357 matches
-
așa cum declară însăși poeta. Cum să descrii o realitate a universului-carceră, un mediu al recluziunii în care rodește doar întunericul, elementul suprarealist din care nu poți dori decât ,,debranșarea”? Cum o poți face, spune poeta, altfel decât prin apelul la lexeme potrivite? Pentru creatoare, poezia reprezintă un tărâm prolific în care poate surprinde fațetele, melanjul de trăiri umane, prefacerile naturii, elemente pe care simte că le prinde cu o mai mare acuitate expresia lirică. 3. MIHAI LEONTE (MOLDOVA VECHE, CARAȘ-SEVERIN) - MOZAIC
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_noi_apariti_gheorghe_stroia_1394010083.html [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
datează realități, oameni, idei exprimate nuanțat diferite de lexicul de azi.’’2 Tocmai din acest mare fond de rezervă al limbii române, ca o exemplificare a celor de mai sus spuse dorim să aducem în atenție evoluția semantica a unei lexeme din fondul comun de cuvinte și anume cuvântul: minciunica, diminitiv de la minciună, minciunea. Parcurgând întreg articolul privind cuvântul minciună, minciunica, minciunea din Dicționarul Explicativ al Limbii Române 3 , nu găsim sensul pe care acest cuvânt îl desemnează pentru locuitorii arealului
MĂNEANU VARVARA MAGDALENA, DESPRE GRAIUL LOCAL DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/Maneanu_varvara_magdalena_d_varvara_magdalena_maneanu_1377592669.html [Corola-blog/BlogPost/364944_a_366273]
-
în grădini, și mor și-n mine -/ Și-au fost atât de viață pline/ Și azi se sting așa ușor". (Rondelul rozelor ce mor). La amândoi poeții, vremea e generatoarea nostalgiilor, iar timpul pentru Eminescu are conotațiile și semnificațiile unui lexem ce exprimă de o manieră mai abstractă, mai generalizantă conceptul duratei decât vremea, cuvânt cu iz arhaic, încărcat cu valențe poetice mult mai accentuate și care figurează derularea temporală în concretitudinea ei, plasticizând-o astfel și modelând-o în registru
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Complementaritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski_0.html [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
orbi, a privi, a răsări, a reflecta, a vedea, a nu vedea, a zări etc. În acest periplu, adjectivului orb, cu sinonimul său, lipsit de vedere, are o întrebuințare strict figurată (“aerul orb”, “pe verticala aerului lipsit de vedere”). Ocurența lexemelor din acest registru nu limitează însă aria enunțurilor lirice (a tablourilor) la registrul pictural. “Peisajele”, descrierile, micile schițe stilizate (poeme scurte, de mare fumusețe) sunt, cum poetul însuși notează, în Scurtă meditație asupra varului și a timpului: “Secretă, surdă interioritate
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
bazală, până la fundamente, până la intuiția non-dualității a tot ce există, până la întrezărirea vacuității”)*. La convergența acestor trei borne, aparținând deopotrivă lumii materiale, fizice, și celei spirituale, supramundane, înzestrat cu multiple valențe semantice este cuvântul lumină. Esteticește, fundamental, pentru configurarea discursului, lexemul parcurge numeroase trepte semnificative, rafinându-și înțelesul, de la accepțiunile comune, uzuale (radiație - solară, a flăcării, sursă de claritate, de bucurie, de înțelegere), la sensurile complexe, figurate. Lumina acoperă, opunându-i-se, marele gol, rămas în urma lucrării distrugătoare a timpului, anulează
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
în: Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Numele Amza Pellea, nici scris nu e destinat cititului, nici rostit nu e destinat auzirii, el aparține de o împărăție a numelor și e destinat legendei. Părțile lui sunt lexeme de stelă care-i săpată cu nume și ode pentru eroi! Timp după timp, pe numele Amza Pellea se împăturesc zmalțuri contra cărora răul ruginei e devalidat. Cu cifru și enigmă pentru cine nu înțelege și nu trăiește sub aura
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1429071491.html [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
să zbor deasupra sufletului tău/ și în culori să mă topesc să iți fiu curcubeu ( ... Mi-ai spus că vrei să-ți fiu mireasă, tu mirele din vis/ M-ai învățat să-ți fiu imperiu și un ocean nescris ... Rostirea lexemelor în poezia Luminiței Amărie cutreiera tema unui ideal, dar și pe cel al iluziei: iubirea. Scriitura prinde idealitatea de dinaintea diegezei iubirii, precum în versurile: „Mi-ai spus că vrei să fiu terestră și-n nopțile târzii/ Mi-ai spus c-
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_lacrimile_luminitei_octavian_curpas_1345084587.html [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
și liniștite-neliniști/sfărâmate-n albia somnului de ne-somn,/ adunându-te/ risipindu-te etc.) dau la iveală preferințele stilistice ale poetei, la care trebuie să adăugăm neapărat dramatismul inclus în numeroasele replici-întrebări existențiale fără răspuns ce a-desea sunt conexate cu lexeme numind stihiile ce ne asediază și mortifică simțurile și sentimentele ca într-o dramă shakespeariană: „Dar cine mai poate vedea?!.../când ochii noștri orbesc/de vuiietul vântu-lui,/ când ochii orbilor/ sunt păsări moarte/ arunca-te-n pustiul de munte?/ și
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1457192104.html [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
Federației Industriei Hoteliere din România (FIHR) și Director general al hotelului „Ibis” (din vecinătatea Gării de Nord, București), necrezut de tânăr pentru asumarea cu succes a unor astfel de răspunderi, termenii înșiși fiind inuzabili pe motive de credibilitate, într-o categorie de lexem ce nu îndeplinește semnificațiile de axiomă a profesionalismului condiționate preponderent de vârstă, Călin Ile e un tânăr om de afaceri român, progresist, cu un temperament spiroidal pe experiențe de viață și profesie, în uniformitate cu explorarea curajoasă a domeniilor de
CĂLIN ILE. FRUCTIFICÂND PÂNĂ LA „PICĂTURĂ” TIMPUL…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1480774568.html [Corola-blog/BlogPost/382399_a_383728]
-
de înțelegerea corectă a textului. În cartea „Limitele interpretării”, U. Eco constată că limitele interpretării sunt „intențiile autorului” și „intențiile textului”. La rândul său Leonard Orr vorbește de „un-interpretability”: arată că neinterpretabilitatea trebuie să se limiteze la semnificația textului, a lexemelor. Din această perspectivă interpretarea celor două personaje caragialiene este una defectuoasă, eronată, bazată pe comprehensiunea deficitară a unor lexeme și pe gândirea în afara sensului textului de bază. Interpretarea comică pierde lucrul textului, direcția adresării și mesajul de profunzime. Persuasiunea și
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-persuasiune-si-interpretare-la-i-l-caragiale-persuasion-and-interpretation-to-i-l-caragiale-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
intențiile textului”. La rândul său Leonard Orr vorbește de „un-interpretability”: arată că neinterpretabilitatea trebuie să se limiteze la semnificația textului, a lexemelor. Din această perspectivă interpretarea celor două personaje caragialiene este una defectuoasă, eronată, bazată pe comprehensiunea deficitară a unor lexeme și pe gândirea în afara sensului textului de bază. Interpretarea comică pierde lucrul textului, direcția adresării și mesajul de profunzime. Persuasiunea și interpretarea eronată sunt două dintre sursele comicului caragialian. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-persuasiune-si-interpretare-la-i-l-caragiale-persuasion-and-interpretation-to-i-l-caragiale-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
m-a zămislit/ așa/ Cel Sfânt?/ Un strop de duh și-un/ munte de/ pământ...” (Poemul 12, p. 23) Câmpul semantic al implacabilei morți cuprinde structuri semice îmbogățite contextual. Pe de o parte, găsim formule complicate de sens pentru un lexem ca absență, pe de altă parte, structuri de semnificație ample, corespunzătoare unor cuvinte precum coșmar și angoasă. Absența femeii iubite, cauzată de moarte, rănește, sfârtecă și, chiar, ucide. “Acum, am alături, aici,/ peste tot și oricând,/ absența ta, tot mai
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1428034197.html [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
așa cum declară însăși poeta. Cum să descrii o realitate a universului-carceră, un mediu al recluziunii în care rodește doar întunericul, elementul suprarealist din care nu poți dori decât ,,debranșarea”? Cum o poți face, spune poeta, altfel decât prin apelul la lexeme potrivite? Pentru creatoare, poezia reprezintă un tărâm prolific în care poate surprinde fațetele, melanjul de trăiri umane, prefacerile naturii, elemente pe care simte că le prinde cu o mai mare acuitate expresia lirică. 2. PAULA DIANA HANDRA (TIMIȘOARA) - AUTOGRAF (versuri
MARTIE 2014 (COLECŢIA LIRIK) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_noi_apari_gheorghe_stroia_1394363296.html [Corola-blog/BlogPost/353672_a_355001]
-
consultat măcar DEX-ul, dacă nu un dicționar al termenilor marinărești (cu explicații detaliate, eventual și ilustrate). Sau dacă tot vă aflați pe plajă, puteți avea conversații cu oamenii mării/ să-i luați drept colectori, ca să vă lămurească în privința sensurilor lexemelor navigației, utilizate de autor (babord, nostrom, prora, comandant, secund, covertă, pilot, căpitan, ofițer de cart, parâmă, timonerie, treiar, caravelă, vardie, hublou etc.). Prozatorul se dovedește atent la descrierile sale, atât în conturarea peisajelor, a interioarelor (cabine/ spații navale, restaurante) cât
CORĂBIILE IMAGINAŢIEI de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_negoita_1469631031.html [Corola-blog/BlogPost/344075_a_345404]
-
în grădini, și mor și-n mine -/ Și-au fost atât de viață pline/ Și azi se sting așa ușor". (Rondelul rozelor ce mor). La amândoi poeții, vremea e generatoarea nostalgiilor, iar timpul pentru Eminescu are conotațiile și semnificațiile unui lexem ce exprimă de o manieră mai abstractă, mai generalizantă conceptul duratei decât vremea, cuvânt cu iz arhaic, încărcat cu valențe poetice mult mai accentuate și care figurează derularea temporală în concretitudinea ei, plasticizând-o astfel și modelând-o în registru
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Complemeritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski.html [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
pe caldarîmul ideii de ieri./ Cobor în mine, îmi întind mîna/ Printre gratiile sufletului:/ Mereu puterea/ din/ Nerostite cuvinte” (Cobor în mine). Pe de altă parte, lecția textualizării - precoce însușită - e pîndită uneori de ridicol: „pe un bostan am încrustat lexeme/ bostanul a crescut șieditura-i plină de poeme” (Lexeme); sau de voluptatea truismului: „Cad cuvinte, și-n cădere/ Totul nu-i decît durere;/ Iar din toate, cel mai tare,/Doare ura din petale.// Trebuie să-nveți să minți/ Chiar mințindu-i
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1409485409.html [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
îmi întind mîna/ Printre gratiile sufletului:/ Mereu puterea/ din/ Nerostite cuvinte” (Cobor în mine). Pe de altă parte, lecția textualizării - precoce însușită - e pîndită uneori de ridicol: „pe un bostan am încrustat lexeme/ bostanul a crescut șieditura-i plină de poeme” (Lexeme); sau de voluptatea truismului: „Cad cuvinte, și-n cădere/ Totul nu-i decît durere;/ Iar din toate, cel mai tare,/Doare ura din petale.// Trebuie să-nveți să minți/ Chiar mințindu-i pe părinți...” (Ura din petale). Textualismul poate fi
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1409485409.html [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
convenționale, ci acelea întemeiate pe conștiința non-diferențierii, în esență, a indivizilor, a entităților. Mirela-Ioana BORCHIN: Să revenim la subiect. Am identificat două nuclee lexicale în lirica dorcesciană: ARHI-AMINTIREA și NIRVANA, amândouă denumind concepte cu semnificații antropocosmice. Nirvana e un plurivalent lexem sanscrit, dar arhi-amintirea e un cuvânt-imagine-simbol, creat de Domnia Voastră. Eugen DORCESCU: Ai intuit și acest simbol... Dacă ai citit ce am scris eu despre semantica metaforei, ai remarcat, presupun, și definiția pe care am dat-o simbolului, definiție despre care
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_ioana_borchin_1473749519.html [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
se căsătoresc numai între ei. Urmașii lor trăiesc și azi, mai la sud în zona Timișoarei, zicându-și gugulani. Guganii, sau kogaianii sunt gudainii, godianii, godienii, sunt locuitori ai Kogaionului antic, Godeanul de azi. Găsim în structura toponimului Godeanu aceleași lexeme componente ca în Koga-Eon-ul, adică: God=Sfânt și Ea(o)n=Dumnezeu; adică Muntele Sfânt al lui Dumnezeu.” Inevitabil, mă întorc la... traducerea textului mayaș: „Fiecare Poartă vă oferă o priveliște și o experiență a Conștiinței mai înalte. A 13
TRĂIM ÎN LEGENDĂ? SAU LEGENDA NE TRĂIEŞTE PE NOI? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Traim_in_legenda_sau_legenda_ne_tra_al_florin_tene_1352799509.html [Corola-blog/BlogPost/351307_a_352636]
-
fi al unei vocații (și este!), iar poezia - cvasi-ludică, - îi este un exercițiu catarsic, marjînd pe calambur, lexic impregnat de livresc, pe urzeala mito-poetică a originismului, apelînd la un procedeu interferent: revelație mistică - revelație strict științifică: de unde efectul „coandă” al lexemului colateral, impresia extragerii din orice a semnificației latente în Limbaj: vorba sa „dansul fotonilor” (fie al tahionilor sau quarcilor!), energetism sadea, de o savoare aparte: „Bucuria corului/ de vrăbii - razele/ taie geamul/ cu infinite ace-pliscuri/ de diamante/ de la gureșele/ dezlănțuitoare
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eugen_evu_ion_pachia_tatomirescu_un_cavaler_la_curtea_oximo_none_1327651407.html [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
în grădini, și mor și-n mine -/ Și-au fost atât de viață pline/ Și azi se sting așa ușor". (Rondelul rozelor ce mor). La amândoi poeții, vremea e generatoarea nostalgiilor, iar timpul pentru Eminescu are conotațiile și semnificațiile unui lexem ce exprimă de o manieră mai abstractă, mai generalizantă conceptul duratei decât vremea, cuvânt cu iz arhaic, încărcat cu valențe poetice mult mai accentuate și care figurează derularea temporală în concretitudinea ei, plasticizând-o astfel și modelând-o în registru
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Complementaritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski.html [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
virtuală de peste ocean știe și-l cultivă de ani buni, pe când la noi... ca la noi!!! Ș-a pus numele sub câteva volume de versuri, povestiri și a luat „Primul tren spre Craiova”, într-un roman. S-a doctorat în lexeme și litere, după ce a constatat că toate celelalte părți ale corpului omenesc au fost deja tratate! Să nu te superi, de „mână al meu frate” și confrate în multe alte păcate generate de dragostea pentru cuvântul frumos redat prin litere
FRATELE MEU DE MÂNĂ de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 by http://confluente.ro/Constantin_t_ciubotaru_albi_constantin_t_ciubotaru_1373193883.html [Corola-blog/BlogPost/354565_a_355894]
-
și seducătoare prin forța ei poetică și interpretativă, ne conduce spre ideea revenirii la acest curent încă nefinisat, care este postmodernismul, curent al respirației profunde poetice, care se realizează printr-o cosmogonie reală, în creier , suflet și inimă. Covorul de lexeme plasticizante, așternut pe filă, este dovadă a integrității majestuoase a poeticului cu trăirea în sine. "mă opresc în taina ce trece dincolo de mine aud ecoul gândurilor într-un colț de redacție mă opresc sun „te doresc - iubita mea în cercul
LEGĂMÎNT PRIN DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1425731826.html [Corola-blog/BlogPost/350047_a_351376]
-
invizibil care în Cuvânt ne leagă. Mătănii din boabe de lacrimi susțin Cerul și pământul. Lacrima, plânsul dragostea, cuvântul - servită este Cina. Ceasul nouă deasupra pământului bate. Remarcăm, în poziție cheie, și prezența Cuvântului (a Logosului), acesta fiind, de fapt, lexemul dominant și tema tutelară a Litaniilor (cf. Olimpia Berca, Logosul și cuvintele, în Lecturi provinciale, Editura Eubeea, Timișoara, 2003, p. 151 - 153). Revenind la cele două volume amintite, regăsim Cina cea de taină în Casa de la rădăcina cuvântului, la pagina
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1396425173.html [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
conform activității ducelui din acea perioadă. Există două teorii majore în ceea ce privește originea și semnificația numelui lui Mieszko. Cea mai populară teorie, propusă de Jan Długosz, este faptul că Mieszko este un diminutiv de la Mieczysław, o combinație de două elemente sau lexeme: "Miecz" înseamnă sabie și "Sław" înseamnă celebru. Astăzi, această teorie este respinsă de majoritatea istoricilor polonezi, care consideră că numele Mieczysław a fost inventat de Jan Długosz, pentru a explica originea numelui Mieszko. Slavii antici nu și-au format niciodată
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]