185 matches
-
unor romane (Anna Karenina, Roșu și negru, Cei trei mușchetari). Concluziile ce derivă sunt cel puțin surprinzătoare: “Orice personaj al unui clip porno te poate introduce în știința de a te desprinde de tine însuți, de a lăsa pradă comerțului libidinal “doar” un trup degajat de imixtiunea sufletului care, el, în acest timp aflat în altă parte, se odihnește” (pag. 291). Chiar încercând să trec peste pleonasmul sintactic și bucurându-mă pentru reușita lui Adrian Mihalache în a performa pe propria
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
românu', bit bai bit, ajungi la tot felul de revelații cu efect secundar. Ajungi, de pildă, să constați că nu de ochi ai nevoie ca să vezi, ci de viziune, cum ar spune băieții ăia de la Faithless. Viziunea, domnilor cu porniri libidinale, viziunea acești George triști, viziunea, măi oameni buni cu suflet bun, vă poate fi de maaaaaaaare ajutor în unele momente ale pateticei dumneavoastră vieți, în care bucățica asta este intelectul dumneavoastră și asta este partea preocupată de sex. Haideți, încordați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
-se pur și simplu cu asupra de măsură. Odinioară, efectul era grotesc, de aici numele dat capitalei, acela de Hilariopolis. Lumea cocioabelor, mitocănia, maidanul, zona calicilor, fauna patibulară, acestea sunt mai cu seamă segmentele investigate de Adrian Majuru. Apoi Bucureștiul libidinal și venal, al cocotelor de toate nuanțele, de la "podăresele" de odinioară la prostituatele de lux de astăzi. Nu sunt uitați străinii și felul în care îi percep ei pe români prin intermediul capitalei lor: românii sunt grobieni și snobi, iar capitala
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
o scenă de "banchet al cerșetorilor" care devastează un magazin, la sosirea unor mărfuri rare, avînd de trecut doar peste rezistența prea puțin convingătoare a unei vînzătoare nurlii. Instrumentul liric este evocarea detașată, circumspectă, care, fără a evita conținutul viu, libidinal al subiectului, îl îndepărtează cu finețe printr-un trucaj imagistic al contrastelor plastice: "Au plesnit sutiene/ s-au rupt jartiere, numai domnișoara Melania urcată pe masă/ trăgea cît putea catifelele chinezești dintre cizmele și bocancii/ dintre picioarele și spinările asudate
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
lături de la nimic. O Joe tânără (Stacy Martin) care nu-și refuză nimic, care nu „iartă” nimic, aflată uneori în competiție cu alte feministe furioase pare să supraliciteze permanent o disponibilitate totală. În cele din urmă, într-un vast network libidinal, Joe își selectează partenerii printr-un coup de dés, care, vorba lui Mallarmé, jamais n’abolira le hazard, ba dimpotrivă. În funcție de tragerea la sorți sunt distribuite și replicile convenționale menite să stopeze sau să continue jocul până când acesta devine absurd
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
persoana lui Jerôme (Shia LaBeouf), excepție pe care Joe începe să o exploreze de la deflorarea ei până către final. În fapt, jurnalul nimfomanei este, paradoxal, unul extrem de sărac erotic, pe cât de abundentă este agenda sexuală a tinerei debordând de energie libidinală. Decupaje din acest jurnal în imagini pot oricând constitui un montaj hardcore sau softcore, de la caz la caz, cu nimic mai prejos sau mai presus decât cele aflate în circulație pe numeroasele piețe de desfacere ale mărfii de profil. Însă
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
de mesajul lui Abdellatif Kechiche cu melodrama sa lesbofil-civică. Dacă prima parte a experiențelor lui Joe din volumul 1 ilustrează, până la un punct, o dimensiune decameronică, ironia fiind prezentă în tandem cu autoscopia intens dramatizată, partea a doua a existenței libidinale a lui Joe este una de natură sadomasochistă. Plăcerea este extrasă din durere, și avem aici o altă patrie a nuanțelor. Joe se inserează într-un club închis, aproape ezoteric al exercitării violenței, fapt în măsură să producă excitația sexuală
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
Victimă a unor glume epistolare făcute de colegii de redacție, ziaristul I.O.V. - a se citi, terestru: Ispas Octavian Vasile - ajunge să trăiască o continuă nevroză a redactării unui răspuns. De la tăietura destul de protocolară a frazei și până la tremurul libidinal din micile compuneri cu pisicuțe și motănei, drumul e scurt. Și la fel de tragic. (I.O.V.) Nimic nu te supune la atâtea cheltuieli din și așa limitatul buget personal pe cât o poate face întâlnirea spontană, în capitală, cu un milionar
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
a reușit să depășească în nici un caz notabil litera de evanghelie a studiului Doliu și melancolie (1917). Ca într-un ritual, psihanaliștii seduși de demonul scrisului consideră obligatorii reverențele față de cel care nu s-a sfiit să vadă pretutindeni pulsiuni libidinale și obsesii altminteri inavuabile. Din scrupul științific, am parcurs multe texte ieșite din mantaua lui Freud și, înafara câtorva încercări de sistematizare - discutabile ca orice operațiune născută dintr-un parti-pris ideologic și terminologic - n-am remarcat un spor de cunoaștere
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
pasageră care survin în mijlocul durerii și al disperării doliului normal sunt de natură maniacă și provin din sentimentul posesiunii în interiorul sinelui a obiectului iubirii perfecte (idealizate)". (Klein, 2004: 99) Prefer aceste explicații cu tentă poetică discursurilor încruntate, pseudo-savante despre alchimia libidinală, în care își are originea, potrivit fixismelor freudiene care au făcut ravagii în ultimul secol. N-ai cum, în fața imaginației nezăgăzuite a psihanalistului, să nu izbucnești în râs, ori să te lași cuprins de repulsie. Îndrăzneala speculativă devine o formă
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
psihanalizei insistă asupra caracterului non-patologic al doliului. Cu alte cuvinte, e vorba de o reacție previzibilă, trecătoare, a individului în fața pierderii unei ființe dragi. E de natură secundară faptul că Freud coboară cu speculațiile în inevitabila - pentru orice psihanalist - zonă libidinală ori că decelează conexiuni ce trimit spre economic ("cheltuială de timp și cheltuială de energie de investiție"). Ceea ce rămâne ca fapt sigur e plasarea doliului între stările ce țin de adâncimea ființei umane, de previzibilitatea dincolo de ADN-uri și coduri
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
se desfășura pe un plan de explicație abstractă, simbolică, devine în epoca noastră apanajul doctrinei psihanalitice a lui Freud și a succesorilor săi, sub impactul căreia se instaurează o veritabilă "dictatură a sexualității". Un "imperialism" faunesc, atingînd cote ale delirului libidinal, își face loc în literatura contemporană, postură prefațată între altele de romanul lui H. D. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, pe care Aderca îl taxa mai mult decît un roman, drept o revoluție literară, "un monument poetic fără pereche, între grimasele
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu îți iei maniile drept revelații? * Mediocritatea este cea mai reușită ofertă libidinală de care se bucură creatura civilizată. * Marie Bonaparte, strănepoata lui Lucien Bonaparte, artizanul loviturii de stat din 18 Brumar care l a propulsat la putere pe vajnicul Napoleon, și-a dedicat întreaga avere și credință psihanalizei și amorului trupesc (Monologues
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mai jucați? Ș.F.: Doamnă, mi se spune „poet ludic”! L. N.: A existat un episod al iubirii infantile, cea mai nevinovată iubire cu putință? Ș.F.: „Le vert paradis des amours enfantines”, nu e cu totul în afara unor pulsiuni libidinale. Căci „innocent”, cu voia lui Baudelaire, el este unul, totuși, „plein de plaisirs furtifs”! Dacă ar fi licite, de ce „plăcerile” i-ar fi „furtive”? Ca în „Paradisul Evei, prin pădure”, vorba cutărui psalm al lui Arghezi... Iată, după întoarcerea din
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
feminine cam toți, după comportamentul lor, mai pot egala reacția unei femei atunci cînd țipă interminabil și schimonosiți - gooooool!". Sarcasm psihanalitic, bun ca un antidot în fața exagerărilor eroticești, nu-i așa? Sau în același registru pseudomisogin (în fond o dispoziție libidinală sătulă, ajunsă la lehamite): , Ce trebuie să știe o femeie?... Păi... o femeie trebuie să știe să se adăpostească sub streașină cînd plouă și să-și desfacă picioarele cînd este cald (zicere maghiară)!" Sau denunțarea ,jalnicului" statut al histrionului, cu
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemeni unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
permite aprecierea adevăratei naturi a epicurismului: o forță considerabilă, o înțelege a situațiilor, o gândire proiectivă, iată niște calități care conturează o asceză riguroasă și dezvăluie o etică exigentă. Excesele la masă sau în pat, abuzurile de tot felul, pasiunile libidinale sunt tot atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dar nu sexul explicit îl interesează cu adevărat pe artist, ci momentele premergătoare. De aceea, esteticul este acompaniat de un erotism accentuat în preludiu și nu în actul propriu-zis. În toate aceste situații, partenerii sunt puși să „dialogheze” pentru satisfacerea libidinală a spectatorului. Cum parteneriatul sexualității este triunghiular, e lesne de înțeles faptul că regizorul (artistul) îi transferă spectatorului întreaga încărcătură dramatică, pentru ca acesta să se poată bucura de spectacol în cel mai voyeurist mod posibil. Atenția se va concentra pe
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
pe scurt, și „secretul” care face ca modelul să devină top model, vedetă, obiect spre care să țintească dorința universală, așa cum se petrece cu unii actori de film sau de spectacole de televiziune. Să amintim doar de acea profundă trăire libidinală, mărturisită psihanalistului ei, a actriței Marilyn Monroe când era fotografiată, dar mai ales când provoca aceste mute ședințe fotografice. Oricum, în „câmpul scopic”, cum spunea Lacan, modelul este privit de artist din afară și în mod despotic, fiind întotdeauna încadrat
PORTRET ŞI PSIHOLOGIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350389_a_351718]
-
life. The turbulent fantasy replaced by confinement. Instruments of daily life or propagandistic images, beyond which you can foresee life. Private regime aș an omission. A deviant reading of the official images succeeds only to evoke the absence of a libidinal regime drained by a rigid, proletarian moral. The series of exhibitions Calodemonic Explanations: private, reprived, de-prived sets ouț to insist on the occultation of the object / moment of private life.
Calodemonic Explanations _ Privately, reprived, de-prived [Corola-blog/BlogPost/100940_a_102232]
-
frază se referă la faptul că Narcișii Își prelungesc desfătarea, procurată inițial de corpul matern - analogat Însuși principiului plăcerii - prin propriul corp, devenit sursă erotică, sau printr-unul asemănător (de obicei, al unui partener tânăr). După Karen Horney, această determinare libidinală a narcisismului e absolutizată păgubos de vechea școală freudiană. Ei i se pare că fenomenul și-ar datora cauzele unor factori mai complecși, unor tulburări nevrotice infantile. Copilul intră Într-o relație tensionată cu cei din jur, În urma căreia legăturile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mises.ro, p. 136. 111 Oswald Spengler, Declinul occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 43. 112 Oswald Spengler, op. cit., p. 47. 113 Nicolae Mărgineanu definește în mod clar caracteristicile Eu-lui, Sine-lui și Supra-Eu-lui. "Sinele. El cuprinde totalitatea pornirilor libidinale din inconștient, comune tuturor indivizilor. (...) Eu-l este rezultatul organizării vieții sufletești în raport cu normele morale și sociale . Ca atare el este o sinteză a pornirilor ereditare, conduse de principiul plăcerii și a normelor morale,dirijate de principiul realității.El este
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
i-a asociat figura cu porcul, animal care nu poate să-și ridice capul pentru a contempla cerul, ideile pure. Este condamnat să rămână cu râtul în pământul murdar. Epicur este autorul unor scrieri licențioase, colecționează cocotele, nu rezistă tentației libidinale, proferează obscenități, se dedă exceselor alimentare. Unele dintre aceste reproșuri au la bază fapte reale, dar ele sunt interpretate incorect, cu bună știință (M. Onfray). Epicur nu era un cetățean de vază, dar i se atribuiau prea multe defecte. El
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
același loc ca și austeritatea lui Plotin. Iar dacă ambii se înșeală și la capătul drumului nu există niciun astfel de loc propice, unul din cele două drumuri pare totuși mai plăcut de urmat. IV CARPOCRAT și „iubirea” 1. Reincarnări libidinale. Carpocrat propovăduiește în cea de-a doua jumătate a secolului I. El trăiește la Alexandria, un adevărat focar gnostic, în timpul domniei lui Hadrian. Irineu din Lyon susține că discipolii lui poartă un semn distinctiv făcut cu fierul roșu în partea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]