916 matches
-
cuvântarea secretă a lui Hrușciov ajunsese să fie cunoscută În Vest, ea a marcat sfârșitul unui anumit tip de credință comunistă, Însă a creat totodată posibilitatea reformei și reînnoirii poststaliniste: sacrificându-l pe Stalin pentru a conserva iluzia purității revoluționare leniniste, Hrușciov le oferise membrilor de partid și tovarășilor de drum progresiști un mit de care se puteau agăța. Însă lupta de stradă disperată din Budapesta spulberase orice iluzii despre acest nou model „reformat” sovietic. Încă o dată se demonstrase limpede că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniste din Vest erau fie irelevante politic (În Scandinavia, Marea Britanie, RFG și țările de Jos), fie Într-un declin lent, dar iremediabil (Franța), fie, În cazul italian, obligate să se distanțeze de moștenirea moscovită. Marxismul oficial, ilustrat de istoria și Învățăturile partidelor leniniste, era În mare parte discreditat - mai ales În teritoriile unde aceste partide se aflau la putere. Nici chiar occidentalii care votau cu comuniștii nu se arătau prea interesați de subiect. În același timp exista un larg interes academic și intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a textelor marxiste originale 10. Dar cele mai multe mișcări, cercuri, societăți și cluburi socialiste de la sfârșitul secolului al XIX-lea fuseseră absorbite de marile partide socialiste și muncitorești coagulate Între 1900 și 1910. Disputele marxiste moderne Își au originea În schisma leninistă care a urmat. Luptele facționale din primii ani ai Uniunii Sovietice au creat erezia marxistă cea mai durabilă, cea a lui Troțki și a discipolilor săi. La un sfert de secol după ce Troțki a fost ucis În Mexic de un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lucruri și toate negative: nici unul nu fusese la putere (doar Lukács a fost comisar pentru cultură În timpul scurtei dictaturi comuniste a lui Béla Kun la Budapesta, din martie până În august 1919); toți au protestat la un moment dat Împotriva practicilor leniniste (În cazul Rosei Luxemburg, chiar Înainte ca bolșevicii să ajungă la putere) și toți trei, ca mulți alții, au căzut În uitare, obnubilați de practica și teoria comunistă oficială. „Exhumarea” scrierilor lui Luxemburg, Lukács, Gramsci și alți marxiști uitați de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decenii de clandestinitate, iar liderii săi țineau să-și dovedească orientarea democratică. Ca și camarazii italieni, ei au Înțeles că cea mai bună metodă era să se distanțeze atât de Uniunea Sovietică din prezent, cât și de propriul lor trecut leninist. Eurocomunismul a repurtat un succes vremelnic, mai puțin În rândul alegătorilor și mai mult printre intelectuali și universitari, care au luat drept renaștere politică a marxismului ceea ce, de fapt, era expresia epuizării sale doctrinale. Ca să scape de povara propriei istorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe scară largă pentru a denigra Uniunea Sovietică și socialismul În general.”9 Chiar și În 1986, așa trebuia să se exprime un secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Însă Gorbaciov era sincer și a inițiat reforme deliberat leniniste - ori „socialiste” - În intenție. Ba chiar e posibil ca el să fi fost mai consecvent din punct de vedere ideologic decât unii predecesori: dacă Nikita Hrușciov e faimos pentru afirmația că, dacă ar fi britanic, i-ar vota pe conservatori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își alesese drept lider un om care avea atât energia, cât și experiența administrativă necesare unui astfel de efort. Pe lângă faptul că era neobișnuit de educat și cult pentru un birocrat sovietic de rang Înalt, Gorbaciov avea o calitate specific leninistă: era dispus să-și compromită idealurile pentru a-și atinge scopurile. Moștenirea dificilă a secretarului general al PCUS nu era un mister pentru nimeni. Impresionat de ce văzuse În Vest În timpul călătoriilor făcute În anii ’70, Gorbaciov a dorit de la bun
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimbare și reînnoire, dar ezita să atace premisele fundamentale ale sistemului În care se formase. Ca mulți din generația sa, În URSS și nu numai, el credea sincer că singurul mod de a ameliora situația era o reîntoarcere la „principiile” leniniste. Ideea că Însuși proiectul leninist ar putea fi de vină nu a fost acceptată de liderul sovietic decât foarte târziu: scriitori declarat antileniniști precum Aleksandr Soljenițîn au fost publicați În Uniunea Sovietică abia În 1990. Spiritul obiectivelor inițiale ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să atace premisele fundamentale ale sistemului În care se formase. Ca mulți din generația sa, În URSS și nu numai, el credea sincer că singurul mod de a ameliora situația era o reîntoarcere la „principiile” leniniste. Ideea că Însuși proiectul leninist ar putea fi de vină nu a fost acceptată de liderul sovietic decât foarte târziu: scriitori declarat antileniniști precum Aleksandr Soljenițîn au fost publicați În Uniunea Sovietică abia În 1990. Spiritul obiectivelor inițiale ale lui Gorbaciov e ilustrat de tonul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de orașe agroindustriale. Dacă Ceaușescu ar fi avut timp să-și ducă la capăt proiectul, ar fi distrus complet și ce mai rămăsese din structura socială a țării. Proiectul de „sistematizare” rurală era rodul unei megalomanii crescânde. Sub Ceaușescu, impulsul leninist de a controla, centraliza și planifica fiecare detaliu al vieții cotidiene a devenit o obsesie a omogenității și grandorii care depășea până și ambițiile lui Stalin. Întruchiparea durabilă a acestui impuls maniacal urma să fie capitala țării, căreia i se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
l-a construit”. Dar, dacă observația explică futilitatea guvernelor comuniste În statele-satelit, menținute doar prin amenințarea Armatei Roșii, nu este de ajuns ca să explice ce s-a Întâmplat pe teritoriul imperiului. Dacă societatea construită de comunism era o butaforie, statul leninist era cât se poate de real și autohton. Răspunsul e, În parte, că Gorbaciov reușise, fără voia lui, să eviscereze aparatul administrativ și represiv de care depindea statul sovietic. Odată ce partidul a scăpat frâiele, odată ce s-a Înțeles că armata
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Popie³uszko, Jerzy 555, 635 Popper, Karl 516 Portugalia; armata 470, 473; colonii africane 471; greve 470-471; guvernare democratică 473; istoria politică recentă 469-474; Legea Reformei Agrare 473; lovitură de stat 471; Mișcarea Forțelor Armate (MFA) 471; partide comuniste 471-473; Partidul Leninist Comunist (PCP) 472; Partidul Socialist 472; pierderea coloniei Goa 470; posesiuni imperiale 259; privatizarea 510; revolta angoleză 470; standardul de viață 469 Poujade, Pierre 268, 448, 678 Poulidor, Raymond 713 Powers, Gary 234 Pozsgay, Imre 559, 575 prăpastia atlantică 716-719
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Hrușciov intenționa să se folosească de acest Congres pentru a-i forța pe chinezi să accepte supremația Moscovei în mișcarea comunistă internațională. Liderul sovietic a lansat un atac împotriva chinezilor chiar în momentul deschiderii lucrărilor. Beijingul nu urma învățăturile marxist- leniniste, pentru că Mao nu era în stare să aplice "în mod creator" doctrina marxistă. Liderul delegației chineze, Peng Zhen, a ripostat la atacul personal al lui Hrușciov împotriva lui Mao. Etalarea în public a antipatiei personale releva gradul de rea-voință de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
această mișcare autarhică, de claustrare în cadrele propriului sistem socialist, a așezat dalele ce au purtat spre intensificarea naționalismului precipitat de invazia lui Hitler asupra URSS declanșată în 1941. Turnanta naționalistă în URSS a fost propulsată de demonetizarea simbolurilor marxist- leniniste de mobilizare a populației în situația dramatică a războiului, motiv pentru care Stalin a repus în circulație valuta forte a naționalismului romantic rus, instituind ca doctrină de stat filosofia "patriotismului revoluționar" (van Ree, 2002, p. 255). Transmutațiile suferite de problema
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și Unirea din 1918 este tratată în spiritul determinist al necesității istorice de unificare a statului național. Istoriografia rolleriană a obscurizat complet orice motivație naționalistă (de "reîntregire a unității naționale") a participării României la Primul Război Mondial, catalogat după indicațiile leniniste drept "război imperialist". În plin național-comunism, se revine la versiunea prevalentă în perioada interbelică, a Războiului de Reîntregire Națională. Iată cum este raționalizată pe criterii naționale participarea României în război, păstrându-se în același timp retorica războiului imperialist: Intrarea României
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
social (12 volume publicate între 1948-1976), cuprinzând pastoralele, cuvântările și articolele publicate de patriarhul Justinian Marina (1948-1977). Cunoscut mai degrabă ca "patriarhul roșu", în Apostolatul social Marina a încercat să împreuneze într-o doctrină unitară teologia ortodoxă și teoria marxist- leninistă. Tensiunile funciare și contradicțiile doctrinare dintre cele două perspective asupra lumii nu au fost niciodată conciliate (Stan și Turcescu, 2007, p. 212, nota 10). În ciuda acestui compromis, BOR a continuat să fie victima predilectă a unei campanii sistematice de demantelare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]