61 matches
-
literar strălucit. Romantismul românesc, observă autorul, a fost o Renaștere fecundată, pe de o parte, de romantismul occidental și, pe de altă parte, propulsată de mitul poeziei populare. Realitățile noastre politico-sociale au impus lirica patriotică de evocare istorică, profetică și libertară, care a găsit sugestii în liberalismul francez și nu în poezia romantică germană sau engleză, improprii pentru momentul, ca și pentru nivelul cultural al societății românești de atunci. La noi, romantismul joacă rolul Renașterii din Occident, se confundă cu specificul
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
tuturor defectelor și păcatelor ei, în anii modernismului această burghezie a știut totuși să joace rolul unui ilustru și luminat patriciat urban, comparabil cu acela care guvernase cândva cetățile italiene ale Renașterii. Utopia literaturii - nu încape îndoială - e antiburgheza, anarhizanta, libertară. Că literat, nu pot decât să cred pe literații ce denunță originile imunde ale bogăției. Cu atat mai mult cu cât adevărul poetic se coroborează în cheie alchimica, unde aurul este excrementul soarelui. Dar tot alchimia ne vorbește și despre
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
de bază, uman... Animale domestice descinse și ele din fabule țărănești. Credința este simplă, naivă, la îndemâna tuturor, ca pentru un regim politic ce nu s-a născut încă niciodată în lumea dominată mai curând de dogme, principii abstracte și teorii libertare... Calc stânjenit, cu luare aminte, pe nisipul colorat ce acoperă aici trotuarele, în loc de praf. Este aceeași materie prelucrată, întinsă cu mistria, alcătuind însăși plămada din care este făcută faimoasa catedrală a lui Gaudi. Totul, realizat în joacă, nu serios; seriosul
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
cvasigeneral, care ajunge să-l scoată din minți pe Dumitru }epeneag (altfel, un om cu structură de stânga, un "anarhist exhibiționist"), este mediul în care trebuie să evolueze opozanții și disidenții estici, ajunși la Paris cu tolba plină de speranțe libertare. O biată conferință din februarie 1971, ale cărei concluzii autorul le înșiră și sistematizează, e ca un duș rece deopotrivă pentru actanți și pentru cititorii de azi ai jurnalului: "Aseară l-am însoțit pe Cotruș, care trebuia să țină o
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
a ajuns în carieră, Pițu atrage atenția că ele "nu mă dezamparează, nu mă debusolează, nu-mi disipează modestia", nici nu-i sting "setea ca libido sciendi". Dintr-un asemenea amestec de gravitate și parodie rezultă o senzație de "eseism libertar", de viață irepresibilă a paginii doldora de insolit, de savanterii luate peste picior, de "conversiuni ale contrariilor" care ne duc gîndul la Pseudokinegeticos-ul lui Odobescu, la Nu-ul lui Eugen Ionescu. Grație gustului "nebunesc" pentru ludic ce-l marchează, Luca
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
străfulgerați de vi-zionarisme utopice, pe cei cu un nivel foarte ridicat de antiamericanism, însă în niciun caz pe cei care au traversat lucid experiența „societății socialiste/comuniste multilateral dezvolatate" și care au văzut cu ochii lor în ce constă paradisul libertar al stângii și beneficiile economiei centralizate. Ca și Ken Loach și alți militanți, Michael Moore face totală abstracție de moștenirea litigioasă a stângii într-o altă parte a lumii decât aceea în care trăiesc cei doi regizori. Lecția de umanism
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
cu autobiografiile Simonei de Beauvoir, Sartre, Michel Leiris, Violette Leduc, Julien Green etc. Predând, începând cu 1966, Confesiunile lui Rousseau, mi-am dat seama cu stupoare că nu exista nicio carte de ansamblu despre autobiografia franceză și, încurajat de elanul libertar din 1968, am început să scriu această carte. De aici, vaste lecturi pentru a constitui „corpusul” autobiografiei franceze și necesitatea unei definiții, cu scopul de a limita acest corpus. De aici, de asemenea, necesitatea unei reflecții teoretice pentru a analiza
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
dispone e alla priorità assoluta ad essi riconosciuta e garantita dalla società, per quanto l'utilizzo di essi possa avere conseguenza detestabili per îl resto della collettività. Di questo approccio Sen critică îl fatto che "dare estrema priorità ai diritti libertari può essere problematico e rischioso, perché le conseguenze fattuali dell'operato di tali diritti possono facilmente dar luogo a risultati tremendi. Inoltre, îl riconoscimento formale di tali diritti e la priorità formale ad essi concessa, paradossalmente, non garantisce la libertà
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
universul acesteia, afectul libertății se cuvine transpus în limbaj imanent, contras în metaforă. Drept care poetul nostru nu ezită a trece de la desfășurarea amplă a discursului în care e atinsă coarda pateticului la formulele concentrării, precum un pariu pe care avîntul libertar îl face cu brevilocvența: „Poetul ar fi sufleurul lui Dumnezeu...// Suflă/ în spuma rece a eternității pustii...” (Oarecum după Yvan Goll). Sau: „de neimaginat cum - și totuși/ pe bățul drapelului în bernă nimeri/ un melc rătăcit...” (Drapele). Prin asemenea stihuri
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
de prim rang", pe care-l va avea ca președinte al comisiei de bacalaureat și Al. Odobescu. Împreună cu I. C. Brătianu și C. A. Rosetti, cunoscuți acum, îi audiază pe Jules Michelet și Edgar Quinet, însuflețiți, cum se știe, de idei libertare și cu simpatie pentru micile popoare europene înrobite. Când se întoarce în țară, în 1847, tânărul de-abia de 20 de ani participă la revoluție, guvernul provizoriu numindu-l prefect la Câmpulung ( Muscel), unde rămâne câteva luni. De pe acum se
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
mîrlani care cotizează la recensămînt, opina el. Iar pe acesta Îl poți afla În primele două săptămîni, nu-i nevoie de doi ani. Armata, căsătoria, Biserica și banca: cei patru călăreți ai Apocalipsei. Da, da, rîdeți domniile voastre. GÎndirea anarhică și libertară a lui Fermín Romero de Torres avea să pericliteze o după-amiază de octombrie cînd, prin cine știe ce Înrîuriri ale destinului, am primit, la prăvălie, vizita unei vechi prietene. Tata se dusese să facă o evaluare a unei colecții de cărți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dintotdeauna conștiința libertății, că adevăratul intelectual român a militat mereu pentru libertatea de gândire, de exprimare și de deplasare. Ideologia sa culturală a fost percepută drept coloana vertebrală a operei sale. Revendicându-se de la tradiția ideologico-militantă iluminist-pașoptistă, ideologia sa era libertară, critică, raționalistă și cosmopolită. Dorea să rămână o conștiință liberă, în acord cu sine însuși și visa o cultură alternativă (opusă celei oficiale), care să cultive și să apere ideea de alteritate, prin creații ale scriitorilor liber-profesioniști, lipsiți de constrângeri
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
unei laborioase analize comparativ istorice, formarea pe cale revoluționară a civilizației românești moderne. Principalele secvențe ale legii sociologice a sincronismului sunt următoarele: a) Rolul anticipativ și creator al ideologiei. Procesul formării civilizației române a debutat ca revoluție ideologică prin importul ideilor „libertare” din Apus, în vederea construcției constituționale moderne în societatea românească. Principalul agent social al înfăptuirii revoluției ideologice l-au constituit fruntașii pașoptiști și, îndeosebi, forțele revoluționare liberale în frunte cu I.C. Brătianu. b) Creșterea de la formă la fond a civilizației. Această
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
-lea, trebuie spus că, dincolo de atitudinile lui etice deliberate, Mihai Ralea nu era mai puțin funciarmente un hedonist, un temperament voluptos. Morala plăcerii nu e fără virtuți și e mai generoasă prin împărtășire decât cea vertuistă, e tolerantă și e libertară mai mult decât libertină (deși, cum am încercat cândva a propune, și acest termen ar trebui reabilitat). De aici și sociabilitatea lui Ralea plină de amenitate, opțiunile lui politice, apetențele lui cognitive și, dincolo de o „fiziologie”, o filosofie a gustului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ceea ce tu ai „văzut” (sau mi s-a părut mie că tu ai „văzut”), și atunci l-am acceptat ca atare. O contemplare de mici fragmente din marele nimic heideggerian, contemplare inițiată de succesiunea unor cuvinte care, În aventura lor libertară, s-au pierdut până și de categoriile estetice. Un text greu de Încadrat, naiv-blasfemator din punct de vedere religios, extrem de ambițios din punct de vedere artistic, dar, În opinia mea, periclitat În substanța lui filosofică de folosirea arbitrară a conceptelor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o cultură tolerată. Nu este o cultură paralelă; nu este nici o cultură alternativă; este o cultură autonomă, o autonomie desigur limitată, a cărei existență este formal acceptată de putere, dar și progresiv Îngrădită. Această cultură tolerată prelungește avânturile democrate și libertare de la sfârșitul anilor ’60, dar printr-o metamorfoză care pe termen lung duce la asfixiere. ș...ț Puternică pe tot parcursul anilor ’70 și chiar la Începutul anilor ’80, această cultură tolerată dă azi tot mai multe semne de sufocare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
noiembrie 1968, unde dialoghează cu Leonid Dimov, Daniel Turcea și Laurențiu Ulici. Onirismul estetic, explica el, recurge la vis altfel decât au făcut-o romanticii și suprarealiștii. Pentru scriitorul oniric visul nu înseamnă un simplu rezervor de imagini. Nu incoerența libertară e preluată de la vis, ci anumite legi sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul românesc din anii ’60 își descoperă afinitățile cu suprarealismul pictural (De
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
de partid” ca „revizionist al marxismului”, fiind considerat un disident. Atitudinea lui rebelă a determinat exmatricularea înainte de examenul de stat și i-a creat dificultăți în calea unei inserții sociale decente și meritate. O propensiune structurală către formule de viață libertare, incapacitatea de a accepta constrângerile instituțional-profesionale au dus la marginalizare socială. P. a avut o existență boemă, punctată de „avânturi bahice” (Gheorghe Grigurcu) și trăiri fervente, copleșită de dificultăți materiale extreme (multă vreme nu a avut domiciliu fix, dormea pe
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
cameleonism”? Cred că nu, mai ales că la G.M. Tamás se poate vedea ușor că nu avantajele materiale sau de alt fel au fost motorul „revizuirilor” sale politice, ideologice, civice. Aici este locul pentru o notiță filologică: scriu „libertarism” și „libertar”, deși sunt conștient de tendința locutorilor români de a spune „libertarianism” și „libertarian”; termenul francez libertaire a ajuns în limba noastră mai repede decât termenul englez libertarian; cel de-al doilea, inițial un sinonim al primului, a fost resemantizat pe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Books, 17 mai 2001) și Glenn Newey („How do you like your liberalism: fat or thin?”, London Review of Books, 7 iunie 2001); pentru o critică de ansamblu a operei lui Gray până la sfârșitul lui 1998 dintr-o perspectivă dogmatic libertară, vezi Daniel B. Klein, „The Ways of John Gray: A Libertarian Commentary”, The Independent Review. A Journal of Political Economy, IV, 1, vara 1999. 7. Am vorbit despre „principiul-promisiune” în cartea mea Utopica. Studii asupra imaginarului social, Editura științifică și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sincer atrași de tradiția liberală (deși poate mai aproape de spiritul lui Tocqueville decât de cel al lui Adam Smith), dar simultan mai preocupați de „adaptarea intelectului la lucruri” decât de ortodoxia „paleoliberală”, ceea ce îi descalifică în ochii liberalilor de nuanță libertară, pentru care orice semn de întrebare în legătură cu dogma te împinge ireversibil pe „panta alunecoasă” (slippery slope) a concesiei și ereziei. Minunatele conferințe organizate și generos finanțate de fundații nord-americane ca Liberty Fund (un format ideal: schimburi intensive și conviviale în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este inevitabil, uzul va fi probabil dictat de această majoritate bilingvă (români anglofoni). Am văzut chiar termeni mai problematici, ca utopianism în locul mai vechiului utopism (luat din franceză), cosmopolitanism în loc de cosmopolitism, conservativ în loc de conservator. O mențiune aparte merită termenii românești libertar și libertarian: primul, derivat din francezul libertaire, ar putea foarte bine traduce și anglo-americanul recent libertarian, cu eventuale explicații la prima folosire într-un context dat. Dar canadienii francofoni (și elvețienii din Suisse romande, unde au apărut activiști ai curentului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
frați", mici bande așa cum prevăzuse utopistul Charles Fourier, sau diverse triburi, dacă reluăm această metaforă din ce în ce mai utilizată. În fiecare dintre aceste cazuri, ceea ce este în joc este alunecarea de la imperativul categoric (Kant) către imperativul atmosferic (Ortega y Gasset). Atmosferă oarecum libertară, poate chiar anarhizantă de-a dreptul, în care idealul de imitație orizontală al abatelui din Thélème, axat pe un hedonism al prezentului, de-pășește pedagogia verticală orientată către un viitor proiectiv. Prin urmare, diversitatea gusturilor pluraliste ia locul unității puterii
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de oameni înrădăcinați. Astfel trebuie înțeleasă dezinvoltura, din ce în ce mai generalizată, față de politic, ca și reîntoarcerea formelor tradiționale de existență, explozia religiozității, revendicările "necredinței" și alte perspective "arhaice" care derutează observatorii sociali. Oricare ar fi obiectivele, regăsim în triburile postmoderne ecoul gândirii libertare a lui Bakunin, pentru care "plăcerea distrugerii este în același timp o pa-siune creatoare" (Die Lust der Zerstörung ist zugleich eine schaffende Lust). Într-adevăr, dacă marea ideologie a muncii, aceea a stăpânirii de sine și a lumii, aceea a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Pierre Clastres vorbește în această privință de "societatea contra statului"98. Expresie judicioasă care, dincolo de triburile amerindiene pe care le studiază, poate să se aplice la o sensibilitate recurentă, ale cărei efecte le putem, mai ales, vedea în prezent. Sensibilitate libertară, chiar anarhizantă, opunând puterii, a unuia singur sau a unora, o forță mai difuză, aceea a comunității. Este important de amintit că însuși fundamentul puterii este de a separa, de a diviza, de a analiza. Machiavelli în politică, Descartes în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]