29 matches
-
respiră din lumină Toate cântecele mele Și doinesc în flori de rouă cu sclipire unduioasă dorul ce prin gânduri plouă cu arpegii de mătasă. Eu pornesc cu luna-n minte printre stele să colind, cu buchet de lăcrimioare printre gânduri licurind, Iar în bolta ce-i pictată cu sonorități de flaut doruri, ce mi-au fost odată, le tot caut și le caut Leonid IACOB. Referință Bibliografică: căutând / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1176, Anul IV, 21 martie
CĂUTÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 by http://confluente.ro/Leonid_iacob_1395409392.html [Corola-blog/BlogPost/353860_a_355189]
-
chemându-te, să-mi ții de urât, știind, c-ai să faci mai mult de-atât, c-ai să mă iubești... Urmează-mă, iti șoptesc, fiind acum, deasupra mării, luminată de Luna, valuri mari, spărgându-se în depărtare, pe malul licurind de lampadare, printre lumini difuze, zărindu-ți trupul, ce-a fost al meu, cu părul negru, răsfirat de vântul nopții. Stropi din mare, se-așează, pe buzele-ți, clocotind a dorințe, privești apoi, spre farul, ce matură, pe rând, întreg
VIS, PE SCĂRI DE GÂNDURI de COSTI POP în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/costi_pop_1454197092.html [Corola-blog/BlogPost/381421_a_382750]
-
REFLECȚII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1003 din 29 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului se spânzură de cer privirea mea și toamna-mi cântă dulce la ureche, stau seara-n pragul meu de veghe să văd cum licurește prima stea. doar umbre negre și-amintiri târzii apar prin norii care stau să cadă și trec prin fața mea, o promenadă, tot așteptându-te iubito ca să vii. tăcerea-ți mi-a adus melancolia, izvoare albastre susură prin munți, foșnesc a
REFLECŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Reflectii_ion_ionescu_bucovu_1380446560.html [Corola-blog/BlogPost/365119_a_366448]
-
respiră din lumină Toate cântecele mele Și doinesc în flori de rouă cu sclipire unduioasă dorul ce prin gânduri plouă cu arpegii de mătasă. Eu pornesc cu luna-n minte printre stele să colind, cu buchet de lăcrimioare printre gânduri licurind, ... Citește mai mult căutândPeste vis de lună plină,prinsă-n cumpăna de stele,blând respiră din luminăToate cântecele meleși doinesc în flori de rouăcu sclipire unduioasădorul ce prin gânduri plouăcu arpegii de mătasă.Eu pornesc cu luna-n minteprintre stele
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
plină,prinsă-n cumpăna de stele,blând respiră din luminăToate cântecele meleși doinesc în flori de rouăcu sclipire unduioasădorul ce prin gânduri plouăcu arpegii de mătasă.Eu pornesc cu luna-n minteprintre stele să colind,cu buchet de lăcrimioareprintre gânduri licurind,... XXVIII. CIOB ALBIT, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1170 din 15 martie 2014. ciob albit Și cerul dând lumină din pulbere de stele răstoarnă fire albe din ninse primăveri, și-aruncă peste-ntinderi luciri de lună grele să
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
de șoapte murmurate de Izvor. Peste crește pui marame de luciri dumnezeiești, Florile le faci năframe de culori împărătești, Te împărți în mii de fluturi pâlpâind prin ierburi, lin, Ca apoi să mi te scuturi într-un fluviu cristalin. Păsări licurești prin aer în penaj multicolor Și din nouri tu faci caier, tors în stropi, ca un fuior, Ca o revărsare vie, ploaia sfântă șiroind, Din furtună, bucurie tu renaști, ușor vibrând. Alteori plutești în spații diafana că un fulg, Lumii
LUMINA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1469385151.html [Corola-blog/BlogPost/385184_a_386513]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DORINȚĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 984 din 10 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului seara ta imperială cu parfum ușor de pași era o magie neagră luna a fanar visa licureau stele în zare pan dansa peste izvoare între frunze zburătoare orb bătrân sulemenit nu-i mai arde de iubit toamna noastră desfrunzește dragostele blestemate aer ca pânza de in unde cerbii dragii vin lâsând frunțile să cadă în bulboana de
DORINŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Dorinta_ion_ionescu_bucovu_1378820545.html [Corola-blog/BlogPost/372745_a_374074]
-
ziduri este de asemenea o petrecere pe care se pare a ne fi păstrat-o cu părintească îngrijire primăria noastră. Într-adevăr frumoasă iluminare cu gaz avem acuma. Lumea nu mai există decât numai pentru Podul Mogoșoaiei. Aici tot mai licurește din ce în ce mai palidă cîte-o lumină de felinar asemenea unei speranțe aproape a se pierde. Încolo "lasciate ogni speranza! " încolo se-ncepe infernul lui Dante. Pasagiul primăriei, bogat în gropi, sanțuri și Plevne improvizate, formațiuni geologice din epoca terțiară, elemente hidrografice perfide
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
posibile, unificatoare a universului" . Identificându-se cu sentimentul iubirii, floarea albastr? aduce versurilor eminesciene frumuse? ea, triste?ea, ging??ia unei lumi de o sensibilitate rar?. Preș?rate pe iarbă nins? de lumina lunii, pierdute printre izvoare „zdrumicate / Printre pietre licurind", cu petalele str?lucind În reflexele boabelor de rou?, florile albastre se Întrev?d, ca Într-o pictur? impresionist?, prin cea?a de argint a razelor ?i prin miresmele ??durii ridicându-se În v?zduh: „Acolo, lang? izvoar?, iarbă pare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ei de ou z?când peste cuibarul rotind al apelor, fiorul cosmogonic al Începutului lumii; trunchii „veciniei" ai copacilor poart? sub coaj? suflete, „evocând" cu a glasului lor vraj? „mituri" din timpuri str? vechi; izvoarele aduc, cu undele lor harnice, licurind printre pietre, apa vie ????toare de via?? ve?nic?. În acest ț?ram paradisiac, floarea albastr? devine un „atribut magic" , „umplând Întreaga lume" cu parfumul ei. Simbol al iubirii pure, ea este purtat? de față de Împ?rât la nunta sacr
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vraja cântecului s?u: „Hai În codrul cu verdea?? / Und-izvoare plâng În vale" (Floare albastr?); „numai murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" (F?t-Frumos din tei); „Îngâna-nevor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin?a); „vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; / Ele trec cu hărnici unde ?i suspin?-n flori molatic", „Singuratece izvoare fac cu valurile larm?" (C? linfile din poveste); „izvorul prins de vraj? / R???rea sunând din valuri" (Povestea teiului). Undele apei care „coboar?-n ropot dulce din ț
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
astrale menite să reprezinte luminile rațiunii, alături de "stele", "meteori", "raze". Doar că Vulcan simte nevoia să dea o versiune dramatică a înfruntării dintre lumină și întuneric și apelează la figuri ale unei luminiscențe supraviețuitoare sau anticipatorii: "Puține, foarte puține stele licuriră în aceasta noapte lungă asupra poporului român, cari împreună cu îngerul său apărătoriu i-au indegetat calea cătră venitoriul său cel mândru" va spune Vulcan în introducerea portretului lui Treboniu Laurian 88. Acesta e rolul luceafărului și explicația pentru frecvența lui
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ce-mi scapă mie din mână, toată ideea ce am voit să pui într-însa, mă întristează, mă mâhnește și adâncează un creț pe fruntea mea, căci o văz nesigură, ideea dintr-însa s-a desfigurat, s-a slăbit, abia licurește și mai că nu mai seamănă cu tipul ei"94. Remarcabilă rămâne insistența de a vedea aici acțiunea forțelor corozive ale timpului, "acel destructor infernal al creațiilor spirituale". Bolliac introduce în propria poezie dimensiunea temporalității, chiar dacă e recentă, chiar dacă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
argint. Însă acolo se întâmplă un lucru cu totul misterios: Pare-că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,/ Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă./ Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint/ Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind 127, așa încât, ecourile terestre se sublimează într-un peisaj transmundan. Poate că rangul cel mai înalt pe care l-a acordat vreodată cineva codrului a fost acela de împărat slăvit, căci toate înfloresc din mila/ Codrului, Măriei Sale128. Povestea codrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
izvoare fac cu valurile larmă 204, plâng în vale205; apa sună somnoroasă 206, tremură pe prund 207; izvoare blânde cad208, murmură 209, suspină 210, cântă 211, fac larmă 212; izvoare albastre/ Șoptesc ele-n de ele213, sunt sdrumicate peste pietre licurind, suspină-n flori molatic, coboară-n ropot dulce, sar în bulgări fluizi 214, sunt vergine și sânte 215. Armonii cu rezonanțe auditive perfecte între cele două entități (a naturii, dar și a naturii sufletului uman) devin un întreg de lavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. La sfârșitul cărții era zugrăvit Sf. Gheorghie în lupta cu balaurul - dragă doamne simbol ce înfățișa adevărul nimicind neștiința. Aurul de pe spata legăturei de piele se ștersese pe alocurea și licurea pe la altele ca stropit cu peteală. Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâni, Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, până ce căpețelul de lumină începu a agoniza fumegând. Se stinse. El își apropie scaunul de fereastră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
chip apare în vun colț... Pași se aud de departe ca și în Pompeii... pare un oraș dispopulat... Din când în când răsună durăitul surd al unei trăsuri, apoi iar nimic. Treci pe o ulița strâmtă... Dintr-o căscioară mică licurește lumina prin geamurile acoperite c-o perdea roșie... Lumina pare în fundul odăii. Intri-năuntru... o femeie îți iese-nainte și te stringe-n brațe.... E frumușică și buzele-i sunt roși *. Curând e pe deplin dizbrăcată și marginea patului îi servește
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce ducea într-o suterană alăturată. Ținea lumina în aer cu brațul distins... Lăzi cu grămezi de argint erau în colțurile acestei suterane fără vo răsuflătoare... Argint, argint... el merse mai departe... Deschise o altă ușă... Lăzi de aur grămădit licureau slab în lumina cea roșietică a făcliei de ceară. El s-apropie... Erau monete foarte vechi, din cele mai deosebite vremuri. Unele bătute de romani încă, altele de mai încoace, însă toate vechi... El merse înainte... deschise o altă ușă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
către țărmuri... stă... în preajma ei privește.../ Râul înapoi se trage... munții vârful își clătesc."), este absurdă (ca să zic așa) "corectarea" aceluiași verb (a clăti = a clătina) în poemul Răsăritul lunei. La Tismana. Citind versul: Printre frunzele clătite, am zărit-o licurind" și părându-i-se, poate că un copil cititor ar putea înțelege că frunzele din vers erau niște clătite, editorul sau redactricea, ori poate că amândoi de comun acord au modificat versul, tipărindu-l în ediția "Lucman": "Printre frunze clătinate
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
-se, poate că un copil cititor ar putea înțelege că frunzele din vers erau niște clătite, editorul sau redactricea, ori poate că amândoi de comun acord au modificat versul, tipărindu-l în ediția "Lucman": "Printre frunze clătinate, am zărit-o licurind". Și agravează prost inspirata lor intervenție adnotând-o, ca și cum în ediția originală ar fi fost o greșeală pe care au corectat-o: "La Alexandrescu: clătite". Pe lângă asemenea modificări pe care nu vreau să le calific, editorul și redactricea au intervenit
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
domolească pe Ruscanu-fiul, dimpotrivă, îl dărâmă. Căci, odată cu ingenuitatea pervertită a femeii, binele și răul se ating. O spusese deja, într-o parodie a marilor iluzii, tot Eminescu: „Untdelemnun sânt-pretinsa vatră a bigoteriei/ E același ce-n amoruri pământene-a licurit.” Așadar, cadra pe perete nu există. Deosebirea fundamentală, însă, e că la Eminescu diatriba se însoțea de iertare, de recunoaștere și acceptare a neajunsurilor și bucuriilor realității, față cu modelul. În modernismul riguros al lui Camil Petrescu, atare slăbiciune nu
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
fripturi, peste deserturi și, invocând amețeli de cap, s-a urcat la volanul mașinii proprietate personală, și s-a dus În pădurea, dragă lui, acolo și-a montat hamacul și s-a culcat. Când s-a trezit din somn stelele licureau pe cerul minunat al patriei române. Vântul adia ușor ca o mângâiere de dulcinee peste lume. Prin pădure, privighetorile cântau de mama focului. Revenindu-și din amorțeală și dezmeticindu-se, și Înțelegând unde se află și pentru care motiv, coborâ
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; Tremurând ea licurește și se pare a se rumpe, Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. {EminescuOpI 77} {EminescuOpI 78} {EminescuOpI 79} După pânza de painjăn doarme fata de-mpărat; Înnecată de lumină e întinsă în crivat. Al ei chip
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
iarba pare de omăt, Flori albastre tremur-ude în văzduhul tămîiet; Pare-că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dânsa drumul sorții pămîntene: Arde lumânarea vieții până la un căpițel. Și acum la bătrânețe, să-l uzeze și pe el, Ea drept candelă l-aprinde ființei suprapămîntene. Unt de lemnu-n sînt-pretinsa vatră a bigoteriei E același ce-n amoruri pămîntene-a licurit; Duhul sfânt în chip de porumb nu din cer s-a pogorât Ci mai jos de brâu l-avuse Iosif și l-a dat Mariei. Iară voi, ce-n nopți când luna peste vârfuri de copaci Ca un scut de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]