61 matches
-
dintotdeauna conștiința libertății, că adevăratul intelectual român a militat mereu pentru libertatea de gândire, de exprimare și de deplasare. Ideologia sa culturală a fost percepută drept coloana vertebrală a operei sale. Revendicându-se de la tradiția ideologico-militantă iluminist-pașoptistă, ideologia sa era libertară, critică, raționalistă și cosmopolită. Dorea să rămână o conștiință liberă, în acord cu sine însuși și visa o cultură alternativă (opusă celei oficiale), care să cultive și să apere ideea de alteritate, prin creații ale scriitorilor liber-profesioniști, lipsiți de constrângeri
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_negoita_1462193865.html [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
Anarhismul creștin e echivalentul social al anarhismului, ca fiind un curent anarhist bine definit, însă cu implicații spirituale. Se bazează pe învățătura lui Iisus Christos, luată în serios în mod radical, și aplicată de asemenea cu privire la organizarea socială și libertară a ființei omenești. Anarhismul creștin se întemeiază, din punct de vedere social, pe "revoluția personală", prin schimbarea de sine a fiecărui individ și prin aplicarea principiilor anarhiste și creștine în prezent, și nu în așteptarea serii celei mari. Din punct
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
Charles Fourier, Robert Owen, A. Blanqui, Saint-Simon. Socialismul anarhist (libertar) = exprimă o critică radicală a societății și a tuturor formelor de guvernare ce stau stavilă unei dezvoltări armonioase a individului și care îl constrâng la corupție. Principalele figuri ale socialismului libertar sunt: P. J. Proudhon, Mihail Bakunin, Piotr Kropotkin, Noam Chomsky. Socialismul reformist = deși păstrează din marxism obiectivul depășirii capitalismului și făurirea unei societăți socialiste în care mijloacele de producție să fie proprietate colectivă - resping revoluția pentru atingerea acestui țel, adică
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
lor, alienați precum sclavul din dialectica hegeliană, își acceptă ignoranța ca justificatoare pentru existența profesorului, însă spre deosebire de sclav, nu află niciodată că ei sunt de fapt cei care educă profesorul. Pe de altă parte, rațiunea de a fi a educației libertare constă în efortul făcut în direcția reconcilierii. Educația trebuie să înceapă cu soluția la contradicția profesor-elev, prin reconcilierea celor doi poli ai contradicției în așa fel încât ambii să fie în același timp și profesori, si elevi. Această soluție nu
Pedagogia oprimaților (fragment) () [Corola-website/Science/295692_a_297021]
-
lupta „disidenților” Însă (Vaclav Havel, Soljenițîn, Alexander Zinoviev), critica prin fapte a totalitarismului stalinist Începe să zguduie edificiul din interior. Duse mai departe, În Europa de Vest, de o generație de după război care trecuse de la marxismul de opoziție la o gândire mai libertară sau mai liberală (Cornelius Castoriadis, Claude Lefort), analizele capătă mai mult consistență, amploare și pertinență. După ce trece și deceniul 1965-1975 cu orbirile sale, asistăm rapid la nașterea unei gândiri politice reînnoite, care conjugă În sfârșit critica liberalismului cu demontarea ideologiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
rebours" a fost, în mare parte, o reușită. Cum remarca Lucian Boia, în lucrarea pe care a coordonat-o, Miturile comunismului românesc (Editura Universității București, 1995), în primul eseu: "Mitologia comunistă se afirmă în aceeași măsură ca deterministă și voluntaristă, libertară și totalitară, democratică și elitistă, internaționalistă și naționalistă sau, la nivelul discursului istoric, structurală și evenimențială". Secolul, din care îi trăim ultimii ani, a fost prevăzut și explicat cît se poate de exact și științific, în baza teoriei marxiste. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de prim rang", pe care-l va avea ca președinte al comisiei de bacalaureat și Al. Odobescu. Împreună cu I. C. Brătianu și C. A. Rosetti, cunoscuți acum, îi audiază pe Jules Michelet și Edgar Quinet, însuflețiți, cum se știe, de idei libertare și cu simpatie pentru micile popoare europene înrobite. Când se întoarce în țară, în 1847, tânărul de-abia de 20 de ani participă la revoluție, guvernul provizoriu numindu-l prefect la Câmpulung ( Muscel), unde rămâne câteva luni. De pe acum se
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
-lea, trebuie spus că, dincolo de atitudinile lui etice deliberate, Mihai Ralea nu era mai puțin funciarmente un hedonist, un temperament voluptos. Morala plăcerii nu e fără virtuți și e mai generoasă prin împărtășire decât cea vertuistă, e tolerantă și e libertară mai mult decât libertină (deși, cum am încercat cândva a propune, și acest termen ar trebui reabilitat). De aici și sociabilitatea lui Ralea plină de amenitate, opțiunile lui politice, apetențele lui cognitive și, dincolo de o „fiziologie”, o filosofie a gustului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
unei laborioase analize comparativ istorice, formarea pe cale revoluționară a civilizației românești moderne. Principalele secvențe ale legii sociologice a sincronismului sunt următoarele: a) Rolul anticipativ și creator al ideologiei. Procesul formării civilizației române a debutat ca revoluție ideologică prin importul ideilor „libertare” din Apus, în vederea construcției constituționale moderne în societatea românească. Principalul agent social al înfăptuirii revoluției ideologice l-au constituit fruntașii pașoptiști și, îndeosebi, forțele revoluționare liberale în frunte cu I.C. Brătianu. b) Creșterea de la formă la fond a civilizației. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ceea ce tu ai „văzut” (sau mi s-a părut mie că tu ai „văzut”), și atunci l-am acceptat ca atare. O contemplare de mici fragmente din marele nimic heideggerian, contemplare inițiată de succesiunea unor cuvinte care, În aventura lor libertară, s-au pierdut până și de categoriile estetice. Un text greu de Încadrat, naiv-blasfemator din punct de vedere religios, extrem de ambițios din punct de vedere artistic, dar, În opinia mea, periclitat În substanța lui filosofică de folosirea arbitrară a conceptelor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o cultură tolerată. Nu este o cultură paralelă; nu este nici o cultură alternativă; este o cultură autonomă, o autonomie desigur limitată, a cărei existență este formal acceptată de putere, dar și progresiv Îngrădită. Această cultură tolerată prelungește avânturile democrate și libertare de la sfârșitul anilor ’60, dar printr-o metamorfoză care pe termen lung duce la asfixiere. ș...ț Puternică pe tot parcursul anilor ’70 și chiar la Începutul anilor ’80, această cultură tolerată dă azi tot mai multe semne de sufocare
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
arta europeană și devastează cultura românească de vreo 60 de ani încoace. Deviza l’art pour l’art nu e nici belgiană, nici olandeză și nici germană, fiindcă e autentic franceză și Parisul a lansat-o în lume în numele ideologiei libertare a revoluției. Exaltarea amorului liber, divinizarea cocotei în poesie, monopolul înspăimântător al adulterului în roman și în piesele de teatru, nudul libidinos și scenele obscene în plastică, ironizarea caustică și batjocorirea perversă a tot ce e sacru în religie și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și în patrie, disprețul nimicitor față de țărănime, toate culminând în filosofia demonică a pederastiei, care umple cărțile lui Andre Gide și ale lui Marcel Proust, acestea nu sunt lucruri importate în Franța, ci formidabila microbărie morală crescută din putrefacția ideologiei libertare și răspândită din Paris în largul lumii ca holera și ciuma. Omul de geniu, care a fost Pasteur, a salvat trupul omenirii descoperind microbii fizici; viciul artistic al Parisului a distrus însă sufletul aceleiași omeniri prin microbii disoluției morale. în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a fost determinată, printre alți factori, de faptul că termenul, ajuns să desemneze o mișcare de rebeliune socială și ideologică, a ieșit din mediul discuțiilor filozofice și s-a inserat direct în țesutul societății, acționând asupra unor componente anarhice și libertare, și punând în mișcare un vast proces de transformare 49. Teoreticienii nihilismului rus s-au angajat într-o revoltă antiromantică și antimetafizică a "fiilor împotriva părinților", contestând autoritatea și ordinea existente și atacând mai ales valorile religiei, ale metafizicii și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
îi marginalizează progresiv pe anarhiști, dând câștig de cauză PC spaniol; luptele din mai 1937 de la Barcelona între militanții celor două orientări sunt revelatoare pentru persistența incompatibilității dintre aceste două curente revoluționare, numeroși anarhiști fiind victimele unor asasinate politice*. Cultura libertară, prezentă încă în Europa Occidentală, și-a demonstrat vigoarea în Mai 1968*, gândirea antiautoritară - inclusiv antileninismul său - fiind împărtășit de o parte dintre studenți, de unii tineri muncitori și de stângism*. Ea continuă să alimenteze și astăzi o parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
distrugere și totodată purtător al unei societăți bune. Ideea unei necesare redistribuiri egalitare a bogățiilor mondiale între nord și sud a apropiat - cu excepția celor câțiva susținători ai ortodoxiei* leniniste - sfere de influență care, la prima vedere, erau ireconciliabile - marxiști, neomarxiști, libertari și chiar creștini -, împrăștiați sub diverse stindarde ale multiculturalismului, declinului, tiers-mondialismului, troțkismului, neozapatismului și chiar ale câtorva fracțiuni ale islamismului radical. Identificații marxiști rămași leniniști formează mai ales Liga Comunistă Revoluționară, Renovatorii PCF*, Partidul Muncitorilor din Brazilia, englezii din Socialist
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
frați", mici bande așa cum prevăzuse utopistul Charles Fourier, sau diverse triburi, dacă reluăm această metaforă din ce în ce mai utilizată. În fiecare dintre aceste cazuri, ceea ce este în joc este alunecarea de la imperativul categoric (Kant) către imperativul atmosferic (Ortega y Gasset). Atmosferă oarecum libertară, poate chiar anarhizantă de-a dreptul, în care idealul de imitație orizontală al abatelui din Thélème, axat pe un hedonism al prezentului, de-pășește pedagogia verticală orientată către un viitor proiectiv. Prin urmare, diversitatea gusturilor pluraliste ia locul unității puterii
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de oameni înrădăcinați. Astfel trebuie înțeleasă dezinvoltura, din ce în ce mai generalizată, față de politic, ca și reîntoarcerea formelor tradiționale de existență, explozia religiozității, revendicările "necredinței" și alte perspective "arhaice" care derutează observatorii sociali. Oricare ar fi obiectivele, regăsim în triburile postmoderne ecoul gândirii libertare a lui Bakunin, pentru care "plăcerea distrugerii este în același timp o pa-siune creatoare" (Die Lust der Zerstörung ist zugleich eine schaffende Lust). Într-adevăr, dacă marea ideologie a muncii, aceea a stăpânirii de sine și a lumii, aceea a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Pierre Clastres vorbește în această privință de "societatea contra statului"98. Expresie judicioasă care, dincolo de triburile amerindiene pe care le studiază, poate să se aplice la o sensibilitate recurentă, ale cărei efecte le putem, mai ales, vedea în prezent. Sensibilitate libertară, chiar anarhizantă, opunând puterii, a unuia singur sau a unora, o forță mai difuză, aceea a comunității. Este important de amintit că însuși fundamentul puterii este de a separa, de a diviza, de a analiza. Machiavelli în politică, Descartes în
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
adult față de idealul rațional pe care și l-a fabricat. Față de ceea ce el nu este. Față de o substanță ontologică. Există, întotdeauna, abuz în puterea pedagogică. În anumite epoci, pedofilia relevă adevărul unui astfel de abuz. Cu totul alta este structura libertară a autorității. Cu totul altfel este, de asemenea, "forma" de socializare pe care o propune. Este "poli". Pluralitate a lumilor. A face să coincidă rațiunea și simțurile. Admite diversitatea culturilor. Se sprijină pe fragmentarea în sânul aceleiași persoane. Prin urmare
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
dispone e alla priorità assoluta ad essi riconosciuta e garantita dalla società, per quanto l'utilizzo di essi possa avere conseguenza detestabili per îl resto della collettività. Di questo approccio Sen critică îl fatto che "dare estrema priorità ai diritti libertari può essere problematico e rischioso, perché le conseguenze fattuali dell'operato di tali diritti possono facilmente dar luogo a risultati tremendi. Inoltre, îl riconoscimento formale di tali diritti e la priorità formale ad essi concessa, paradossalmente, non garantisce la libertà
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
ieri, Ungaria, asupra căruia Italia oficială arunca o privire favorabilă, fapt care era destul de aproape de sufletul opiniei publice italiene prin unele similitudini de situație, decurgînd din jugul habsburgic și reacții revoluționare paralele cu Risorgimento-ul. Numele generalului Türr, vechi luptător libertar atît în Ungaria, cît și în Italia, alături de cămășile roșii ale lui Garibaldi, trezea în peninsulă un ecou de simpatie. Recent, orgoliul național se simțise măgulit de citirea elogiilor aduse soldatului italian de către Arhiducele palatin Iosif în istorisirile publicate despre
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Europa Centrală și Orientală (în Grecia, există particularități mai ales pentru generațiile celui de al Doilea Război Mondial), ne duc cu gândul la un alt proces care face parte din evoluția generală a sistemului: transformarea continuă a comunismului revoluționar și libertar în comunism conservator și retrograd. Într-adevăr, aceasta este evoluția urmată de Partidul Comunist, de la statutul său de partid revoluționar la statutul său final de "partid al ordinei". Există mai multe trecuturi ale comunismului: fiecare generație, fiecare individ păstrează amintiri
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
de partid” ca „revizionist al marxismului”, fiind considerat un disident. Atitudinea lui rebelă a determinat exmatricularea înainte de examenul de stat și i-a creat dificultăți în calea unei inserții sociale decente și meritate. O propensiune structurală către formule de viață libertare, incapacitatea de a accepta constrângerile instituțional-profesionale au dus la marginalizare socială. P. a avut o existență boemă, punctată de „avânturi bahice” (Gheorghe Grigurcu) și trăiri fervente, copleșită de dificultăți materiale extreme (multă vreme nu a avut domiciliu fix, dormea pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
lor la ansamblul social. Este suficient să menționăm eliminarea serviciului militar. În același timp, această societate astfel "destinsă" se îngrijorează din ce în ce mai mult de pierderea instituțiilor garante pentru coeziunea sa. Dar în timp ce s-a instalat și s-a dezvoltat confortabil dispoziția libertară, se face simțită din ce în ce mai mult cererea securitară, care se exprimă în fenomene atât de diferite ca proliferarea asfixiantă a regulamentelor de sănătate publică, sau obsesia poluării, sau disciplina exprimării publice în regimul numit "politic corect", pentru a nu mai vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]