129 matches
-
doctorat a fost publicată de Constantin Popescu-Cadem în foiletonul Revistei de istorie și teorie literară, între anii 1983-1985 și în volum intitulat Psihologia meditației indiene (Ed. Jurnalul literar, 1992). Cu ocazia doctoratului lui Eliade circulă un calambur, consemnat și în... lexicografie. "Pornind de la ideea că membrii comisiei sunt ignoranți în materie de filozofie indiană (pe atunci nu prea cunoscută în Europa), Oscar Lemnaru a spus: "Mircea Eliade i-a hindus pe toți în eroare"; la care Cicoulescu a replicat: "Taci, i-
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
limbii române“, din care a reușit să publice, în timpul vieții, trei volume masive, și a inițiat și conceput „Atlasul lingvistic român“. S-a impus prin multitudinea aspectelor abordate în cele peste 400 de lucrări ale sale: istoria limbii, romanistică, fonetică, lexicografie, istorie critică și literară. Marți, 6 mai Maximilien de Robespierre Cu 245 de ani în urmă s-a născut omul politic francez Maximilien de Robespierre, unul dintre conducătorii Revoluției burgheze din Franța și al iacobinilor. Șef al guvernului revoluționar (1793-1794
Agenda2003-18-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280969_a_282298]
-
istoria Marii Britanii) și a fost realizat în doar șapte ani, cu sprijinul a șapte copiști. Prezentând în 2 300 de pagini circa 40 000 de cuvinte cu ajutorul a peste 100 000 de citate, acesta este o piatră de hotar în lexicografia engleză, fiind depășit abia la sfârșitul secolului următor. JEAN-PAUL SARTRE A trecut un sfert de secol de la moartea filosofului și scriitorului francez Jean-Paul Sartre. Născut în 1905, a fost cel mai influent intelectual al generației sale, fiind etichetat „intelectualul total
Agenda2005-15-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283592_a_284921]
-
doamne“, „Muza tragică“, „Aripile porumbiței“, „Americanul“ etc.), peste 100 de nuvele și povestiri, la care se adaugă zece volume de impresii de călătorie, eseuri și critică literară. Noah Webster Cu 160 de ani în urmă a murit Noah Webster, „părintele lexicografiei americane“, editorul Dicționarului american al limbii engleze (care îi și poartă numele și a fost definitivat în 1828), devenit imediat un simbol al limbii americane. El i-a învățat pe americani să scrie și să pronunțe diferit de englezi, dând
Agenda2003-15-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280895_a_282224]
-
stabilesc criteriile evaluării. Ambiguitatea fundamentală e cea a adjectivului bun - iar calea cea mai sigură de lămurire a sensului rămîne analiza contextelor: cu atît mai necesară cu cît în acest caz dicționarele nu ne sînt de mare ajutor. Evident, în lexicografia perioadei comuniste terminologiei ierarhiilor sociale i se aplică un sever tratament ideologic. De fapt, sintagma lume bună nici nu e cuprinsă ca atare în dicționarele noastre generale, ci e presupusa de un sens al adjectivului, definit astfel încît să corespundă
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
unguresc, dein orenduiala excellentii sale preosfintitului Ioan Bobb, vladeicul Fagarasului asediat si cu venitu cassi clerului typarit in doao tomuri. Lucrarea - a cărei paternitate nu e tocmai lămurită - , a precedat mai celebrul Lexicon de la Buda, din 1825; în prezentările istoriei lexicografiei românești nu i se atribuie un rol foarte important, fiind considerată, alături de altele din aceeași perioadă, alcătuită din "simple liste de cuvinte", deci neinteresantă din punctul de vedere al tehnicii lexicografice. Totuși, dacă ceea ce urmărim nu e atît progresul științei
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
toți scriitorii români care contează, de la cronicari și până la reprezentanții celei mai tinere generații de azi. "Dicționarul esențial - explică Aurel Sasu în prefață - nu repetă și nu concurează în nici un fel Dicționarul scriitorilor români. Ambele răspund, împreună cu alte lucrări de lexicografie literară apărute sau aflate în diferite faze de pregătire, nevoii de noutate și diversitate a culturii române. Primul oferă o selecție de numai 332 de autori, al doilea va cuprinde, în final, aproximativ două mii; cel dintâi înregistrează informația la zi
ROMANUL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16405_a_17730]
-
adăugând și scoțând articole, în funcție de schimbările survenite în ierarhia valorilor literare, aducând la zi datele bio-bibliografice, corectând inexactitățile semnalate între timp. Se poate afirma, prin urmare, că prin realizarea acestei prime ediții s-au pus bazele unei opere deschise de lexicografie literară, care nu se va învechi vreodată pentru că va ține mereu pasul cu evoluția literaturii. Armonizarea stilurilor critice Bibliografia generală consultată pentru elaborarea lucrării este impresionantă. Au fost luate în considerare enciclopedii, dicționare, istorii ale literaturii, culegeri de studii și
ROMANUL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16405_a_17730]
-
asemenea ediție dintr-un dicționar latin-român aparținînd Școlii Ardelene și nu știa unde să o publice. Așa că am preluat-o eu și am publicat-o în revistă, în serial, trei numere la rînd. Am mai făcut un colocviu interesant de lexicografie și actele lui pot fi găsite în "Románia Orientale"... Dacă la început revista avea o tematică strict filologică, după aceea am simțit nevoia să diversificăm materialele publicate, astfel încît ea a devenit o publicație de românistică în general. Bineînțeles că
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
cărei fond valoros (între care două exemplare ale Bibliei de la București) a putut fi reconstituit grație ex-librisului cu însemnele puterii domnești. Concepută a susține interesele politice și diplomatice ale țării, cu un profil orientat spre istoriografie și teologie, dar și lexicografie (multe dicționare și lexicoane) sau (mai puțin) literatură greacă și latină, Biblioteca domnească de la Hurezi a anticipat „depozitul legal” întrucât fiecare editor era obligat să aducă aici un exemplar din cărțile tipărite. Domnitorul a avut și un bibliotecar vestit - Ioan
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
adică membru al K.D. (Konstitutionno-demokraticeskaia partia), rebotezat ulterior mai adecvat, Partidul Libertății Poporului (partia Narodnoi Svobodî). Fiind Înzestrat cu un ascuțit simț al umorului, ar fi fost extrem de măgulit de neputincioasa, dar răutăcioasa batjocorire a opiniilor și realizărilor sale de către lexicografii sovietici În puținele lor comentarii biografice cu privire la persoana sa. În 1906 a fost ales În Primul Parlament Rus (Pervaia Duma), o instituție umană și eroică, predominant liberală (dar pe care publiciștii ignoranți, infestați de propaganda sovietică, o confundă deseori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ne lămurească nu numai asupra etimologiei, dar mai ales asupra istoricului termenului, scoțându ne din arhiva lui ceea ce este esențial de înțeles pentru fiecare: tradiționalismul, evoluția lui, realitățile în desfășurare, descriindu-ne moștenirile, împrumuturile, făcându-ne o adevărată școală a lexicografiei românești. A realiza istoricul orașului Dorohoi punându l sub zodia timpurilor, mai ales prin raportare la numele str ăzilor, făcândule istoricul, începând de la numirea lor prin „perifraze” de genul „Ulița de prin fața bisericii lui Ștefa n ce l Bătrân” sau
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
poeziei noastre populare”, RIR, 1935-1936, 5-6; D. Murărașu, „Costumele naționale din România întregită”, „Tinerimea română”, 1937, 1 septembrie; C. Pajură [C. Papacostea], „Rolul cultural și educativ al literaturii noastre populare”, „Nădejdea”, 1941, 28 octombrie; Mircea Seche, Schiță de istorie a lexicografiei române, II, București, 1969, 171-172; Valeriu Nițu, Un folclorist uitat, VTRA, 1972, 2; Șerban Cioculescu, Folcloristica, RL, 1980, 50; I. C. Chițimia, Preocupările pentru folclor ale lui G. T. Niculescu-Varone (1884-1984), „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1984, 100-102; Datcu, Dicț. etnolog
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288455_a_289784]
-
la rénovation de Paris, Editions Municipales, 1973 MANOLESCU, Nicolae, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele românului, Polirom, Iași, 1999 MANOLI Ion, Cuvantul poetic francez, Știința, Chișinău, 1979 MANOLI Ion, Lexica potențială a limbii franceze contemporane. Teoria. Dinamicul. Specificul, Știința, Chișinău, 1981 MANOLI Ion, Lexicografia și stilistica cuvântului potențial, Știința, Chișinău, 1988 MARCOIN, Francis, Leș Romanș de Maupassant, Editions du Temps, Paris, 1999 MARIN, L., Utopiques: jeux d'espaces, Minuit, Paris, 1973 MARINO, Adrian, Modern, modernism, modernitate, Univers, București, 1969 MARRILLAUD, Pierre, Avant-propos în Leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mod evident prea obositoare; și astfel, a născocit o doctrină care trebuie să facă de prisos orice astfel de activitate [Ă] Dacă ea ar fi adevărată, atunci întreaga filozofie ar deveni, în cel mai bun caz, o știință auxiliară a lexicografiei și, în cel mai rău caz, o joacă fără rost.“19 Ca și Karl Popper de altfel, Russell a crezut că scrierile mai târzii ale lui Wittgenstein ar fi luate prea în serios dacă ar fi studiate, discutate și criticate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mod evident prea obositoare; și astfel, a născocit o doctrină care trebuie să facă de prisos orice astfel de activitate [Ă] Dacă ea ar fi adevărată, atunci întreaga filozofie ar deveni, în cel mai bun caz, o știință auxiliară a lexicografiei și, în cel mai rău caz, o joacă fără rost.“19 Ca și Karl Popper de altfel, Russell a crezut că scrierile mai târzii ale lui Wittgenstein ar fi luate prea în serios dacă ar fi studiate, discutate și criticate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu teza Analiza semiotică a limbajului politic eminescian. Domenii de interes: semiotică, filosofia limbajului, eminescologie, hermeneutică literară. Semnează studii și articole în reviste științifice și este coautoare a volumelor: Limbajul poetic eminescian. Concordanțele prozei antume (2009), 150 de ani de lexicografie la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași (2009), Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași 1860-1990. Cadre didactice și cercetători (2011), Dicționar enciclopedic de educație a adulților (2011), Dicționarul limbajului poetic eminescian.Concordanțele prozei postume (2012). Mihaela Mocanu, Limbajul politic eminescian. Perspective
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
le pune în corespondență cu altceva, cu realitatea sau cu alte formule (aparținând aceluiași limbaj sau altuia). În sfârșit, pragmatica descrie utilizarea formulelor de către interlocutori care își propun să acționeze unii asupra altora"25. Parcurgerea definițiilor înregistrate de lucrările de lexicografie evidențiază că, de cele mai multe ori, circumscrierea semnificației termenului limbaj se realizează prin raportare la un alt concept limba. Din prisma raportului saussurian langue-parole, limbajul este asimilat mai degrabă celui de-al doilea termen al relației (parole), presupunând actualizarea sistemului limbii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe câștigurile de abordare și de metodă ale anilor ’60-’80 din secolul trecut. Și-a îndreptat atenția, de asemenea, spre relațiile care pot fi stabilite între opera literară și cea plastică, spre istoria culturii sau spre aspectele teoretice ale lexicografiei literare. Cartea din 1983, Lucian Blaga și cultura populară românească, dezvoltă și adâncește concluziile din teza de doctorat și constituie o documentată și convingător argumentată incursiune în analiza operei scriitorului, dintr-o perspectivă etnologică, având în vedere rolul creației folclorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
pe care îl va absolvi în 1948 la Cluj. Studentă mai întâi la filosofie (1948-1949), va obține însă licența în filologie în 1953, la Universitatea clujeană. Din același an devine cercetător la Institutul de Lingvistică din Cluj, în colectivul de lexicografie, trecând apoi la secția de literatură, de unde se va pensiona în 1985. Este doctor în filologie al Universității din Iași, cu teza Poezia lui Eminescu în Transilvania (1969). Debutează în 1956, la „Scrisul bănățean”, cu articolul Limba și stilul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
Liceul „Elena Cuza” (1943-1946), continuat în particular din motive de sănătate (absolvit în 1952), și la București Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză (1953-1958). După licență este documentaristă, apoi cercetător științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie și lexicologie (1959-1974). Debutează în 1966 la revista „Familia” cu povestirea Scrisoare către un cunoscut, și editorial în 1963 cu traducerea unui roman de André Wurmser; prima carte personală, culegerea de povestiri și teatru scurt ș.a.m.d., îi apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
divine. Majoritatea sunt tratate de teologie (kal"m). • Abó H"tim al-R"Z (m. 322/933), Kit"b az-Zna, ed. Husayn al-Hamd"n, ț. I (Cairo 1957), pp. 128-131; ț. ÎI (Cairo 1958), pp. 12-128. Este o lucrare de lexicografie care își propune să explice sensul tuturor termenilor din limba arabă care le sunt necesari juriștilor și teologilor. Printre acești termeni se află și aproape jumătate (46) din numele divine pe care le conține lista lui ‘Abd al-‘Azz
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numele cel mai important: 2.1.1. All"h: SOI „Dumnezeu”; ASM „Allah”; GG „Dumnezeu”; Marr „Deus”; RB „Allah”; DM „Dieu”; YA „Allah”; Arb „God”. Daniel Gimaret, în a sa carte de referință citată mai sus, spune că aproape toți lexicografii arabi au considerat că este vorba de un nume derivat de la o rădăcină arabă, și deci având o etimologie, și doar unul singur, ‚all b. A≤mad, a menționat și posibilitatea ca el să fie un nume propriu instituit ca
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al + il"h, reținută de majoritatea filologilor, este mai puțin interesant pentru noi să vedem cum s-a făcut trecerea de la il"h la All"h; în schimb, originea și semnificația cuvântului il"h, așa cum au fost ele analizate de lexicografii arabi, aduc elemente importante pentru stabilirea ariei semantice a acestuia. Unii îl consideră pe il"h că derivând de la ’aliha/ya’lahu cu prepoziția ’îl", care înseamnă „a căuta scăpare la”: All"h este cel la care oamenii caută scăpare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
YA „the Eternal, Absolute”; Arb „the Everlasting Refuge”. Apare o singură dată, la v. 112, 2. Sensul lui nu a putut fi stabilit cu certitudine, după cum se poate constata și din varietatea echivalentelor propuse de traducători. Comentatorii, și în special lexicografii, care pornesc de la etimologie, si anume de la verbul œamada, „a se îndrepta spre”, interpretează termenul că „Cel spre care ne îndreptăm, la care recurgem în primejdii”112. Acest sens este cel ales de Arberry. R. Blachère îți justifica opțiunea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]