685 matches
-
fugeau de rupeau pămîntul. Hellen se străduia să-și călăuzească fiica pe o cale mai bună. Cînd fata avea vreo zece ani, mama s-a așezat într-o seară cu ea pe prispă și împreună, au privit la galaxiile care licăreau pe cerul de noapte. - Urmărește-ți steaua ta, scumpa mea, nu te lăsa abătută din drumul tău de nimeni și de nimic, a sfătuit-o Hellen cu un tremur în glas, care a făcut-o pe fetiță să-și înalțe
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
să gust de pe farfurioară spuma trandafirie a dulceții și tot mai era caldă, pe cînd mama întindea brațele și învîrtea unde era clocotul mai întețit" (Munci și zile). Supuse unei contemplații concentrate, obiectele încep să halucineze, se irealizează salvator: "Albia licărea spre celălalt tărîm - mii de culori de fețe jucau afund, prinse în rama lină de lemn. Le vedeai în goana lor fără să le poți atinge" (Casa prietenilor). Pericolul pînditor la fiecare pas dobîndește chipuri fabuloase, teroarea istoriei contrăgîndu-se în
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
oase și un cîine cu trei labe/ mă amușină de departe" (La Cesarina șIț). Simțurile stimulate de această scriitură în răspăr devin tragic-rafinate: La Santa Caterina te căutam printre călugării pontificali,/ ogivele îți strîngeau capul în menghina rece,/ inelul emailat licărea precum ochiul de pește mort./ Dintre mucarnițele stinse te auzeam cum rîzi la decalog,/ ți se spunea La Malcontenta,/ țineam pumnalul pe inimă și poruncă aveam să-ți iau viața./ Dar cînd să ucid leoaica de catifea,/ pielea începu să
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
fixase - după ce-și consultase agenda - o oră de consultație pentru operarea șaloziomului. Se însera atunci când debarcau din automobil în mica localitate balneară. Era tocmai ora cinei servită, ca de obicei în serile calde, pe terasa hotelului, de unde se vedea licărind, sub lumina felinarelor din parc, apa sărată a bazinelor de înot. Muzicanții din orchestră își acordau instrumentele. Era mai degrabă o fanfară decât o orchestră căci se vedeau mai multe alămuri decât arcușuri. Oricum, momentele de așteptare încordată erau plăcute
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Urmărindu-i, îi zăream îndepărtându-se tiptil de ceilalți orchestranți care continuau să cânte, furișându-se prin întunecimile parcului și, dintr-odată, înălțându-se în aer, luându-și zborul, deasupra tufișurilor, ba chiar și a ulmilor, a apelor bazinului ce licăreau în noapte, și iată-i călcând liniștit deasupra brazilor de pe colina învecinată. Le vedeam lucind alămurile...Odată ajunși acolo, deasupra pâlcului negru de brazi, se lăsau lin în jos și, deodată, auzeai limpede, auzeam atât de limpede, cu inima toată
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mari. Întrucât și eu devenisem unul dintre cei "mari", pierdusem cărarea pe care dibuisem mai demult adevărurile ascunse. Îmi amintesc însă, atât de limpede, ultima noastră seară, acolo pe terasa hotelului, la câțiva pași de bazinul cu apă sărată care licărea ispititor. După câteva zile ploioase, cerul se limpezise, se putea din nou mânca afară. Așteptam să se termine valsurile, polcile, să înceapă Freischütz. Și, iată, arcușurile atacând Uvertura, și aria Agathei, singură în fața nopții întunecate, și coborârea înfricoșătoare prin Cheile
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
nisipului. Într-un târziu, chiar am plecat!... Noaptea căzuse peste noi ca o cortină și vorbele nu se mai vedeau nici ele, semn că întunericul ne cuprinsese cu împărăția lui. Când am privit în urmă rămăseseră doar un foc, ce licărea în fața unui cort de campanie, o undă pe apa Borcei peste care se prelingea umbra unui om, prinsă-ntr-un cartuș de singurătate... Gh. Frangulea/ UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
dincolo de Tisa, Acareturi, țarini, ctitorii cu hram. Casele pierdute, aburul din Peri, De pe o colină, mai în sus de Sighet, Le priveam noi, tineri, parcă era ieri, Țara de dincolo cu albastrul Lighet. Dobăieșu-n ceață, aer de pădure, Albele Biserici licărind în zare, El ieșea la haită numai c-o secure, Să pălească-n frunte lupul pe cărare. Stau cu ochii-n ceață, dar de bocet nu mi-i, Amintind-mi toamna, blândă, din Desești, Hribii și horinca, pe bătrânul Pârja
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
e, prea soarbe cu ușurință. Imi explică acum că are doi frați, Valentin si Nicușor. Au făcut fizica, amândoi. Turtit, de la paharul de rom și coca, mă înclin spre ea: pot să te întreb ceva personal? Ingustarea caldă a ochilor, licărind de curiozitate: sigur. Fac un semn cu bărbia spre scaunul din față - ea dă din cap liniștitor, n-ai grijă, n-are cum să te-audă. Mă înclin mai aproape, îi inhalez aroma de fată fumătoare, dar frecată cu pastă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
sau n-are încuviințarea!) să se prezinte. Ciceronele e un băiat slăbuț, cu suficientă moștenire africană în aspect și cu o rusă destul de aproximativă, deși a făcut la Moscova Filologia... Drumul spre oraș e un adevărat tunel verde, rar unde licărește vreun geam sau se zărește vreun perete, gardurile sunt înecate în vegetație și, spre marea mea surprindere, pe sub toate descopăr florile rare din ghiveciurile de acasă, adeseori capete de gâlceavă în familie, aici însă în calitate de... bălării... Mașina ce ne transportă
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul pe sine se bea și râdea Și cădea Lovind de moarte împărăteasa care tocmai intra cu argintul prăjit pe o tavă de aur. Creion Ici-colo pe versanții luminii în stoguri de fân licărind liniște tu paie de stică înainte de a se petrece se înfiripase deja venind stârnită de un fluture suav oprit pe-un fluture în doliu a fost moartea razantă care trecu și nu te găsi Pe mâine. Nu Pentru că haznaua și
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
o cer... E liniște și pace doar că nu-i Un lucru pus, la locu-i să rămână O mană mângâie ce strică altă mâna Și totuși, totul e la locul lui: Mormintele par oile la stana ... E liniște și pace licărind Este strigat pe nume Dumnezeu: “Război!” Și Cain, si Abel, sunt tot eu “Slăvește, sufletul meu, Pacea!” Îi colind Și pașii mei pasc nervii mei de seu... 3-5 ianuarie 2009
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
trebuie să se dezvolte pe două fronturi. Nu va învinge nici una. Culturile nu sunt egoiste, nici despotice. Din îmbinarea acestor două culturi, cea slavă și... cea latină, Basarabia de mâine va fi, spiritualicește, un lanț de munți, vârfurile căruia vor licări scăldate în splendoare peste vremuri, peste hotare" (p. 19). Un naționalism basarabean de acest fel există și astăzi: e prea puțin să-l numim regionalism agresiv, cum ar fi mai corect. N. Costenco atribuia provinciilor românești conștiințe naționale separate: ,Provinciile
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
Tudorel Urian Ce s-a ales, după 1990, de foștii disidenți anticomuniști? Pînă la implozia sistemului comunist european, simpla pronunțare a numelor lor, la postul de radio "Europa Liberă", provoca fiori și făcea să licărească o palidă speranță în casele înghețate și întunecate ale românilor. În ultimii ani ai comunismului, nume precum Lech Walesa, Milovan Djilas, Adam Michnik, Vaclav Havel, Alexandr Zinoviev, Alexandr Soljenițîn, Andrei Saharov făceau parte dintr-o mitologie contemporană a onoarei și
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
prosop cu iz de iasomie ne ceru pașapoartele, actele de identitate. N-am avut încotro și a trebuit să mărturisesc că le uitasem la registratură, la hotel. Veste ce-l înfurie pe celălalt tip, căruia i se vedeau numai ochii licărind sinistru dintr-o basma. Ambii blestemau, cu mâinile la cer, și cu atâta violență, încât răsturnară o ceașcă - noroc că era de plastic. - Numaidecât te duci la hotel și aduci actele, toate, înțelegi? Da' numaidecât! - Dar e beznă afară, nu
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
roșeața din căpșună, Iar degetele ei de Doamnă Brună Orbecăiesc ușor prin iarba nouă. Pe urmă nu mai știu ce îi cășună, Că fața ei e jilavă de rouă, Cum umblă/ cu picioarele-amândouă Desculțe/ printre foi de mătrăgună. în jurul nostru licărește maiul, Din mădălin ne rupem o smicea, Dar ochii ei lucesc ca jărăgaiul Și, semn că s-a făcut nespus de rea, îmi spune-amenințînd cu evantaiul Că o să merg în rai dar fără ea. 4 Tu-mi spui că-mi
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
Ion Horea Aceste foi luați-le cu teamă și nu-ncercați să înțelegeți totul, când praful lor ceresc va fi să-l scutur cu duhul meu întors de oareunde. Răsar din ele Rariți în vitralii și Găinușa licărindu-și puii, cirezi de nori cu ugere-ncărcate le-ntunecă în zile lungi de vară și-n fulgerele lor de-acum se-aude cu-ntârziere gândul meu teribil. Nici timpul n-ar fi dreapta lor măsură cum le apasă-n
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
Aur ridicată de turci să oprească șirul nesfîrșit de veniri ale prea multor Messiah. În orașul lui Messiah de ziua mea. De la un mormînt la altul în Israel. Cel al tatălui meu. Luminițele a un milion și jumătate de copii licăresc într-o infinitate de oglinzi la Yad Vashem. Vocea lui Benny Hendel le citește numele. Mormîntul lui Iisus. Zidul Plîngerii. Morminte din zid în zid, o, Ierusalime, Groapa cuvintelor vechi, cuvintelor noi, cuvintelor viitoare. Morminte așteptînd alte morminte. Acolo mi-
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
a rămas suflet de-o glumă - dar și-aceea-n rate... CONSTATARE au rămas pitici și munții de-atâta osândă venerabilii-au dat lumea naibei în orândă păsări se târăsc cu viermii îngroșând noroiul ceru-i scufundat sub luturi delirându-și sloiul licărește putregaiul peste bărbi de sfinți plouă-n două cu pucioasă florile-au dat dinți doar moroii - neamuri ploii stau posaci pe mal cântecele și scaieții se scurg la canal... clănțănit de stele rele zbate prin tufiș circul lumii se închide
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
eu i-am răspuns, ce catastrofă! că-l citesc pe Dessila, și el a rămas tablou, nu-i venea să creadă, m-a și pus la insectar... Noroc că după două secunde am adăugat... și Doamna Bengescu... ochii i-au licărit într-un fel anume... crescusem, era mai bine... Citeam și literatură străină, ce se traducea curent... La Lovinescu mi-am corectat și cultivat gusturile... O.G.: Nu mai Dumneavoastră... Și critica, critica v-a întîmpinat... I.P.:S-a scris întotdeauna
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
soarele și luna fără cusur/ Este ură cu care acest jălbar de elită/ Și-a scris cărțile sale/ / Mii de pagini, tomuri grele, opere perfecte/ Numai sânge și puroi și flegma/ Mlaștini întinse de scârna/ Acolo deseori în nopți înstelate/ Licărește aură unor întâmplări străvechi/ Dospesc scame cleioase. E frig/ Ți se nazar dantele putrede din alte timpuri/ Sunt urme din sămânță lui albă/ Aruncată de unul singur la nimereala// Nu tulburați furia și ura lui/ Lăsati-l să facă până la urmă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
a-și confirma mitul. Nu mai avea decât să curețe terenul și să încheie socotelile - ceea ce a și făcut. S-a instalat triumfător, împlinind visele, și ele destrămate mult timp, ale celor ce o așteptaseră cu o speranță abia mai licărind, dar refuzând să se stingă. La ora actuală, ca de altfel mai întotdeauna de-a lungul ultimului sfert de veac, critica anticomunistă s-a concentrat asupra a două momente considerate capitale. Primul, teroarea bolșevică de început - ignorându-se total că
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
crud, Al apei vuiet îl aud ; Și nouri auriți, în zare, Plutind alene dinspre sud, Îl însoțesc spre nord, spre mare ; Iar stăncile, ce-n grea grămadă În mreji de taine pirotesc, Isi pleacă frunțile să vadă Cum valuri repezi licăresc ; Înalte turnuri de castele, Din stânci privesc cumplit și treaz - Sunt uriașe santinele, La poarta mândrului Caucaz ! Sălbatică și minunată Era divină lume, toata ; Dar mândrul duh, cu mut dispreț Privi ce Domnul sau crease, Și-nalta fruntea să rămase
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
a existențelor neluate în seamă, a "bagatelelor" ne orientează spre ceea ce în poezia franceză modernă s-a numit microrealism (manieră detectabilă la Francis Ponge ori la Jean Pollain), o scrutare mai susținută descoperă abisuri ce dau amețeală, în străfundul cărora licăresc misterele ultime. Perspectiva se lărgește enorm. Perpetua incongruență a realului cu idealul sugerează un sfîrșit iminent al tuturor celor ce ființează, dar proiectat pe infinit: "Nu-i vorba numai de cuvinte aici/ e poate dreptul la colb al cărnurilor ultragiate
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
ei acoperă trupul lui Carlton. În jurul casei noastre, noaptea de Ohio freamătă și zumzăie. Piatra îngustă, ca un deget cenușiu, de pe mormîntul lui Carlton, se sumețește printre celelalte morminte, sub ochii albi, inexpresivi ai îngerului de marmură. Deasupra capetelor noastre licăresc avioanele și sateliții. Oamenii continuă să zboare la New York sau în California în căutarea unor vieți de riscuri și de senzații noi.
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]