133 matches
-
așadar nici măcar o floare ! Un mormânt părăsit... Ce păcat, atât de tânără și de fermecătoare și de grațioasă și, dacă ar vrea, ar putea să dirijeze și casa, în locul Sophiei și madamei Ana... Cine o controlează seară de seară pe leneșa de Nela dacă i-a șters de praf pantofiorii de lac și dacă i-a dat cu ulei de rițin așa cum se cuvine ? Ar putea și să servească ceaiul, și să întrețină conversația, chiar și acum, de pildă ; chiar și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spună că n-au decât un rând de pijamale și că vor două. Ei, dacă asta vrei, ia treci tu la veterani, m-am gândit, și i-am făcut vânt. Aș fi trimis-o și pe grecoaică, fiindcă e o leneșă ce nu s-a pomenit și-i cam grasă, da’ mi-am zis că e totuși dintr-o civilizație mare, merită măcar pentru atâta lucru s-o ții în casă, nu trebuie să uităm de unde-am plecat. Episodul 217 CONTINUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mi fie acceptat? Nu-l condamn, de fapt. Majoritatea oamenilor sunt sceptici. Mama nu ratează niciodată ocazia să-mi spună că nu o să ajung niciodată nimic în viață. Și toți profesorii de la vechea mea școală tot scriau „Katie e o leneșă“ pe numeroasele fișe de observație. Cu cine stai când ești în New York ? îl întreb deodată pe Adam, pentru că nu vreau să mai vorbim despre scenariul meu. Pare puțin surprins de întrebare. De obicei lucrez tot timpul, așa că nu prea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Dacă nu te poți hotărî, atunci trăiește pur și simplu; fii o ciupercă sau o plantă. — Nu pot să cred că ești exact În aceeași poziție În care te-am găsit acum o jumătate de oră! Ce naiba faci În pat, leneșo? Era mătușa Banu, care băgase capul pe ușă fără să simtă nevoia să bată mai Întâi. În dimineața asta purta pe cap o eșarfă care-ți lua ochii, Într-o nuanță de roșu atât de orbitoare, Încât din depărtare capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de întoarcerea lor neașteptată și nu știau ce să facă. Față de ziua plecării lor fastuoase, acum totul era liniștit. Japonezii erau întâmpinați doar de slujbași, de copiii care se uitau la ei din depărtare și de clipocitul valurilor ce spălau leneșe plaja. Samuraiul își îndreptă privirea înspre mare, unde în ziua aceea plutise ca o fortăreață galionul pe care se urcaseră ei. Acum, pe locul acela se întindea doar oglinda lină a mării. Pe plajă fuseseră oprite luntrie înțesate cu desagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iertate îți sunt toate păcatele. Tatăl cunoaște jalea și durerea ta. Nu-ți fie teamă.” De undeva se auzi o pasăre țipând înnebunită o dată, apoi de două ori. Rupse câteva surcele și le aruncă în vatră unde flăcăruile se întinseră leneșe începând să muște din frunzele uscate. Samuraiul și-l închipui pe omul cu părul împletit în cozi scriind aceste cuvinte pe foaie în coliba sa din Tecali. Poate că nopțile în împrejurimile lacului Tecali erau la fel de adânc precum nopțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe E-ul asta l-am zărit cel mai difuz, cel mai sticlos, cel mai iluzoriu. Dar am înțeles că el le înglobează, prin suprapunere paradoxala, pe celelalte două. Am știut că nu vine de la „evazionism“, termen cu nuanță plăpânda, leneșa, de surogat telenovelistic. În 2008 nu doar vom mai evadă spre alte lumi. Vom fi ÎN ele. Le vom cuceri, le vom crea, le vom trăi. Că vor fi ele lumi virtuale, vieți secunde, matrici generative de noi realități; sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
fugi spre Maison d'Art. Acolo, întreaga dispoziție a apartamentului încadra artistic expozițiile și toată atmosfera era estetică. Prefera anume una din săli, pentru condițiile ei de spațiu și lumină și pentru canapeaua circulară care permitea o mișcare de rotație leneșe în jurul orizontului tapetat de tablouri. O prefera, mai ales pentru că avea un număr oarecare de tablouri vechi, achiziții proprii, care locuiau pereții permanent, ca niște gazde statornice, oferind ospitalitate indulgentă carnavalului .mobil al expozițiilor lor. Când expoziția nouă era valoroasă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sculptate ale scaunelor, Lady Zdreanță ne-a arătat praful. — Uite, i-a spus diamantului baban din palmă, și a adăugat: Packer? Packer, așa ceva e inacceptabil. În prima săptămână de izolare domnișoara Hapciu a tot tușit, respirația ei scoțând notele adânci, leneșe ale unei orgi cu tuburi. Miss America a tot zgâlțâit uși zăvorâte. A tras la o parte domnișoara periile de catifea verde din salonul în stilul Renașterii italiene, doar ca să descopere ferestre zidite. Cu mânerul roții ei din plastic roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
urcându-se. — Tren în direcția Londra ! strigă paznicul. Tren în direcția Londra, peronul unu. Ăsta e trenul în care ar trebui să fiu. Dacă aș fi sănătoasă la cap. Dacă n-aș fi luat-o razna complet. Privirea îmi poposește leneșă asupra ferestrelor, asupra oamenilor așezați, care vorbesc, dorm, citesc, ascultă la iPod-uri... Și atunci, timpul încremenește în loc. Oare visez ? E Nathaniel. În trenul spre Londra. E la un metru de mine, stă jos și se uită fix înainte. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă. Se duceau apoi razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în mișcare roțile viitorului ce nu va avea sfârșit și va uita de început. Să nu întrebi timpul de ce face ceea ce face. El pur și simplu...curge. Ne vom vedea foarte curând..., sfârși atunci moșneagul, lăsându-și mâna să cadă leneșă pe lângă corp, iar privirea îi alunecă în întunericul ce aștepta sub el. Am simțit un ghiont în coastele din dreapta. Abia dacă merita să-i dau atenție... Apoi încă unul. Și încă unul. De fiecare dată mai puternic și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
totul taman pe dos. Dacă i-aș fi ajutat eu și nu Misty O’Malley, aș fi avut impresia că sunt o fraieră. Dar așa, inversând situația, fiindcă eu le trăgeam clapa și Misty îi ajuta, mă simțeam ca o leneșă. Ca și cum n-aș fi fost bună de nimic. Așa că la întoarcere am început să mă plimb așa, fără vreo țintă precisă, cu o farfurie de unt în mână. Asta până când unul dintre tipii îmbrăcați în pulover m-a oprit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ei de atracție, să trăiesc altfel decât prin ea. Dacă voia să mă înlănțuiască astfel, nu era însăși Mihaela robită, în lanțurile mele? Când am făcut ochi, soarele era sus pe boltă, la înălțimea unui om. Am trezit-o degrabă: ― Leneșo, ai scăpat răsăritul soarelui! Mihaela bâigui ceva neînțeles și se întoarse pe partea cealaltă, cu un scâncet de fetiță năzuroasă. Am descoperit-o trăgând pătura de pe ea și am acoperit-o de sărutări. ― Mmm, lasă-mă, protesta cu ochii cârpiți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de bronz. Dacă mă uit în jos și-mi sug burta, pot să-i văd asul de treflă și poteca misterioasă a crăpăturii ei, ca interiorul unui măr tăiat în două. Acum mă crezi? Așteaptă: uite-i mâna, atârnându-i leneșă sub fund, zece parai de manichiură pe fiecare unghie. Seamănă cu... Uau. Nici chiar Selina nu face așa ceva prea des. Ce-i drept, putorile se adoră, își iubesc fiecare milimetru din ființa lor. Și eu sunt în genunchi și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vei găsi pace. [24] Menirea vieței tale este să te cauți pe tine însuți. [25] Plăcîndu-ți ție însuți te corumpi. 1055 {EminescuOpXV 1056} [26] Lumea-i umbra unui nour și visul unui dormind. [27] Ocazia e iute la fugă și leneșă la întors. [28] Contra orice dușmănie esistă mijloace, contra invidiei nu. [29] Oamenii se-mpart în două: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu-s mulțămiți. [30] Un om înțelept cunoaște pe un nerod, căci nerod a fost
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
al profesorilor de a spune „sub amenințarea cu pedeapsa capitală și/sau cu imposibilitatea ca odrasla dumneavoastră să obțină un loc la gimnaziul dorit“. Cât despre „gustările de Crăciun potrivite“, acestea nu sunt cu siguranță ceva cumpărat de o trișoare leneșă de la un supermarket. Cum de știu toate astea? Știu pentru că Îmi amintesc Încă privirea pe care propria mea mamă a schimbat-o cu doamna Frieda Davies În 1974 când un băiețel Îmbrăcat cu un hanorac verde prăfuit s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
alaiuri de călăreți provocau iritarea și plăcerea poporului. Caii înaintau, împodobiți, luminați, noaptea, de costumele strălucitoare de podoabe ale călăreților purtând, în mâini, deasupra capetelor, făclii puternice. Nevoia de-a submina, folosind orice prilej, tot ceea ce domina prin oficializare și leneșă consimțire, nevoia de-a se opune, fie și prin folosirea acestui soi de alaiuri festive, Dogmei, demagogilor, ritualurilor ierarhizate. Maiul florentin, giostrele, dezlănțuirea carnavalescă, serbări mitologice, intensă jubilație populară... Carul Morții, pictat pe ascuns, în sala Papei, unde nu îngăduise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
căpătâiul catafalcului, cu fruntea în mâini, și rămase acolo, singur, îndelung. Pe tăblia stranei erau câteva cărți liturgice, vechi, cu scoarțe de lemn și filele murdare. Mirosul greu de mort îl îneca și totuși nu-l supăra. Gândurile îi rătăceau leneșe. Aci își zicea că singur el are dreptul și obligația să se ocupe de înmormîntarea ei, fiindcă divorțul lor, deși pronunțat, încă nu s-a transcris, aci că soarta a vrut ca ea să moară tocmai la țară, poate ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suprafață de apă”. Se regăsește în Oniria subacvaticul din Noctambulii, ca metaforă a insalubrității universale ori a unei Românii percepute ca „lume pe dos”: „un ulei mi se înalță din oase pe creier. Nu mă pot grăbi, mișcările îmi curg leneșe într-un timp mai lent.” B. face parte din colectivul de autori ai Dicționarului analitic de opere literare românești, coordonat de Ion Pop, a îngrijit ediții din „momentul oniric” românesc de la finele anilor ’60, este coautor al unor volume colective
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
greșeală și o mare oboseală se va lăsa ca o ceață. Dar apare și o lume senzuală, o natură descătușată, o sărbătoare de pofte și ispite. Alteori lenea leșioasă, bizantinismul aduce trupul și spiritul într-o stare de inerție: "Durerea leneșei femei ce trece printr-un nămol cu mult însingurat." Simțim în volum crisparea și revolta împotriva tarelor umane (decapitării, secolele barbare consumate în edicte, dorințe de parvenire) alături de o invenție onomastică (Aragol, Gorwana, Acadel), cuvinte și univers în care respiră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
oglindă, în umbră,/ se cuvine deci să lăsăm acum să crească/ în noi valul acesta de somn - somn de culoare adâncă/ și caldă a soarelui, să adăstăm la marginea înceată/ a străzii bătute de soare - să stăm astfel o clipă/ leneșă în lumină. căci dacă vom coborî/ de pe treapta aceasta începe timpu-n oglindă.” Poemul se numește on the edge. S-ar putea numi a traversa o stradă însorită ce se numește Styx. Ceea ce frapează la un scriitor atât de cultivat, atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Poetica domnului Arghezi" (1927), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Poezia leneșa" (1928), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Pro domo", în Ion Barbu. Opere. ÎI. Proza, ediție alcătuită de M. Coloșenco, prefață de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Poe, Eureka, 1848, p. 140: "We walk about, amid the destinies of our world existence, encompassed by dim but ever present Memories of a Destiny more vast - very distant în the bygone time, and infinitely awful". 21 Ion Barbu, "Poezia leneșa" (1928), în Versuri și proza, 1984, p. 170. În studiul "Legendă și somnul în poezia lui Blaga", în Versuri și proza, 1984, p. 172, Barbu face din nou aluzie la acest aspect: "O altă memorie se obliterează aici: memoria colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]