20 matches
-
zăbovi magistral în treapta a IX-a, Nirvana - impresie și expresie, un capitol de hermeneutică aplicată, de critică și de stilistică exhaustivă, căreia nu-i scapă nimic din ceea ce e de luat în seamă la împlinirea estetică a întregului: acumularea lexematică, repetiția, punctul interior, paralelismul sintactic, apoziția, proformele, elipsa și, în final, prozodia - tot atâtea surse și resurse de tensiuni lirice și subiacențe ale unui baroc original, legate intrinsec de începuturile și de preocupările științifice, profesionale, ale lui Eugen Dorcescu în
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
de nesiguranță în demersul științific este introdus de limbaj (indiferent de limba folosită). Nu este cazul să fac aici o incursiune în metalingvistică. Este suficient să precizez ca atât în planul structurii fonematice sau gramaticale a textelor (planul sintagmatic sau lexematic), cât și în cel al semnificațiilor (planul paradigmatic) există imprecizii. Ele țin de însuși modul cum sunt alcătuite limbile (dicționare, alfabete, gramatici generative etc.), cât și de natura imprecisă a funcției semantice, care aplică cuvintele sau sintagmele pe elementele și
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
sînt lexemele, titlul unui articol de dicționar avînd rolul de simbol arbitrar al unui lexem. V. cuvînt, morfem, termen. COSERIU 1964; DÖRSCHNER 1996 ; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. VI LEXICALIZARE. Proces lingvistic de codare (codificare) care constă în crearea unei noi unități lexematice (cuvînt sau sintagmă), prin atribuirea de etichete lexicale cu cuvintele unei limbi înțelese ca o intersecție de relații (fonetice, morfologice, sintactice, semantice), în care este antrenat raportul dintre gramatică și lexic. Într-o interpretare specializată, lexicalizarea este procesul lingvistic prin
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în care este antrenat raportul dintre gramatică și lexic. Într-o interpretare specializată, lexicalizarea este procesul lingvistic prin care o sintagmă constituită din morfeme libere se transformă într-o sintagmă fixă, comutabilă din punct de vedere paradigmatic în interiorul unei clase lexematice: rom. de îndată se opune lui acum, de care nu diferă prin comportamentul său morfo-sintactic și semantic. Într-o interpretare restrînsă, lexicalizarea poate antrena relațiile de gen și număr în direcția normalizării formelor: în româna veche, forma de singular copaci
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Neagră, râde în portocali coțofana, Seara pe malurile râului Mașino, Căi de luna și de vulcani), devenind treptat simboluri ale renașterii. În lucrarea să de doctorat coordonată de Giuseppe Savoca, Violetta Pedalino a identificat o serie de elemente din sistemul lexematic și stilistic quasimodian, comune atât traducerilor cât și poeziilor.485 Ea a observat, de exemplu, că structura în me, urmată de o formă verbală, este recurenta atât în versurile originale: în mine rătăcita orice formă (titlu în volumul Ape și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
baza acestei opoziții. Altfel spus, acest termen are deja în limbă două valori diferite: o valoare opozitivă și o valoare non-opozitivă (care apare tocmai în cazurile de neutralizare)." 4.3. În conformitate cu aceste principii, semantica structurală delimitează, clasifică și analizează structurile lexematice ale unei limbi. "Sarcina lexematicii - precizează fondatorul integralismului lingvistic - este de a releva în limbile funcționale paradigmatica și sintagmatica lexicului pe planul conținutului."251 Prin urmare, structurile lexematice sunt de două tipuri: structuri paradigmatice, "alcătuite din unități lexicale care se
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
4.3. În conformitate cu aceste principii, semantica structurală delimitează, clasifică și analizează structurile lexematice ale unei limbi. "Sarcina lexematicii - precizează fondatorul integralismului lingvistic - este de a releva în limbile funcționale paradigmatica și sintagmatica lexicului pe planul conținutului."251 Prin urmare, structurile lexematice sunt de două tipuri: structuri paradigmatice, "alcătuite din unități lexicale care se găsesc în opoziție pe axa conținutului"252 și structuri sintagmatice, adică "solidarități între lexeme motivate prin valoarea lor de limbă"253. 4.3.1. O structură paradigmatică poate
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
capacitatea it. pipistrello de a trimite la diminutive, raporturile dintre genul gramatical al unui cuvânt și sexul ființei desemnate (de pildă, "moartea" e de gen feminin în limbile romanice, dar de gen masculin - der Tod - în germană) sau contribuția structurilor lexematice secundare la construcția câmpurilor lexicale (în câmpul culorilor, de exemplu); c) relații cu întregi sisteme de semne, care vizează fie raporturile cu anumite limbi "istorice" (în cazuri precum code- switching-ul sau "imitarea unei limbi prin intermediul alteia"), fie raporturile cu anumite
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
după principiul opozițiilor distinctive, și nu că le-ar lipsi cu totul orice formă de organizare. Din contră, Coșeriu însuși a făcut un prim pas important în direcția studierii unor asemenea formații, disociind într-o manieră netă conceptul de structură lexematică de acela de configurație (asociativă): "trebuie să distingem structurile lexematice de câmpurile asociative (tratate, de ex., de Bally, Matoré, Guiraud). Acestea din urmă nu sunt structuri în sensul propriu al termenului, ci "configurații": ele nu privesc structurarea semnificatului prin intermediul trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu totul orice formă de organizare. Din contră, Coșeriu însuși a făcut un prim pas important în direcția studierii unor asemenea formații, disociind într-o manieră netă conceptul de structură lexematică de acela de configurație (asociativă): "trebuie să distingem structurile lexematice de câmpurile asociative (tratate, de ex., de Bally, Matoré, Guiraud). Acestea din urmă nu sunt structuri în sensul propriu al termenului, ci "configurații": ele nu privesc structurarea semnificatului prin intermediul trăsăturilor distinctive (opozițiile semantice), ci asocierile unui semn cu alte semne
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
conținutului", și configurații sintagmatice, adică solidarități între elemente ale "discursului repetat" motivate prin valoarea lor culturală. 1.3.1. În cazul semanticii configurative, opoziția dintre configurațiile paradigmatice "primare" și cele "secundare", pe care Coșeriu a stabilit-o în cazul structurilor lexematice (v. supra, II.4.3.1.), își pierde valabilitatea. Explicația acestui fapt rezidă în aceea că, deși putem determina, la rândul nostru, configurații paradigmatice "secundare" (care coincid, în ultimă instanță, cu ceea ce am numit "texteme diatropice", de tipul molti amici
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
că o să primească ba marți, ba vineri, ba marțea următoare... până când mi-au spus că s-a terminat oferta". (userul "iulian.dronca", http://forum.softpedia.com/lofiversion/ index.php/t138850.html). De altfel, autonomia textemului a traduce în raport cu omonimul său lexematic se verifică prin comportamentul sintactic distinct al celor două unități: chiar dacă ambele forme sunt tranzitive, sensul de dicționar al termenului indică o predilecție pentru construcțiile de tip relațional-instrumental (a traduce în/prin/cu), pe când sensul textemului caragialian manifestă o afinitate
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
marchiză și gară nu pune probleme de interpretare. Totuși, așa cum spune Greimas, în Du sens II: Orice discurs, din moment ce vine cu propria sa izotopie semantică, nu este decît o exploatare foarte parțială a virtualităților pe care i le oferă tezaurul lexematic; dacă își urmează drumul, atunci o face lăsîndu-l semănat cu figuri ale lumii pe care le-a respins, dar care continuă să-și trăiască existența virtuală, gata să reînvie la cel mai mic efort de memorie. (1983: 59) Dacă ne
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
drumul, atunci o face lăsîndu-l semănat cu figuri ale lumii pe care le-a respins, dar care continuă să-și trăiască existența virtuală, gata să reînvie la cel mai mic efort de memorie. (1983: 59) Dacă ne uităm la "tezaurul lexematic" al ultimului cuvînt din T12, utilizînd dictionarul Le Robert, de exemplu, constatăm că primul sens care apare nu este cel al părții arhitecturale a unei gări15: I. Soție sau fiică de marchiz. Doamna Marchiză. Marchiza de Sévigné, de Pompadour. (1868
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
poemul se prezintă ca un joc de forme grafice ale primelor trei litere din titlu (G, Y, M) și de forme sonore ale literelor următoare, așa cum vom vedea mai departe (§ 3.3.). Mai bine de-atît nu se poate exploata "tezaurul lexematic" despre care am vorbit mai sus. 2.3. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <3> [A]Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de Soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
scris, comparativ cu oralul. 9 12 Dicționarul Explicativ (DEX): Acoperiș (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei clădiri în scopul protejării de intemperii" (n.tr.). 10 13 11 14 12 15 "Tezaurul lexematic" al cuvîntului marchiză din DEX nu conține explicit sensul analogic consemnat de Robert la II. 2, în schimb regăsim un al treilea sens: Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi (n.tr.). 13 16 14 Cuvîntul parangon nu există în
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lor cu atenție poate constitui un exercițiu de educație deopotrivă literară, spirituală și civică. CAPITOLUL II O POETICĂ A DEVENIRII Ca orice altă autobiografie, textul lui Paisie Velicikovski invită la o hermeneutică pe mai multe nivele: tematologică, structurală, ierarhic relațională, lexematică, reductivă dar și amplificatoare. Dat fiind faptul că viața sa a fost practic un pelerinaj continuu, care oferă încă din amintirile primilor ani de existență o galerie impresionantă de tablouri și portrete, s-a considerat că o hermeneutică preponderent tematologică
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a lexemelor finale din sintagmele nominale, lexeme care au devenit morfeme cu rol de terminații. Astfel, la un prim nivel de analiză etimologică distingem în cuvântul latin patria structura morfematică pa-tri-a, structură în care fiecare morfem, inclusiv terminația, are ascendența lexematică pierdută. La fel stau lucrurile cu terminația -ae din genitivul și dativul acestui cuvânt, patriae, și cu terminația -am din acuzativ, patriam. Aceeași lipsă de etimologie evidentă o întâlnim și la celelalte terminații ale sistemului de declinare nominală din latină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
îmbogăți. Este vorba, așadar, de categoriile verbale substantiv, verb, adjectiv și adverb cu subdiviziunile lor posibile; (3) semnificatul instrumental, adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu); (4) semnificatul structural (sau sintactic, în sens strict) semnificatul propriu combinărilor de unități lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propozițiilor, cum ar fi: "singular", "plural", "activ", "pasiv" etc.; (5) semnificatul ontic valoarea existențiala atribuită stării de lucruri desemnate într-un enunț, de pildă: "afirmativ", "negativ", "interogativ", "imperativ" etc. (Coseriu, 1973, pp. 136-137; cf. și
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Bréal (1868/1882: 301-312) draws a parallel between examples such aș Fr. pommier (derivative) and Germ. Apfelbaum (compound), that is the exact type of facts that allowed Coseriu to distinguish between prolexematic compounding (which also includes some "tradițional" derivatives) and lexematic compounding. 9 The term νόημα is also found at Quintilian, designating a figure of meaning (Instituțio oratoria, ÎI, 11, 1). Quintilian refers more explicitly, after some hundreds of pages, to the term în question, stating that: "There is also what
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]