143 matches
-
astfel un spațiu infinit de adânc, în care civilizația occidentală își proiectează dorințe inavuabile sau gustul pentru aventură. Balcanii devin un Orient mai apropiat, sau mai îndepărtat, după ocheanul cu care-l privești, butoi cu pulbere și borcan cu miere levantină. Pentru că autorul și-a luat dificila misiune de a inventaria totul într-o rețea inspirată de genealogii și ecouri, avem în cartea sa și un tablou al interesului substanțial pentru a nu spune considerabil pe care zona balcanico-orientală l-a
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
le-ar îngădui. Gata să basculeze acolo unde e un os de ros, n-au nici scrupule, nici principii și nici fidelități. La următoarea turnantă politică, îi vor abandona fără urmă de regret pe cei cărora astăzi le fac scârboase, levantine temenele. Dacă tot e nevorbit, dl. Sereș ar fi putut, într-adevăr, să pună niște întrebări guvernanților. Și anume, în ce constă discuțiile lor cu Bruxelles-ul? Care e conținutul "capitolelor" despre care vorbesc atât de aferat? La ce obligații
Românul care se bagă în seamă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12595_a_13920]
-
cărți absolut uimitoare (fiecare în genul ei), apărute însă într-un moment socio-istoric nepotrivit, în care interesul pentru literatură și pentru cultură, în general, cunoștea o drastică diminuare. Fantasticul unor povestiri atât de originale, ca și magia verbală din "jucăreaua" levantină se potriveau și se potrivesc unui anumit orizont de așteptare; și unui cerc select, de cunoscători ai istoriei și stilurilor literare. Mircea Căr-tărescu, cel de azi, îmi pare a fi un beneficiar al propriei imagini și un captiv al gustului
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
Românii, consideră Dan Ciachir, aveau, am spune în limbajul de astăzi, cultură maritimă. Aceasta le-a lipsit însă, în mod paradoxal, intelectualilor și artiștilor noștri”. Cu excepția lui Jean Bart, al cărui Europolis ar fi rămas singurul „roman nautic românesc”. Obsesia levantină îi dictează autorului această caracteristică impresie marină, care intersectează propria-i torpoare contemplativă: „Atunci, în primele zile din noiembrie, mi s-a întîmplat să văd marea nemișcată, de-a dreptul plată, sau, cum ar spune Mateiu I. Caragiale, «lucie ca
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
această direcție avea să i se tragă sfârșitul. Vi-i puteți imagina pe Hrebenciuc, Popescu, Mitrea, Năstase, Oprișan și toți ceilalți renunțând la imensele averi pentru a îmbrăca rasa monahală cerută de Iliescu? Izolat la Cotroceni, înconjurat de-o curte levantină dominată de scenariile submediocre ale lui Talpeș ori de principialitatea de mucava a Corinei Crețu, "Bunicuța" n-a perceput, în realele ei dimensiuni, corupția din partid. O corupție în primul rând morală, a slugilor înstăpânite peste oala cu smântână. Că
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
stilistic Cafeneaua Pas-Parol. În intervalul atât de permisiv dintre acuitatea intelectuală a lui Ion Luca și acalmia uniform estetizantă a lui Mateiu. Multe dintre paginile volumului depun mărturie în favoarea acestei încadrări, multe dintre numele actanților au o rezonanță cel puțin levantină, de nu grecizantă de-a dreptul, multe dintre secvențe ne amintesc de răsfățul întotdeauna tensionat al câte unui Pașadia Măgureanu și al câte unui Mitică, al câte unui Aubrey de Vere și al câte unui Lache. Firește, asumate cu precauție
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
unul dintre atuurile sale, alături de caracterul matein, încifrat al tematicii. Cred că senzația care cucerește, la lectură, este cea a unei curgeri-derive, date de materialitatea legănătoare, muzicală, a scriiturii. Citatul care urmează este o invitație la îmbarcarea într-o călătorie levantină a simțurilor: „Fumul e albăstrui, gustul amărui, peste ele se lasă un nor ușor care se schimbă întruna, căci în odăița plutitoare de lemn s-au amestecat toate mirosurile, și nu doar cele ale acestei călătorii, ci și acelea ale
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
cu bună-credință, a privatului. Adică la a fi nevoit să exprimi ceea ce crezi fără a negocia cu suma diversă de verdicte prealabile de care, în intimitate, dispui. Din acest punct de vedere, Dan C. Mihăilescu predă o lecție - prin nimic levantină - de echilibristică. El își expune tocmai echivalența dintre tatonările colocviale în cerc restrâns și demonstrațiile exuberante construite în aer liber. Își dă în vileag și amicii cârcotași - merită citit perdaful întemeiat de care are parte Radu Aldulescu -, și inamicii mediocri
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
o călătorie în România: „O parte din desenele făcute în 1841 se referă la România. Venind din Grecia și Turcia, Andersen a debarcat în Constanța, a traversat Dobrogea, apoi s-a urcat în Cernavodă pe vaporul austriac «Argos» (o navă levantină: nume grecesc, echipaj italian, comandat de căpitanul dalmat Marco Dobroslavici) și a urcat pe Dunăre. A petrecut mai multe zile în Orșova, la granița dintre imperii, stație menită să prevină pericolul izbucnirii unor epidemii. Aici a desenat clădiri, peisaje, siluete
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6267_a_7592]
-
vor Pașadia sau Povestitorul. Pe acesta din urmă îl putea uimi, în întîlnirea cu portretul străbunicului, contrastul dintre nume și costumul boieresc levantin, cam același peste tot în Balcani la începutul secolului al XIX-lea. Un occidental îmbrăcat în haine levantine, fie și fugar dornic să se ascundă în aceste părți, e un lucru destul de rar. Din ce motiv anume, ne lămurește disprețul Povestitorului față de portul primului dintre Măgureni. Uimirea cititorului ar putea fi și mai mare, căci el știe deja
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
recompense celor din subordinea sa, așa cum omul de la Mancha îi promitea lui Sancho "o insulă". Vă înșelați profund dacă vă imaginați - fie și în forma ocolită, a pseudo-refutării unor imaginari "detractori" - că ceea ce mă leagă de Vladimir Tismăneanu e o levantină "iubire de porunceală". Mi se pare de-a dreptul jenant să ajung să explic public aproape douăzeci de ani de istorie comună, de splendide zile petrecute împreună în diverse locuri ale strâmtei noastre planete. Nu stă în firea lui Vladimir
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
complex și, îndrăznesc s-o spun, complet. - Nu l-am văzut decât în treacăt, de mult, si am vorbit puțin. I-aș spune azi, de l-aș vedea, ca, vrând să scriu, prin ^82, o replică la cele 7 priveliști levantine proprii, care datau din ^68, l-am recitit în prealabil, cu gîndul că antrenamentul acesta e o întremare. Și, pasămite, a și fost (cf., în Areal, Addenda corrige). Thank you! - Nu sînteți de părere că idiomul poetic marca Șerban Foartă
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
faceți. Spre deosebire de mine, bunăoară, care am întârziat de multe ori cu rundele mele de întrebări în dialogul nostru, dvs. ați fost tot timpul punctual și parolist. De unde vine această structură nemțească (sau, orișicâtuși, occidentală) a comportamentului dvs., în baia noastră levantină în care vorbitul surclasează întotdeauna făcutul, iar cuvântul e dat parcă numai pentru a fi încălcat? Între histrionismul lui Dan C. Mihăilescu, despre care a vorbit și Andrei Pleșu la o emisiune recentă, și acest parolism atipic la noi - n-
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
care nu dă doi bani decât pe îndestularea imediată a burții. Adică un popor care tratează cu totală indiferență propriul viitor! În felul acesta, cu o delicatețe pe care mulți politicieni vor fi tentați s-o ia, în buna tradiție levantina, à la légère, ni s-a sugerat că înainte de a pretinde ajutorul altora, ar fi bine să nu ne batem joc de propriul viitor. Chiar dacă el arată aidoma copiilor instituționalizați.
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
o reabilitare al cărei preț intelectual se simte aici, în cele 200 de pagini dedicate României moderne. În totul, un volum impresionant sub unghi documentar, a cărui principală însușire este că îți trezește în suflet icoana unui oraș de savoare levantină, o savoare amintind de vorba lui Alexandru Paleologu din volumul Bunul-simț ca paradox: „Orașul acesta pe care îl blestemăm la tot pasul, dar de a cărui inexplicabilă seducție nu ne putem în ruptul capului dezlipi."
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
de baroc, de senzualitate ținută în frâu de o construcție stăpânită, seamănă acestui pictor, născut în timpul Ťanilor nebuniť șŤles années follesťț, dintr-un tată român și dintr-o mamă din regiunea Beauce: arta lui Cara Costea e făcută din elanuri levantine și din clasicism" (în original în limba franceză, aici traducerea mea). Pictura este explicată prin prisma originii sale, ceea ce ar putea fi în bună măsură relevant. Scriitoarea se referea la un amestec de "francitate" - fără a folosi acest cuvânt - și
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
motiv că �acolo publică Mircea Mihăieș, "care l-a atacat pe patriarhul Teoctist"�! Trebuie spus că e vorba de finanțarea din bugetul public, și nu din buzunarul acestui primar care și-a făcut din unsuroșenie un stil și din șmecherie levantină un mod de-a se manifesta politic. În al doilea rând, unica mea contribuție la revista Timpul� s-a redus la o pagină dactilo, ca răspuns la ancheta inițiată de redacție asupra spiritului... bănățean. Am profitat de prilej pentru a
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
Mircea Iorgulescu Dimensiunea "levantină" a operei lui Panait Istrati a fost deseori evocată, în special din perspectiva culorii locale și a pitorescului unei regiuni ce a furnizat mari cantități de exotism literaturii și artei europene din secolul al XIX-lea, de fapt de pînă
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
petrecere dincoace. Cum se întâmplă asta - o să vedeți săptămâna viitoare. 17 iunie 2010 Sentimentul turistic al existenței Scriam aici săptămâna trecută despre intervalul 2-9 iunie petrecut la Florența și recunoșteam că - feeric de la natură, sceptic hedonist, plin de dulcea lehamite levantină, tradiționalist eurocentric și naționalist luminat - eu nu am nimic din febra turistică omnidevoratoare de tip japonez, ahotnic fiind deopotrivă de natură și cultură, de asprimile perenității și dulceața efemerului. De reverii fabuloase, paseism ecumenic și romantism bibliografic, dar și de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Barcelonă pentru vara viitoare, de-un revelion budapestan, de-o Irlandă (prea scumpă, ca, de altfel, Scoția și Croația) ori măcar de-un Nesebar, un Veliko Tîrnovo, că tot îmi face ritmic poftă Vintilă Mihăilescu, povestindu-și dilematic suavele îndulciri levantine. Din 1990 încoace am tot umblat, ce-i drept, pe-Afară, dar niciodată cu patimă, în transă, cu sentimente ulti mative. Eurocentric și balcanofil, anti-exotism, non-asiatic și anti-ocean, credeam doar că am dobândit, în fine, încă una dintre minimele cerințe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
străzii se ridicau vile cu două etaje, cu balcoane pline de flori și pereți Înalți, placați cu piatră. Doctorul Philobosian nu fusese niciodată invitat În particular În acele vile, dar făcea adesea vizite la domiciliu ca să le consulte pe fetele levantine care locuiau Înăuntru: fete de optsprezece-nouăsprezece ani, care Îl așteptau În „castelele de apă“ din grădini, Întinse languros pe divane, Într-o abundență de pomi fructiferi; fete a căror nevoie disperată de a găsi bărbați europeni le dădea o cantitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine era corect, niciodată prietenos, și Își Îndrepta cea mai mare parte a conversației către Tessie, care stătea pe un scaun În colț. Mă Întreb ce amintiri Încerca doctorul Phil să evite neuitându-se la mine? Oare fantomele fetelor lui levantine bântuiau aceste examinări superficiale, sugerate de delicatețea claviculei mele, sau de ciripitul plămânilor mei mititei, Înghesuiți? Încerca oare să nu se gândească la palate pe apă și la capoatele descheiate sau era pur și simplu obosit, bătrân, pe jumătate orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Sunetele ciudate pe care le scotea În continuare mărturiile Lumii Vechi evidențiate În dinții lui mă făceau să mă simt oarecum ușurată. Toată viața mea m-au alintat și m-au răsfățat străini impunători. Mă Încânta peste măsură afecțiunea caldă, levantină. Când eram mică, stătusem pe genunchii doctorului Philobosian și degetele lui Îmi urcaseră pe șira spinării, numărându-mi vertebrele. Acum eram mai Înaltă decât el, deșirată, cu părul sârmos, o fată gen Tiny Tim, și stăteam În halat, sutien și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
principi greci au domnit de șaptezeci și cinci de ori pe tronul Muțeniei și al Moldovei. Deși se percepeau pe ei înșiși ca principi reformiști, promovând un fel de iluminism oriental, domnitorii fanarioți au adus pentru prima dată în țările române atmosfera levantină de la sudul Dunării, care mai târziu a fost socotită vinovată de toate nenorocirile poporului român. Mita, bacșișul, taclaua leneșă, justiția coruptă, zeflemeaua superficială sânt și astăzi socotite de români moșteniri fanariote. La sfârșitul secolului trecut poetul național Mihai Eminescu, fondatorul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cinste. Astfel, îmi vine destul de greu să pricep febra activității de dragul activității, cu prețul sacrificiului vieții personale și afective, ori respectarea maniacală a regulilor celor mai absurde. Până la urmă, nebuni suntem și noi, balcanicii extravertiți, cu pretențiile noastre de trândăveală levantină, și ei, germanii sau niponii introvertiți, cu seriozitatea și cu politețea care te calcă pe nervi. Omul este mult prea profund pentru a se simți perfect satisfăcut de umilele posibilități reale pe care le deschide, plicticos si senil, cosmosul. Nihilismul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]