89 matches
-
bolțile gotice, de piatră, e-ncovoiată și ea. Singură. Împinge încet, pe masa altarului, spre picioare însângerate, o roșie lumânare stinsă. Curbat e acum, aplecat spre nu știu unde, și foarte greu de desenat, și gândul meu. Afară, în scuarul cu-asfalt lepros, o tufă verde de laur înflorește pe sub albine, în soarele de aprilie. Sunt puțin trist, dar exist. 5 aprilie 2011 MIERE Am trecut astăzi pe la crescătorul de albine să cumpăr un borcan cu miere și l-am găsit între stupii
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
suportat, persecutată de oamenii din jur... bucățile de tablă zdrăngănind ritmic pe cimentul grădinilor pustii, perfect rotunde, lipsite de plante...imaginile halucinante, strălucind și dispărînd rapid pe geamurile scăpate de sub obloanele din scîndurele de lemn vopsit, o vopsea încinsă, scorojită, leproasă... Băi, zice, mai bine "comentează-mă" pe mine... Și-atunci începeam: afară să se topească întunericul... tu să zbori către turla cu cruce... eu să vreau să te prind... de picioare! Prinde-mă, prinde-mă, țipai, e o.k. Uite
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
român, nesiguranțele, amenințările, amărăciunile și privațiunile generate de catastrofa războiului, în care fiecare zi aducea noi măsuri opresive împotriva evreilor împreună cu perspectiva cît se poate de concretă a anihilării totale, senzația tot mai percutantă de a fi un paria, un ,lepros" cum se exprimă undeva Sebastian, decepțiile cu majoritatea prietenilor și cunoscuților din eșaloanele superioare ale lumii literare și artistice bucureștene, trecuți mai toți de partea cealaltă a baricadei, în planul ideilor și afiliațiilor, explică într-o bună măsură, sentimentele de
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
ales Tangerul, ăncrucisare a civilizațiilor, miraj al Europei și limită extremă a lumii arabe... Tahar Ben Jelloun e ăndrăgostit de Tangerul sau; de cafenelele ăntunecate, ănvăluite an fumul pipelor cu "kif", de străzile ănecate an praf, de cocioabele cu pereți leproși, cu miasmele fetide și briză care bate dinspre Atlantic. Cu traficanții săi, cu drogurile, cu Răul care poate lua o mie (și una) de chipuri. Cu coșmarurile pe care le produce. ăntr-un fel, Noaptea greșelii este un coșmar zămislit de
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
lor teritoriale. Din contră, ilustrele lor șezuturi, ultrasensibile la suspensia mașinilor, pretind automobile de serviciu din ce în ce mai perfecționate. La niște oameni-cur nici nu mă așteptam la altceva. Dar atunci să renunțe la demagogia cu patriotismul, grija față de "electorat" și alte cuvinte leproase! Ne-am săturat de nesimțirea și demagogia lor, clamate în numele unor partide care nu reprezintă pe nimeni! În mod normal, guvernul Năstase ar trebui să cadă. Vreau să spun, asta s-ar întâmpla într-o țară normală. Pentru că sunt sigur
Baronesa de fier by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16092_a_17417]
-
unui joc, să-i ceri pământului să-ți cânte dorul tău. Ruine dintr-un templu au rămas; din „praznicile” lumii, niciun glas... * Doar timpul gârbovit, tresare când și când, și iarba înrourată se scutură de gânduri, ca de un zeu lepros, ce fără milă ne-a lăsat uitării, în piatră tăinuind ... un flaut fermecat, ... un flaut fermecat... 11 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Un flaut fermecat... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
trăind ascuns în orice zeu... TOAMNĂ APOCALIPTICĂ cotcodăcesc alarme de mașini bieți maidanezi tot șchioapătă prin ploaie lumea-a-nceput la capăt să se-nmoaie iar de noroi copacii-s tot mai plini ce să iubești în astă-apocalipsă schiloadă și leproasă cerșetoare când navigăm umili din lipsă-n lipsă iar morții-i bat în geam la fiecare? urangutani au urinat lumină la gura peșterilor de pe stradă e rană puroiată orice vină e grea inima-n pieptu-ți cât o ladă ...mormane de
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
-și oferă contra cost apartamentul cu ora clienților ocazionali, de la svasticile postate pe ziduri la improvizațiile de apartament și rufele multicolore puse la uscat pe balcon, de la gunoaiele care zac la tot pasul, la inscripțiile aproape ininteligibile de pe o tencuială leproasă sau jocurile copiilor de cartier imitînd cutare sau cutare vedetă de muzică ușoară. Cartierul își trăiește visul de glorie pe maneaua lui Florin Salam. Dar lucrurile pot fi și astfel: Andrei (Gabriel Huian), un adolescent de 13 ani, se îndrăgostește
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
alta la al ei: în mod fatal, aureola mea maladivă o cerea pe a ei și o atrăgea către sine, cu toată forța. După ce starea sănătății mi s-a mai îmbunătățit, m-am hotărât să plec aiurea, ca un câine lepros, care știe că trebuie să scape, sau ca păsările care se ascund în momentul morții. Trezit dis-de-dimineață, m-am îmbrăcat, am luat două prăjituri de pe etajeră și m-am strecurat afară din casă, fără să atrag atenția nimănui. Fugeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei. Își parcau microbuzele muribunde și rulotele leproase pe terenurile virane din apropierea liniilor de cale ferată și veneau după bere Lamot. Aceștia erau cei pe care Cealaltă Carol îi dădea afară. Pe de altă parte, toți cei cu un aspect respectabil erau întâmpinați cu brațele deschise și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îndată, de la alte episoade evanghelice 7. Amalgamarea personajelor Pasajele de mai sus vorbesc precis despre Maria Magdalena. Am văzut că ele nu conțin două elemente care vor deveni cosubstanțiale Magdalenei reconstruite de „tradiție”: desfrânarea și penitența din casa lui Simon Leprosul (a se revedea fragmentul din Proloage de la începutul textului). De unde au apărut ele și prin ce tour de passe passe? Tradiția a folosit rețeta amalgamării personajelor, adică a contopirii a trei personaje diferite la origine într-unul singur, plecând de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
respirația. Focul s-a stins și era frig în încăpere. Atunci Norocel a tăiat lemne, a făcut focul și, numai după ce aerul din cocioabă s-a mai dezmorțit, s-a culcat și el. În vis s-a întâlnit cu omul lepros, care se chinuia de data asta să urce niște scări. Imediat ce l-a văzut Norocel l-a ajutat și au reușit amândoi să ajungă sus unde era, spre mirarea lui, un loc nespus de frumos, o pajiște plină cu iarbă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
unde era, spre mirarea lui, un loc nespus de frumos, o pajiște plină cu iarbă și copaci, cu multe păsări și iarba plină cu flori într-o gamă variată de culori. După ce umblă într-o scorbură a unui copac, omul lepros scoase de acolo o cheie mare pe care i-o dădu lui Norocel, zicându-i: -Ai grijă de această cheie, să n-o pierzi, apoi nu uita că este grea, să nu-ți cadă cumva peste picior. Deschide poarta aceea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gândea; „oare ce o fi vrând să spună să nu pierd cheia și să n-o scap peste picior? Poate știe mama”... A ajuns la poarta cu pricina, a deschis-o și s-a întors să-l întrebe pe omul lepros, ce să facă în continuare. Dar nu mai era; leprosul dispăruse. Norocel aștepta și se gândea. Deodată s-a auzit vocea omului lepros care striga: -Trezește-te, băiete, și bucură-te câte zile vei avea împreună cu mama ta. S-a trezit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ajuns la poarta cu pricina, a deschis-o și s-a întors să-l întrebe pe omul lepros, ce să facă în continuare. Dar nu mai era; leprosul dispăruse. Norocel aștepta și se gândea. Deodată s-a auzit vocea omului lepros care striga: -Trezește-te, băiete, și bucură-te câte zile vei avea împreună cu mama ta. S-a trezit Norocel într-un pat moale, curat, lângă care o masă acoperită cu un material alb pe care erau înșirate câteva hârtii. S-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se întemeiază tocmai pe conexiunile carnale cu ambientul, pe visceralitatea durerilor pe care le suportă omul și pe propagarea acestora în mediul anorganic. E un circuit doloric în beneficiul unei agonii în accepție nonspirituală: "oameni imaginari oameni reali / în balansul lepros și sterilitate vibrantă / așteptînd moartea ca o răsuflare din pieptul de bronz / să cadă peste ceilalți / cînd în lacrimă plîng viețuitoare necunoscute / și bufnițe ne privesc din semne de ortografie / pe străzi luminate cu lămpi de carne / luna zace pe
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
transfigurarea sa arde câteva etape și devine astfel mai puțin creditabilă. Însă regizorul italian se instalează de-a binelea în clișeul de tip mondo cane atunci când relevă un pitoresc mizerabilism de ghetou cu maidanezi tolăniți decorativ pe taluzuri, cu blocuri leproase, cu vernisajul de rufe pe frânghie, cu mașini Dacia prăfuite ca niște cutii de conserve ruginite, cu peisaje dezolante de maghernițe ale unei Românii privite prin fereastra unei pagini de ziar de scandal. Neîndoielnic că toate aceste lucruri se regăsesc
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
în față occidentalilor toate defectele pe care aceștia nu erau dispuși să și le recunoască. Urmarea nu s-a lăsat prea mult așteptată, dintr-un erou privit la început ca simbol tragic al împotrivirii la comunism, Soljenițîn devenind un spirit lepros, prea slobod la gură, care a încălcat tabuurile spațiului mediatic și a încasat în consecință ștampilele cuvenite: slavofil mistic, naționalist primitiv, conservator pravoslavnic, dușman al liberalismului și al economiei de piață, într-un cuvînt un fascist de factură ortodoxă care
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
Germaniei 1914 - 1945 și Germanofilii. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, două cărți de pe urma cărora Lucian Boia a căpătat o aură ingrată de spirit reacționar, istoricul nu-și dezminte pofta de a contraria și scoate o nouă mostră de interpretare leproasă. „Leproasă“ e acea gîndire care, căzînd în delictul de a nu se supune convențiilor epocii, e repudiată pe motiv de recalcitranță ideologică, urmarea fiind că autorul primește unul sau altul din stigmatele în vogă. Și cum e o convenție ca
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
1914 - 1945 și Germanofilii. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, două cărți de pe urma cărora Lucian Boia a căpătat o aură ingrată de spirit reacționar, istoricul nu-și dezminte pofta de a contraria și scoate o nouă mostră de interpretare leproasă. „Leproasă“ e acea gîndire care, căzînd în delictul de a nu se supune convențiilor epocii, e repudiată pe motiv de recalcitranță ideologică, urmarea fiind că autorul primește unul sau altul din stigmatele în vogă. Și cum e o convenție ca, vorbind
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
așteaptă de un mileniu la colțul acela de stradă / să-mi spună ce s-a petrecut între timp, / toate ororile istoriei, toate parșiveniile secolelor / spintecate de barbarii ne-ntrerupte.// La un colț de stradă plouă cu frunze galbene / înnebunite de flăcări leproase./ Ea mă așteaptă / cu dragostea de altădată, / nespusă niciunei vrăbii. // Merge înaintea mea / o apucă pe cărări umbroase / cu arbori bătrîni / despicați de amintiri ascunse. / Se oprește întro mică biserică unde odată ne-am cununat. // Stăm îngenuncheați o vreme, / aerul
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
de perle negre fluviu peste care nici o corabie nu se încumetă să treacă vâsle abandonate, țărmuri fără sfârșit poate fi Styxul dincolo de orizontul nebănuit numai că umbra-mi înjumătățește privirea câinii aleargă bezmetici să alunge fiarele umbrei, pânză de păianjeni leproși cresc în păduri lăstarii fantomelor și doar un inorog singur admiră perlele umbrei privindu-mă-n sângele umilinței. Măceșe Doar atât, niște crengi precum lăstarul adormit leneș pe umerii unei rândunici să rămână sub penele pământ ale ierburilor precum un
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
îl parcurcea și Hristos adeseori ci fiindcă aici era (și) locul natal al prietenului Său Lazăr și al surorilor acestuia Marta și Maria (Mat. 21, 1 - 9; Luc. 10, 25 - 42). Odată Hristos a fost invitat în casa lui Simon Leprosul (Mat. 26, 6 - 13), dar cel mai de seamă eveniment care s-a petrecut aici este minunea învierii lui Lazăr de către Domnul Iisus Hristos (Mat. 11, 1 - 47). Inițial mormântul lui Lazăr reprezenta un obișnuit mormânt familial evreiesc, săpat în
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
asta pentru o elită. Lipsește. În consecință, aștern CRONICA INFAMĂ. Pedeapsa unui autor fără public, fiindcă mă străduiesc să-mi distrug, la propriu, cititorii. În locul artei - leagăn al moleșelii -, aduc arbitrariul. În locul emoției estetice, una etică. Un pumn în nasul lepros al Stațiunii. Am fost tânăr, frumos, cinstit, milos, n-aș fi strivit o muscă și cu ce m-am ales? Am scris trei romane de dragoste: toate cuplurile au murit; nu le-am lăsat posibilitatea să îmbătrânească, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În spasmele agoniei. Pe timpul examinării, Dante lăsase să Îi cadă vălul din dreptul gurii. Bargello interpretă acest lucru ca pe ceva liniștitor și, cu grijă, Încetișor, prinse a se apropia la loc. — Nu e... — Nu, fii sigur. Nu e nici lepros, nici ciumat. Dimpotrivă, stând și judecând după cum arată mușchii, trebuie să fi fost sănătos tun atunci când a murit. Bargello părea să fi depășit prima spaimă și se zgâia la gura căscată a cadavrului. — Firește! exclamă. Îl recunosc. Știi cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]