1,716 matches
-
bătăile la palmă, sania,/ bulgării de zăpadă, șotronul,/ lacrimile, scrisorile mici,/ verile cu caii pe pășunile verzi,/ nopțile de dragoste, grețurile dimineților" (Ars moriendi). Ideea este cea a notificării categoriilor negative ori măcar echivoce, în stadiul lor psiho-social. Năzuind înspre limanul barocului, poetul nu dezarmează în planul concret, nu-și predă insignele de personaj epic, fardat cu un pic de naturalism pigmentat cu ironie: "Voiajele, reveriile, amenințările/ visele urîte, camera de spital,/ forța necunoscută lucrînd în mine silitor,/ halatul murdar al
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
își construiește toate intervențiile pregătind spectacolul celei de pe urmă apariții în fața oamenilor, fie ei colegi sau spectatori. Dincolo de procedeele comice, există, de astă-dată, în jocul actriței un fior superior, dat de dialogul cu vocea neauzită de noi, de familiaritatea cu limanul nevăzut. Rodica Popescu Bitănescu, identificându-se cu eterna țață a tuturor culiselor din lume, dozează obsesia egoistă și interesul pentru ceilalți, într-o formulă comică unde exhibiționismul ține locul trăirii. în câteva intonații acute și mișcări discrete, Sanda Toma dezvăluie
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
Pe urmă mai e o chestie... Un cuvânt nou, necesar, își sapă încet și sigur albia cea mai lesnicioasă în pofida împotrivirilor, asprimilor, configurațiilor complicate ale terenului, supunându-se dinamicii neînduplecate. Până ce, într-o zi, ori într-o epocă, ajunge la liman, se varsă în eleșteul comun clocotind de lișițe și de rațe sălbatece al limbajului general folosit. Ce mă frapase pe mine în vagonul acela nou de metrou ce mirosea încă a vopsea și în care parcă și vocabularul pasagerilor din
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
e mai rău decît munca. Stătu așa pînă la miezul nopții, cînd eu am obosit să mai citesc cu scuturăturile acelea de nesuportat și luminile nenorocite de pe coridor și m-am așezat lîngă ea să fumez, încercînd să ies la liman din nisipurile mișcătoare ale ținutului Yoknapatawpha. Dezertasem de la universitate cu un an în urmă, cu iluzia temerară de a trăi din jurnalism și din literatură, fără să fie nevoie să le învăț, însuflețit de o frază pe care cred că
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
pol al gândirii sale. Unisonul ca soteriologie se manifestă multiplu în această muzică: ca agent al plenitudinii și bucuriei, ca imagine a Divinității, ca promisiunii a Judecății, ca salvare și reîntoarcere în matca originară. El adoptă, pe rând funcții de "liman" (Cantata a III-a), de "soclu" (Ison II), de "hierofanie" (Simfonia a II-a, Omagiu lui Enescu și Bartók), de "vox Dei" în chip de coral (în Invocatio, Deisis, Litanii). Modalitate de relaxare după tensionare și de relansare a fluxului
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
pe noi. Prostia rostită de Adrian Năstase dovedește că nici acum, în ceasul al treisprezecelea, nici el, nici clica de la FRF n-au înțeles nimic: ei tot prin pile (“aliați puternici”), și nu prin forța proprie, vor să iasă la liman.
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
lucru cu colaboratorii. Fiind nu întotdeauna optimistă, ci de la caz la caz și toleranța cu măsura, n-am să spun acum că un "original aruncă în apă o idee și zece sobri recunoscuți plonjează instantaneu s-o scoată vie la liman. Aș fi însă prima care privește de pe mal micul mare spectacol ce stă să înceapă chiar cu poeziile dvs., si chiar din acest moment. Este interesant să vă imaginez în postura de jurizor voluntar, având a decide soarta celui mai
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
Si dacă pămîntul pe care-l cauți nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea înadins, pentru a-ți răsplăti îndrăzneala". Credeți că acum, în anul 2003, d-voastră, dansatorii și coregrafii de dans contemporan, ați ajuns la limanul pămîntului pe care îl căutați? M.M.: Dacă privim ansamblul, se pare că n-am ajuns la nici un liman, în ciuda nenumăratelor proiecte, spectacole, rezidențe, ateliere, platforme și festivaluri. Toate acestea sînt organizate de cele mai multe ori din resurse personale și cu eforturi
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
pentru a-ți răsplăti îndrăzneala". Credeți că acum, în anul 2003, d-voastră, dansatorii și coregrafii de dans contemporan, ați ajuns la limanul pămîntului pe care îl căutați? M.M.: Dacă privim ansamblul, se pare că n-am ajuns la nici un liman, în ciuda nenumăratelor proiecte, spectacole, rezidențe, ateliere, platforme și festivaluri. Toate acestea sînt organizate de cele mai multe ori din resurse personale și cu eforturi uriașe, care n-au cum să continue la infinit. Acestea creează iluzia normalității și lasă impresia că dansul
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
a ipocriziei. Există încă un tip de colhoz artistic foarte gustat la noi. Îmi înțeleg prietenii care îmi spun că se simt jigniți de calitatea multora dintre produsele artistice din România... Dacă abandonăm privirea generală, vedem fragmente, observăm cîte un liman inventat, cîte o insulă pentru fiecare dintre noi. Propria insulă pare să fie singura modalitate posibilă de supraviețuire în aceste vremuri... Vedem pe unele dintre aceste insule veritabile arsuri ale autenticului, gesturi mai puțin cunoscute și expuse privirii generale, dar
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
acolo pentru ca, primind multe și mari comori și de la vederea mormintelor acestor sfinți și de la auzirea luptelor lor pentru credință și de pretutindenea, să putem termina după plăcerea lui Dumnezeu călătoria acestei vieți și să ajungem cu multă încărcătură la limanul acela și să dobândim Împărăția cerurilor, cu harul și iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie de laudă la Sfinții Mucenici Iuventin și Maximin care au suferit mucenicia pe timpul lui Iulian Apostatul, III
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dobândi de la moaștele sfinților multă putere dacă te atingi de ele cu credință. De asta Dumnezeu ne-a și lăsat moaștele sfinților! A vrut să ne facă să avem aceeași râvnă ca și ei, a vrut să ne dea un liman și o mângâiere tare în necazurile ce se pogoară necontenit asupra noastră. De aceea vă rog pe voi toți, fie de sunteți supărați, fie de sunteți bolnavi, fie de sunteți în necazuri, fie de sunteți în vreo altă greutate lumească
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viața și moartea nefericitului Filimon. Romanul Zbor frânt al aceluiași prozator fusese primul în acest stil al psihologiei autoscopice. Vladimir Beșleagă (născut la
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
colțuri discrete, întrerup firul gândurilor lumești, invitând la reflecție și adăstare. Spațiu aerisit, baie de lumină, liniște absolută; pe scurt: altă lume! Amfitrionii mă întâmpină cu brațele deschise, cu zâmbet plăcut și cuvinte calde. Mă simt ca acasă, ajunsă la liman, după un drum cu emoții. Aici e deci insula poetului, locaș de odihnă pentru spiritul rătăcitor! Nu-i nevoie de multe cuvinte pentru a înțelege că e un loc în care te poți lepăda de grijile trecătoare și de teama
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
foișorul ce-am durat, Ca vechiul turn din Pisa, cată strîmb? 1955 Noul Saturn Inima cedrilor sacri nici ea Nu e mai prinsă ca inima mea. Ceasul și ziua și luna și anul, Cercuri pe ape, ce nu-și văd limanul, Hore pun și mișcătoarele inele Limpezi în jurul inimii mele. Umbra, ca limbă de ceas, îmi dă raotă, Roată cu spițe de noapte-ncheiată. Scrînciobul naltelor reci constelații Suie și cade-n rotundele-mi spații: Cîte vîrtelniți de timp sînt pe cer
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
Constanța Buzea Să simt ceva fără însemnătate ca torsul, și fără greutate ca somnul și ca scrisul, ceva care nu doare la unduitoare fără venin, respirând, atingere, ci mângâie, ca oboseala bună prin care se ajunge la liman, calmând, să nu ridice porii. Să învelesc în ape calde, în cuvinte înghit, dar nu sfărâmă forme, le pipăie lăuntrul cu miezul lor de dincolo de rău, cu moliciune încă fără puls. Ceva asemeni îngerului propriu mântuitor, lumină să fie, ca
Sfânta Ecaterina by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/6431_a_7756]
-
încă de piatră, printre stâlpii de foarte rece piatră, cum eram îndoit și nesigur sub arcurile, o, sigure, sigure, cu sângele meu împrăștiat și buimac, înspăimântat și haotic, căutând, poate, și el, un soi de linii, de margini și de limanuri. Da, nepermis de atent la mine, cel foarte singur, în catedrală pustie, cu masa altarului goală, în față cu o condica de Prezență. Căutând, în toată nesfârșirea asta un fel de margine. O biată, simplă, vinovată margine, în muzică fără
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
Cercetând învățătura nouă prin Agora Au luat-o-n brațe, au sărutat-o și-au preschimbat-o. La Agapele Mielului pe Cruce Se tăiau berbecuți înfipți în frigări, La Cinele Adunaților Hekatei de pe răscruce Veneau, se ghiftuiau toți flămânzii Aflând limanul Supremei Purificări Până la Săptămâna Nouă Cu-A Brânzii, în tot felul de Biserici și Adunări Ale Agnețului Fiul Blândei Miori. Iarăși De-Odată Ca Niciodată înflori comerțul cu miei, berbecuți, batali, Cât livezile de măslini, migdali, portocali, N-aduceau nici
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Eugen Bunaru Baladă târzie Să te smulgi într-o bună dimineață din somn ca dintr-o moarte cețoasă ca dintr-o călătorie - undeva cândva pe lumea cealaltă - fără liman fără nicio direcție să te trezești parcă mai singur în propria-ți piele să sari totuși ager din pat să faci câțiva pași sprinteni prin casă brusc să alergi să treci dintr-o cameră în cealaltă să-ți arunci haotic
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
să se ducă pe pași./ Merg cu marea pe urme, căci se aude/ veșnic alături și în spate foșnetul de mîngîieri al uitării” (ibidem). E clar că uscatul apare suspectat ca o obligație absconsă, iar marea e îmbrățișată ca un liman al izbăvirii... Dar pînă la urmă nici unul din elementele fundamentale ale lumii (apă, aer, foc, pămînt) nu-l satisface pe bardul care oscilează între peisajul fizic și suferința eului său imponderabil. Pămîntul se mărunțește, se preface în praful care „tot
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Copilul nevorbit). Rezultatul favorabil al antipedagogiei! Dar suferințele nu duc aci la o inflamare protestatară, la o postură insurgentă, resorbindu-se într-un fond moral compensat. Departe de-a îngroșa rîndurile rebelilor sub flamura poeziei, Constanța Buzea se orientează către limanul unei atitudini limpezitoare de suflet, către un echilibru care, fără a exclude în mod factice-moralizator Răul, izbutește a-l ține în cumpănă. Oneroasa materie mundană, e proiectată pe ecranul transcendenței, prin urmare îmblînzită, apropiată de zona mîntuirii. Performanța lirică rezidă
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
că abia de acum înainte îi rămâne de realizat. Credincios idealului său pictural, de a cărui valoare nu se îndoia, exigența față de sine îl făcea să se considere cu modestie, departe de orice infatuare. Avea conștiința că ajunsese la un liman, dar că e numai la un început de drum, și ar fi voit să-l străbată cu întreg entuziasmul convingerii și încrederii care-l însuflețea. Știa prea bine că începuse și se formase ca un autodidact. Dar mai știa și
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
la îndemâna oricui. Mircea Coloșenco e un om de bibliotecă, un om de defrișare a arhivelor, dar nu e suficient fără spirit critic. Am cunoscut sterili maniaci ai bibliotecii, cu toate aparențele de seriozitate, care nu i-a scos însă la liman. Mircea Coloșenco a dat în 2000, la Bârlad, și o ediție a piesei Decebal de M. Eminescu, ediție despre care nu s-a pronunțat nici un eminescolog că ar fi acceptabilă. Implicat în atâtea domenii, când un editor își consacră o
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
nu ne putem înțelege originile. Discutând despre globalizare, nu toți participanții la colocviu au văzut doar jumătatea goală a paharului. Fiona Sampson (Marea Britanie) a vorbit despre călătorie ca "metaforă a vieții" și despre acel "acasă care este sinele". Adrian Mac Liman (Spania) s-a referit la înmulțirea punților culturale în condițiile dezvoltării fără precedent a mijloacelor de comunicare. Nichita Danilov a vorbit despre avantajele cunoașterii reciproce îndemnându-ne să nu privim viitorul apocaliptic. Legile reglării naturale vor funcționa și în viitor
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
lui, e mereu aplecată către sunetele venite de dincolo de noi și de dincolo de realitatea imediată a obiectelor și a tuturor lucrurilor din jur. Ca și cum eu-însumi aș fi fost un fel de ambarcațiune, închipuită doar pentru a-și scoate pasagerii la liman, care, odată obiectivul atins, era menită să dispară, scufundându-se-evaporându-se, fără să lase nici un fel de urmă. Numai că mă aflam în poziția incomodă de a fi în același timp și ambarcațiunea și singurul ei pasager. Cred că din acea perioadă
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]