțată, au substituit cultura politică printr-o contracultură pseudopolitică, antiumanistă, ipocrită, receptabilă în portretul acelui homo sovieticus descris de Alexandr Zinoviev. Falsa libertate a delirului revoluționar, denunțată încă de către filosofii francezi legitimiști, Joseph de Maistre și Louis Bonald, a trecut în reversul său demonic, în procustianizarea individului, înghețînd în limba de lemn a oficialității comuniste. Date fiind acestea, ce dovadă mai elocventă a alienării conștiinței noastre civice ar putea fi decît blocarea
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
care parcă îi mișcau inima, îi umpleau ochii cu lacrimi"... (Numa Roumestan, p. 26) Cît de puțin însemna pentru Numa Roumestan ideea, se poate vedea din următorul fapt: Napoleon III, cunoscîndu-și omul și vroind să-l dreneze, îi propune lui, legitimistul intransigent, un fel de primărie sau așa ceva... Numa, încîntat, se pune să-i scrie o scrisoare de mulțumire. "Vandeian al sudului, crescut în credința monarhică și în cultul respectuos al trecutului, eu nu cred că mă voi abate de la datoria
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, "în mod ideal republicani și în mod istoric legitimiști", ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon îi afecționează cel mai mult pe reacționari, în primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
dovedit esențial. La numărul 15, găsim un scriitor: Victor Hugo. Și el a făcut Franța. Cel puțin așa consideră Max Gallo. Iată ce scrie autorul prefeței: „Victor Hugo este, întreaga lui viață (1802-1885), legat de evenimente. În 1825, este monarhist legitimist și Carol X îl invită la Reims, la încoronare. Scriitorul îl celebrează pe regele bourbon. Dar a doua zi după revoluția din 1830, se alătură orleaniștilor. S-a spus că aspira să devină consilierul lui Ludovic- Filip. Discursul său de
Rolul scriitorului în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4702_a_6027]
-
lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, "în mod ideal republicani și în mod istoric legitimiști", ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon îi afecționează cel mai mult pe reacționari, în primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
un sentiment de milă amestecată cu dispreț suveran: fără personalitate pregnantă, căzînd pradă demagogilor, foarte ușor de manevrat, poporul portughez anonim apare în povestirea lui Eliade drept un personaj colectiv derizoriu; cu toate că, în forul său intim, era catolic, regalist și legitimist, i-a lăsat pe internaționaliștii masoni corupți să-și facă de cap de-a lungul secolului al XIX-lea. Scrisă uneori convingător și cu talent, istoria-roman a lui Mircea Eliade nu rămîne mai puțin o ficțiune. Autorul omite ori distorsionează
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
ecuațiilor. Cauchy, căruia memoriul îi este încredințat spre cercetare, îl pier-de, așa cum rătăcise cu câțiva ani în urmă memoriul celebru al lui Abel. Această coincidență pune într-o lumină particulară caracterul sau cel puțin spiritul de ordine al acestui curtean legitimist care, matematicește, se așează hotărât cu o treaptă mai jos față de acești solicitatori ai săi nesocotiți: Abel și Galois. Ușurința cu care Cauchy primește și pierde acel memoriu e resimțită de Galois ca o dizgrație a soartei. A doua cădere
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
alăturarea patetică, făcută să izbească imaginațiile, a unui mare matematician și revoluționar. Cu cât mai cuceritoare este această apariție, căreia finalul duelului îi adaugă un colorit romantic, decât figura celuilalt matematician, contemporan al lui Galois, la fel de stăpânit de patima politică, legitimistul Cauchy, a cărui esență se scurge prin academii sau în exiluri somptuoase, ca profesor al fiului lui Carol al X-lea (la Turin, la Viena și la Praga)! Notăm, în treacăt, încă o asemănare a celor doi matematicieni. le amândurora
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sovietice recent cercetate, ofițerii și regimul de ocupație al Armatei Roșii “au bolșevizat zona pentru că a fost singura soluție pe care ei o cunoșteau despre organizarea societății”13. Surprinzător, după studiul arhivelor Kremlinului, istoricii ruși indică un model de abordare legitimist și circumscris “realismului politic”, atunci când se referă la sovietizarea /comunizarea Europei de Est. Vladimir Pechatnov, diplomat și istoric susține că S.U.A., Marea Britanie și Uniunea Sovietică ar fi continuat alianța din timpul războiului “prin împărțirea lumii în sfere de influență”14
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ORTODOXIA ŞI STATUL ÎN ROMÂNIA SUB REGIMURILE TOTALITARE… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2208 din [Corola-blog/BlogPost/344370_a_345699]
-
sovietice recent cercetate, ofițerii și regimul de ocupație al Armatei Roșii “au bolșevizat zona pentru că a fost singura soluție pe care ei o cunoșteau despre organizarea societății”13. Surprinzător, după studiul arhivelor Kremlinului, istoricii ruși indică un model de abordare legitimist și circumscris “realismului politic”, atunci când se referă la sovietizarea /comunizarea Europei de Est. Vladimir Pechatnov, diplomat și istoric susține că S.U.A., Marea Britanie și Uniunea Sovietică ar fi continuat alianța din timpul războiului “prin împărțirea lumii în sfere de influență”14
ORTODOXIA SI STATUL SUB REGIMUL TOTALITAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356013_a_357342]
-
cu mai multă discreție și respectând libertatea agenților lor. Imperiul reclama zelul lor numai în împrejurări în cari n-ar fi fost prudent de-a-i rezista. Dar încolo puțin îi păsa Imperiului de originea funcționarilor cari-l serveau, fie bonapartiști, legitimiști, orleaniști sau republicani. Ba Imperiul ținea chiar îndeosebi ca să fie servit de funcționari încercați de sub guvernele vechi. Și, când republicanii voiau să accepte funcții sub administrația imperială, șeful statului se fericea de aceasta. Guvernul republican e mult mai strâmt în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
omită pe cea care neagă însăși existența ei. I. G. Pitzipios afirma că ființa mai curând o “pseudo-problemă a Orientului” și că “reorganizarea Principatelor dunărene” era o “chestiune specială a Imperiului Otoman” cu “funeste consecințe pentru lumea întreagă”. De altfel; legitimiștii inveterați și obtuzi, otomanii fanatici, din pricini ușor de bănuit, se străduiau să atribuie destinului posesiunilor sultanului atributele funcțiilor strict interne ale Porții, chiar după instituirea protectoratului țarist asupra unor teritorii cu individualitate națională și statut juridico-politic particular în Europa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dibici, E. F. Kankrin, P. A. Kleinmichel, A. H. Benkendorf. Moșiile lor erau situate în nord-vestul Rusiei; ei erau luterani, legați de nemți și de comerțul baltic. Țarul Alexandru I, unul din stâlpii Sfintei Alianțe, aflat încă sub umbrela de idei legitimiste metternichiene, nu putea trece de partea răzvrătiților împotriva sultanului „legitim”, dar ca împărat al Rusiei nu putea ignora interesele Imperiului său în libera navigație prin strâmtori. La Alexandru I au prevalat primele considerente, dar ecuația s-a modificat sub urmașul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
celor din urmă treizeci de ani avem fericirea a vedea pe confrații de la "Romînul" înmulțind în mod considerabil numărul frazelor durate în favorul partidului roșu, calificîndu-se rezultatele pseudocivilizației cu fel de fel de epitete mari, dîndu-ni-se nouă numele de reacționari, legitimiști etc. E țara poreclelor. Rolul confraților e comod, al nostru cam ingrat: ei se adresează suficienței oamenilor, căci aceștia sunt pururea predispuși a crede tot ce li se spune de bine de ei, pe când noi nu măgulim pe nimeni, ci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din Romînia? Arătăm atât rezultatele cât și cauza; o facem după îndreptarul unui adevăr valabil pentru lumea organică. Daca rezultatele sunt de netăgăduit, daca cauza e asemenea stabilită, de puțin interes e de-a ne da porecla de reacționari sau legitimiști. Lucrurile rămân din nefericire așa cum sunt, chiar daca cerul ar fi o hârtie și marea o cerneală, pentru a dovedi contrariul în contra evidenței probe nu există. [12 octombrie 1882 ] ["ERA GREU DE ADMIS... "] Era greu de admis să mai existe vro
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
filosofie pozitivă, lecția 48). La fel, Jean-Paul Enthoven precizează cu privire la pozitivism: "Lupta pentru metodă e deja lupta pentru doctrină, pentru ideologie mai exact și pentru puterea pe care o promite și o legitimează". De la Auguste la Augustin, de la pozitivist la legitimist, filiația pare fără fisuri. Ideea că "interiorul se reglează prin exterior" a cîștigat teren. Cochin pune la lucru principiul critic concentrîndu-se asupra "puterii de reglare a mașinii", pe care o numim în jargonul nostru "dictatura aparatului". De aici provin și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în ochii lui egalitatea abstractă a democrației, care permite existența a doi cetățeni egali între ei atît cît aceștia sînt capabili să uite de inegalitățile datorate nașterii, condiției, religiei ancestrale, intereselor particulare, apartenenței lor. Există la omul nostru, dincolo de reflexul legitimist, o mistică a naturalului și a trăitului (care se regăsea atunci la celălalt pol, la Sorel și Berth, acești intelectuali antiintelectualiști de extremă stîngă). Ceea ce îl scandalizează pe monarhistul catolic este faptul că "opinia poate determina ființa unei societăți", și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
au succedat mai multe tradiții de analiză a relației dintre școală și mobilitatea socială. Acestea s-au revendicat mai ales de la tradiția de gândire critică, purtând eticheta de teorii conflictualiste și fiind motivate intelectual de polemica cu teoriile optimiste și legitimiste de tip funcționalist. Tuturor acestor teorii le este comună ostilitatea față de punctele de vedere funcționaliste, pe care le resping ca fiind expresii sofisticate ale mistificării intereselor categoriilor sociale dominante. Din tabăra conflictualistă voi expune pe scurt două curente: teoria acreditărilor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
național în privința menținerii teritoriilor dezlipite de Ungaria, cu atât mai mult cu cât tratativele nu au fost făcute sub egida unei regulări a frontierei între România și Ungaria. Politicienii unguri care stau aproape de soluțiunea română trebuie să arate față de grupul legitimist oarecare cuceriri pe teren național, pentru a putea răzbate mai bine la populație. Ei puseră deci drept condiție pentru alegerea lui Ferdinand de Hohenzollern restituirea unor comitate [de] dincolo de Tisa. Revolta asupra acestei pretenții în cercurile române este atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cazul în care premierul Bethlen ar fi garantat alegerea lui Albrecht ca rege al Ungariei 123. Până la urmă, nici acest zvon nu s-a concretizat, în opinia ministrului României la Budapesta, Traian Stârcea, totul nefiind altceva decât o intrigă a legitimiștilor, „pentru a crea dificultăți contelui Bethlen în preajma alegerilor“124. Interesant este însă de remarcat faptul că principesa Ileana avea să se căsătorească totuși cu un Habsburg, arhiducele Anton, fiul lui Leopold Salvator, prinț de HabsburgToscana, și al lui Blanche de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Coiani, „coborâtoare” care, privindu-și ascendenții iluștri, nu putea lăsa nepedepsită crima din 1663, nu putea admite ca ultragiul să planeze asupra familiei (al cărei „șef” ajunsese în urma morții marelui postelnic, familie pe care o înțelegea în duh sever și legitimist: Constantin Șerban, fratele ei vitreg, rod al unei aventuri a lui Radu Șerban cu o anume Elena, fiică a preotului Constantin din București și soție a logofătului Neagoe din Târgoviște, o irita teribil pe jupâneasa Elina; îl înconjura cu tot
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o cuvântare ținută mai târziu, la 23 Noiembrie 1933, și în care analizează toate forțele politice și atitudinea lor față de dictatură, dă să înțeleagă monarhiștilor că pierderea lui Don Manuel II le-a fost fatală. Dimpotrivă, majoritatea monarhiștilor - în deosebi "legitimiștii", care au ținut vie timp de o sută de ani, amintirea lui Don Miguel, desțăratul - socoteau săvârșirea lui - Don Manuel II ca un semn al proniei cerești; căci, pe de o parte, unea taberele monarhiste în jurul aceluiași pretendent, iar pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În legătură cu templierii, de Maistre zicea că ordinul Templului a fost creat din avariție și că avariția Îl distrusese, asta-i tot. Acest savoiard nu putea uita că ordinul fusese distrus cu consimțământul papei. Niciodată nu trebuie să te Încrezi În legitimiștii catolici, oricât de arzătoare ar fi vocația lor hermetică. Și răspunsul privitor la Superiorii Necunoscuți era rizibil: ei nu există, iar dovada e aceea că nu-i cunoaștem. I s-a obiectat, desigur, că nu-i cunoaștem, altfel n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
anilor ’30“. Cazul Nae Ionescu este, în acest sens, simptomatic: debutant în mediile cafenelei simboliste, simpatizant al futurismului și al sindicalismului „sorelian” pînă prin 1919, devine - după o lungă perioadă de studii în Germania - tot mai atras de un spiritualism „legitimist”, iar antiliberalismul său - manifestat, o vreme, prin apropiere de Partidul Național Țărănesc - va aluneca treptat spre extrema-dreaptă, naționalistă, xenofobă și rasistă. Evoluții asemănătoare vor cunoaște și alți intelectuali, de la Nicolae Davidescu la Ion Marin Sadoveanu. Polarizarea, tentația extremelor, fascinația pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
diferite orientări trecea drept riscantă, fiindcă prioritatea o reprezenta dobândirea drepturilor civile și politice (aici totuși agenda lor este preponderent liberală): „Din punct de vedere al culorii politice, femeia înainte de a fi conservatoare, liberală, junimistă, democrată, naționalistă, radicală, progresistă, socialistă, legitimistă, clericală ea trebuie să fie «Feministă». Femeile trebuie să se unească sub un singur steag, steagul revendicărilor feministexe "„feminist"” (Eugenia de Reuss-Ianculescu18). „Chestiunea feminismului este o chestiune de umanitate și de civilizație, căci e vorba de a ridica jumătatea omenirii
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]