58 matches
-
50 de ani de dictatură, ne-am ocupat mai mult cu trupul românului (mai precis al româncei), așa că nu ne-a fost prea greu să realizăm faptul că pășind prin spațiul mioritic, pășim, de fapt, în plin eros, ne tîrîm, liliputani și erecți, pe trupul întins orizontal al unei gigantice femei". Dar raiul se dovedește scufundat într-o etern tristă, aproape umană, rapiță caragialiană. Toate argumentele construite în jurul unicității noastre naționale, tocite și deformate în discursuri naționaliste, sînt puse în slujba
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
un pic încurcată, în afară de proba la croitor și de ora la coafor, la șase și jumătate. În sfîrșit, suspină Barbara, o zi de fericire... Miss Andrews era deja în picioare, cu un formalism milităros, așteptînd ordinul de repaus; chipul ei liliputan și ușor lucitor avea exact nuanța rozalie și forma precisă a unui deget de la picior, avînd taman în mijloc un dinte mare verzui — în sfîrșit, o unghie. Poți pleca, mulțumesc. Ne vedem mîine. Tocmai atunci Veronica intră în încăpere și
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
uriaș, ne strivește, ne face praf și pulbere pe mine și orașul meu. descrierea uneia dintre morțile mele (admiratorul) cineva se uită la mine zi și noapte. e invizibil și probabil uriaș: vom fi arătând amândoi că un guliver cu liliputanul sau. nu mă scăpa nici o clipă din ochi. nimeni nu-mi da atâta atenție că el, a făcut o pasiune obsesiva pentru mine. el adună cu grijă cuvintele mele căzute în iarbă sau prin cameră, ca pe niște firimituri le
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
de volumul „Templul iubirii”, la Editura Porto-Franco din Galați, într-un tiraj de 10.000 de exemplare, și de volumul „Moartea șobolanului”, în 1997. La propria editură, Zedax, publică în 2003, volumul colectiv „Al Evei trup de fum” și volumul liliputan „Crucea lui Andrei”, urmat în același format de „Jurnalul american”, în 2004, și de volumul „Aesopicae”, în 2006, tip de literatură de sertar, ca și de volumul „Purtătorul de cruce”, în 2009, pentru care primește Premiul pentru proză al Uniunii
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
cu traiectoria frunzelor scuturate, toamna. * Călinescu iubea exiguitatea, biroul fin, franțuzesc, dilatând spațiul cu presiunea demiurgică a fanteziei. Pe fereastră, în curtea strâmtă și ea, el vedea un cocoș mic, alb, de o rasă pitică... Sunt sigur că acest cocoș liliputan, anume ales astfel, pentru amplificarea prin geniu, lui i se părea Cocoșul imaginat de Creangă, și care, înghițând aurul, venea zilnic la geam, cerând socoteală...
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
al patrulea, și Paul Cornea și Ion Ianoși spre ce să se fi îndreptat? Dreapta i-ar fi refuzat din principiu chiar dacă, prin absurd, ar fi dorit să se ducă acolo, totul îndreptându- i către stânga politică și chiar către „liliputanul UTC“, „organizația sectară, fără antene în marile centre industriale, cu un număr de membri inferior celor cca 1000 atribuiți Partidului Comunist“. Și totuși îl vom afla acolo pe un Paul Cornea încă însuflețit de mirajul „Revoluției“, încrezător în mitul URSS
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
gătit un bebeluș. „Imaginile sunt deseori șocante și mereu memorabile”, mai scrie aceeași publicație, care notează că această lumea stranie nu este lipsită de umor. „Deși au rădăcini adânci în absurd, câteva scene, care prezintă diferența dintre uriașul Gulliver și liliputani sunt pline de umor și excelent realizate, cu ajutorul jocului de umbre sau mimei”, mai notează autorul cronicii. „’Călătoriile lui Gulliver’ nu este o producție pentru cei care se așteaptă la o ilustrare fidelă a textului lui Jonathan Swift (...) Cu interpretarea
Teatrul din Sibiu lăudat în Marea Britanie [Corola-blog/BlogPost/97391_a_98683]
-
la o bere, să mă lămurească. Așa aflu că mai geloasă ca pitica, nu e alta pe lume! Fiindcă, dacă piticul poate avea aventuri și cu femei normale ( știm noi de ce, nu?!), mărunțica nu are altă șan să, decît parteneriatul liliputanului. Greu, tată! De-aia actorul nostru a fugit fără să se explice : pitica ar fi făcut un tărăboi!... Văd, de la o vreme, În ziare, niște reclame idioate : Enescu pe motocicletă, Caragiale pe patine, Iorga pe schiuri etc. Desigur, e o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca el s-ar alege praful de țara asta), deschideam ușa camerei obscure și o cercetam pe îndelete. Mirosea urât, a aer stătut și rânced, fără tata mirajul camerei obscure se topea și se arăta cealaltă față a spațiului aceluia liliputan, un veceu de serviciu dezafectat. Într-o zi în care Matei se apropia în ritmul lui de maratonist de împlinirea vârstei de doi ani, în tăvile cu lichid fixator au apărut o mulțime de poze noi. Eu și mama am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
test de curaj pe care Vania, Ivan, băiatul cel mic, nu-l trece. Este vorba de a sări în apă de la o înălțime apreciabilă și a certifica în acest fel bărbăția, test care l-ar include în rândul membrilor tribului liliputan de copii ai cartierului. Neputința de a sări, însoțită de un fel de încăpățânare masochistă, reflectă un caracter aparte, o tensiune între voință și rezistență care face din Ivan un personaj aparte, un suflet tare, cum ar fi spus Camil
Tați și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6006_a_7331]
-
Constantin Țoiu Și dacă nu ne-om rătăci cumva prin norul liliputan de de săgeți al polemicelor mărunte? Care, în devălmășia tirului, ajung să intre una într-alta, făcân-du-se așchii. Nemaiștiind pentru ce și pentru cine luptăm?... Dacă ele, așchiile, nu ascund ținta adevărată, scopul principal al bătăliei... Mâlul agitat depus pe
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6066_a_7391]
-
formează partidul, care în ultimele sondaje nici nu depășește unu la sută dintre alegători. Mai nou, în fiecare vineri, la organizația Sectorului 5 a UNPR, pentru a primi trei pâini este nevoie de a semna o adezine la apartenența partidului liliputan din coaliția de guvernământ. Și ca să poți prinde și o excursie, trebuie să mai semnezi încă o adeziune. Bineînțeles că victimele nu sunt decât pensionarii, aduși în starea de sărăcie în care se află chiar de către unii membrii ai acestui
Reţeta UNPR în Sectorul 5: Trei pâini sau o excursie, contra adeziune în partid () [Corola-journal/Journalistic/47648_a_48973]
-
zile și fiecare locuitor din satul Nimica- Toată voia musai să știe dacă eul lui în miniatură se simțea bine. Grăsana Pelotona îi ducea mereu bucate mititele grăsuței-piticuțe Pelotona, iar Așchiuță îi făcea întruna cadouri micului Așchiuță de pe macheta piticuților. Liliputanii erau destul de simpatici, dar se mai enervau și ei câteodată și se auzeau țipete pe machetă. Ei spuneau că și în cătunul lor pitic, în primăria pitică, se afla o machetă în care trăiau niște pitici mult mai mici decât
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
l-au spiritualizat. Și în loc să-l înfricoșeze, l-au înverșunat. Mărunt la trup și uriaș în fibra lăuntrică, Calciu rămîne un caz care inspiră stupoarea și încurajează ipotezele metafizice, nici o formulă psihologică neputînd explica resortul din care a fost clădit liliputanul cu ochi mari și voce blîndă. Îl zdrobeai mărunțindu-l meticulos, convins că i-ai înfrînt ultima fibră de împotrivire, și întorsul din morți nu numai că își revenea, dar chiar mărea pragul de opunere. Aducea cu un lemur zîmbind
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
Pentru acest proiect, Adriana Grand a proiectat o „căruță cu povești“ în stare să străbată lumea (cea reală și cea a basmelor în aceeași măsură), purtând în ea un teatru adevărat, cu absolut toate dotările unui teatru „de-adevăratelea“, dar... liliputan: pe măsura marionetelor și a spectatorilor... majoritari. „Capra cu trei iezi“ de Ion Creangă, „Scufița roșie“ de Frații Grimm, „Prolog“ din operele lui Hans Christian Andersen, „Motanul încălțat“ după Frații Grimm și Charles Perrault, „Prințul instalator“, după Hans Christian Andersen
Agenda2005-21-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283726_a_285055]
-
și Hanul „Piticot”, toate pe o singură arteră, numită, bineînțeles, Strada „Piticilor”. Acolo au și casele: mărunte față de localurile ce le aparțin, cu uși joase și mobilă pe măsură. Un spațiu neliniștitor, cu lumi care parcă vin de sub pământ, noaptea. Liliputanii se înrudesc îndeaproape cu gnomii, spirite subterane malefice; oamenii obișnuiți se tem și de unii, și de alții. Nu prea mult, sunt prevăzători, mai degrabă. Aproape toți localnicii poartă la gât talismane care alungă orice vrajă. Sunt lucrate de către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
primiți și la Palat. Se povestesc lucruri înfiorătoare despre lupii albi, or, piticoții îi freacă în fel și chip, fără ca fiarele să-și arate, vreodată, colții. Lupii erau aduși de mici, niște cățeluși, nimeni nu știe pe unde îi aflaseră liliputanii. Un călător a povestit, odată, că undeva, într-un ținut îndepărtat, există un vânător care poate, oricând, să facă rost și de o sută de pui. Peste noapte a apărut un Comitet Cetățenesc. Nu pentru a lua măsuri împotriva presupusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis cu ciomegele; niște câini mari, prostiți. Piticii care s-au opus au fost călcați în picioare. Chiar au primit și destule măciuci, de vreme ce patru au fost găsiți morți, iar nouă și-au dat duhul pe urmă. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acesta. Cele mai multe sunt cu pânze, iole și catamarane dar și cu motor, câteva iahturi de lux ale căror sirene asurzitoare spintecă văzduhul de deasupra și ne țiuie prelung în urechi, se dau de ceasul morții pentru a înainta printre ceilalți “liliputani” nautici, două-trei viteziste sunt ale pazei de coastă cu sirenele flamboaiante căutând cine știe ce nelegiuiți ai apelor, toate sunt albe de parcă zici că sunt stoluri de cocori și albatroși care străpung apa printre “bucăți” desprinse din închipuite aisberguri, rătăcite tocmai aici
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
de forma donquijotismelor sale, Mircea Băduț are momente când devine filosofic, vorbind în parabole: "în lungul vremurilor neturbulente, traiectul civilizației umane e dat nu atât de voievod, cât de făuritorul de «obade»"(p.39) sau, în alt context, pur aforistic: "Liliputan = un hipopotam în miniatură și având culoarea liliacului." (p.102); În plină eră comunistă Marin Preda scria despre acea orânduire că ar fi șansa pitecantropului de a sui pe scena istoriei. Acum, democratizarea internetului, speculată comercial, cu involuția serviciilor web
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
împăcare, cuvintele bune, de colaborare și de respect reciproc! Ce bine ne simțim atunci când auzim cuvinte frumoase, de prietenie, cuvinte sincere venite din inimă! Insă cât de mult ne supără cuvintele răutăcioase, care vor să ne reducă la mărimea unui... liliputan. Cuvintele pot exprima și critica nu numai lauda însă acea critică să fie constructivă și spuse pentru a ajuta și nu pentru a răni pe cineva. Ce frumoase sunt cuvintele atunci când ne afundăm în frumusețea lor într-un vers! Cu
ULTIMUL MEU... CUVÂNT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353852_a_355181]
-
neamului ființă Cu vechi sânge de titan, Este grabnic trebuință De-un sfânt nou, de-un căpitan...! Țara mea din țară dusă Pe la porți cu lacăte, Siluită și supusă Ca o sclavă, iacă-te! Moare-a neamului credință, Azi mărunt, liliputan, Este grabnic trebuință De-un sfânt nou, de-un căpitan...! Țara mea, amară-i fierea Dorului înstrăinat În rușinea și tăcerea Lacrimilor de bărbat. Grea povară-i și sentință Să nu poți să fii oștean, Este grabnic trebuință De-un
UN SFÂNT NOU, UN CĂPITAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347197_a_348526]
-
prea mare pentru mine, căreia jinduiam să-i cunosc tainele și nemărginirea. Azi, prin contrast aceeași lume când o privesc cu ochii omului adult cunoscător al unor orizonturi îndepărtate, mă face să mă simt un uriaș rătăcit într-un univers liliputan, prea strâmt ca să-i mai cuprindă setea de zbor al sufletului. Cu toate acestea, în mod paradoxal am înțeles de mult, că nu pot trăi prea mult departe de acest univers al meu, pentru că doar aici mă simt acasă. Aici
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
Niculescu și N. Roșianu. Gazeta nepretențioasa, fără o selecție riguroasă a textelor, R.l. găzduiește o poezie epigonica eminesciana, cu tuse simboliste, si o proza (îndeobște scurtă, de dimensiunea tabletei) urmând în general linia psihologist-declarativă. Ultima pagina cuprinde rubrică intitulată „Caleidoscop liliputan”, în care se fac scurte cronici și comentarii. Se publică sau se retipăresc versuri de N. Roșianu, Eugen Ionescu, proza de Virgil Popescu ș.a. C.Tt.
REVISTA LILIPUTANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289224_a_290553]
-
alterneze citirea cărților tradiției cu anumite texte „umaniste”, fundamentale cel puțin pentru orientarea noastră în prezentul veacului. Rostite public la aceleași conferințe, întrebări de genul „Când și cum ne putem săruta”, „Ce să fac dacă iubesc?” etc. reflectă un individualism liliputan și o surzenie îngrijorătoare față de scepticismul, iritările și plictisul oamenilor cu care ne întâlnim zilnic acasă, la serviciu ori pe stradă. La fel, ereziile care înfundă mințile multor ortodocși cu certificate de bună purtare rămân neatinse. Temele, desigur „clasice”, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]