553 matches
-
orb și o bătrînă paralizată), casa părinților morți e o ruină în care femeia se instalează fără dorință de schimbare. E adevărat că citise cartea lui Tournier, că undeva bine ascunsă există dorința de purificare prin anularea oricărui confort, dar limburile Pacificului nu sînt de găsit în acest sat românesc postdecembrist în care nimic nu mai poate fi înviat. Și totuși nu etnografia crudă e miza acestui roman, nu descompunerea comunității tradiționale e subiectul cărții. Ci mai degrabă descompunerea umanității particulare
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
știe că le va cunoaște atunci cînd "se va naște din femeie" și va căpăta un trup. Ardoarea așteptării îi este însă pedepsită. Și mama și copilul mor la naștere. Iar sufletul - nebotezat, de vreme ce n-a fost încarnat - ajunge în limb. Adică părăsește cerul, fără a fi avut vreo experiență pămîntească. Este de presupus că va rămîne acolo pînă la sfîrșitul vremurilor, în acel spațiu-limită dintre Cer și Pămînt sau, poate, dintre Infern și Pămînt. Infernul și Paradisul par egale în
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
majoritatea celorlalte, sînt, mai întîi de toate, explicit, întretăieri de perspective ale unor morți ce povestesc cum au trăit, cum au murit și ce s-a întîmplat după ce au murit, au revenit sau au plecat din nou. În Paradis, în limb, în iad, în lună. (O altă Causerie, metaforic-metatextuală, ca și celelalte, se numește O călătorie în lună). Poate că personajelei-i bravează moartea cu atîta nonșalanță tocmai pentru că au murit demult. Prin urmare, nu bravează și nici nu sînt nonșalante. Iar
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
și în centrul povestirii (oarecum autonome), care încheie romanul, în fond o “rescriere” a anumitor capitole (nu multe!) din Robinson Crusoe al lui Defoe, amintind, în parte, de metoda lui Piere Ménard, personajul lui Borges, în parte de Vineri sau limburile Pacificului a lui Michel Tournier. Însă, în plus, în proza lui Agopian regăsim umorul desfătător, plăcerea vorbei spuse pe șleau și a erudiției jucăușe, astfel încît nu ne putem împiedica să nu ne gîndim la Rabelais și la ale sale
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
în viață ca o muzică pe care o lași continuu să-ți sune la maximum in urechi, ca să poți plînge în voie fără să te auzi. Un du-te-vino ritmic. Purgatoriul nostru, al meu și al tău, ne așteaptă. (...) n În limbul nostru veșnic vom primi și vom da deodată, fără să putem reține nimic înlăuntrul nostru mai mult de o fracțiune de secundă, atîta cît îi trebuie fumului să cotrobăie prin plămînii mei curați, albiți de-atîția ani de liniște înșelătoare, atît
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
de o fracțiune de secundă, atîta cît îi trebuie fumului să cotrobăie prin plămînii mei curați, albiți de-atîția ani de liniște înșelătoare, atît cît îi trebuie sexului tău să caute în mare grabă în interiorul meu, în liniștea lui înșelătoare. În limbul nostru vom fuma continuu, țigări simple, țigări speciale, slabe, medii, dar mai ales tari, marijuana amară la început, apoi dulce, și iarăși amară. Iar muzica îngerilor așezați comod pe umerii noștri ne va răsuna mereu în urechi - un fel de
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
false. Argumentele Tamarei Cărăuș în favoarea legitimării etice a rescrierii postmoderne sunt numeroase și bine documentate. Demersul teoretic este susținut de analiza unor romane reprezentative pentru proza postmodernă: Foe de J. M. Coetzee, Wild Sargasso Sea de Jean Rhys, Vineri sau Limburile Pacificului de Michel Tournier, Evanghelia după Isus Cristos de Jose Saramago etc. Rămâne în schimb impresia unui veritabil deism literar în care operele devin un pretext pentru reamenajarea spațiului critic saturat de prea multe experiențe. Argumentele sustenabile ale rescrierii postmoderne
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
se/ deschide cu/ furie (cu aceeași/ furie cu care a/ fost închisă)". Versurile alunecă în absurd (pe deasupra unui ce tragic, nerostit): "fîl fîl/ un înger/ înecat în/ mîl", "sufletele-s/ coapte pînă/ la nori se/ vor așterne/ ca penele/ în limb/ pe creștet/ n-o să-mi iasă/ prea devreme/ nimb voi/ zîmbiți/ cu dinții/ un pic/ îngălbeniți/ lăsați/ trufia/ ciocanul va/ izbi în/ nicovală/ tarele se/ va ciocni/ de tare/ fie/ ce-o fi ". Secunda cu mușchi Pentru Marin Ifrim, poet
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
comunitar, poetul are puterea să arate cu degetul conspirația Răului, devitalizarea comuniunii între semeni. Sensibilitate ultragiată de violarea codurilor morale, poetul cu inima în "corul îngerilor" și totodată marcat de "marionetele părăsite după spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de om revoltat sau înger căzut vs. figurile infernale ale lumii: "ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
identificate cum grano salis în perioadele mai vechi și înainte de a invocă " postmodernismul subteran" din perioada postbelică, el încearcă să recupereze în ordine postmodernă însăși "contestarea modernismului" care a avut loc în plină epoca modernista. Situarea lui Arghezi într-un limb în care "modernitatea nu se mai confundă cu modernismul" mi se pare iluminata, ca și o interpretare dată Întîmplărilor din irealitatea imediată de Blecher. Aducerea în discuție a lui Sadoveanu însuși cu Creangă de aur e șocantă la început, dar
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
Eurasia erau tăiate în două și plasate la extremități. Oricum, unde se situează lumea spațial? Între cer și iad e purgatoriul catolic (ceea ce ar justifica parțial convingerea, de mulți împărtășită, că totul se plătește ici-bas). Sau, mai sigur, e un limb perpetuu. Eternitatea o purtăm (sau o putem purta) în noi; la fel si prăbușirile. Dar daca microcosmosul e o mise-en-abîme a macrocosmosului (ceea ce putem traduce și prin faptul că prăpastia ne e predestinata), inseamna ca si catastrofele și veșnicia există
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
sau viața sălbatică (anul primei apariții în Franța fiind 1971) e o carte cu un statut aparte. Ea reprezintă ceea ce în cinematografie s-ar numi un remake: variantă pentru adolescenți și copii a românului lui Tournier din 1972, Vineri sau limburile Pacificului (tradus în românește de Ileana Vulpescu, ediția a doua publicată tot de Editură Univers în 1997). Pentru cine nu ar cunoaște acest lucru, nu ar fi deloc evident căVineri sau viața sălbatică este literatura pentru copii. De altfel, ca să
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
în 1997). Pentru cine nu ar cunoaște acest lucru, nu ar fi deloc evident căVineri sau viața sălbatică este literatura pentru copii. De altfel, ca să constat ce diferențe există între primul român și această variantă adaptată, am recitit Vineri sau limburile Pacificului. Povestea în sine este în esență nemodificata. Lipsește jurnalul lui Robinson, adică un intreg palier al discursului românesc, cel al solilocviului protagonistului, rezumat, aici, de comentariul auctorial. De asemenea, numeroasele referințe biblice au dispărut complet. Un Robinson asimilat complet
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
în care își domesticește singurătatea și se reinventează pe sine însuși. Singurul aspect eliminat din remake, care mi se pare atît de important încît el afectează felul de a înțelege cartea, este menționat în jurnalul lui Robinson din Vineri sau limburile Pacificului: timpul. Eliminat în sensul că reflecțiile personajului, lipsind, nu mai e teoretizat explicit. Însă el există și în remake, ca temă de adîncime, ca subtext fundamental pentru înțelegerea felului în care se articulează sinele unui Robinson transfigurat. Identitatea lui
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
dătătoare de semnificație. "Trăind de azi pe mîine, mă las dus, timpul mi-alunecă printre degete, îmi pierd timpul, mă pierd pe mine. Reintroducîndu-mi calendarul, am pus din nou stăpînire pe mine însumi" (44, sublinierea mea), își spune Robinsonul din Limburile Pacificului. Însă acest Robinson nu a înțeles încă adevărată lecție a singurătății, el continuă să viseze la clipă cînd se va reîntoarce între ai săi, iar timpul este cordonul ombilical care îl ține în viață și legat de lume, desi
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
normelor civilizației pe care încearcă să o recompună pe insula echivalează cu a-l include în proiectul său recuperator. Tournier concepe, însă, un Robinson pe care insula îl transfigurează complet, cum spuneam. Este o insulă însuflețita, chiar erotizata intens (în Limburile Pacificului), un fel de suprapersonaj, semn al alterității absolute pe care o descoperă eroul. Ea îl înghite treptat, întocmai ca și florile pe care le studiază personajul, care țin captive diverse insecte pe durata polenizării. Vindecarea de nostalgie a lui
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
care pleacă împreună cu echipajul ambarcațiunii care l-ar fi putut salva și pe el. Dar e o pierdere vremelnica, pentru că în locul lui își va găsi un nou companion, mai potrivit: un copil căruia îi va pune numele de Joi în Limburile Pacificului (de la ziua lui Joe, a Cerului), iar în Viața sălbatică de Duminică (ziua copiilor și a jocurilor). Noul Robinson trăiește în afara timpului, de aceea și refuză să se întoarcă în vechea să lume, unde și-ar recapătă vîrstă, vulnerabilitățile
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
cucerit nu doar tehnica narativă a romanului (narațiunea la persoana întîi, romanul realist de ficțiune autobiografică), ci și orice tip de cititor, deschizîndu-se oricărui nivel de receptare. Peste secole, în 1972, Michel Tournier reia povestea lui Robinson în Vineri sau limburile Pacificului, acoperindu-i valențe filosofice, metafizice, morale și religioase doar intuibile, probabil, la Defoe. Retragerea din civilizație, absența societății nu înseamnă neapărat și regresiune. Refacerea micului confort necesar nu este altceva decît pregătirea fizică pentru căutarea aventurii propriului eu, căutarea
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
soțului necredincios motivele orbirii, explică, de fapt, cititorului, metafora din povestire. E posibil ca Tournier să fi simplificat structura și tehnica povestirilor sale din motive asemănătoare acelora care l-au determinat să-și rescrie, practic, un întreg roman, Vineri sau limburile Pacificului, spre a-l face pe înțelesul copiilor, conform propriei sale mărturisiri. Pe de altă parte, însă, accesibilitatea nu poate fi un motiv valabil pentru scriitura întregului volum: un text ca "Familia Adam", de pildă, e mai curînd ermetic decît
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
de o educație prea tradițională, cu tot cu evazionismul implicit, le încurcă drumurile prin viața de toate zilele. Ochii li se măresc și vederea li se îngustează. Visele li se colorează și viitorul li se întunecă. Rămân, deci, într-un soi de limb de unde nu le mai scoate, cofraje cu vagi trăsături de femeie, decât rutina săvârșită, metodic, pentru ceilalți. Angajatori antipatici, colegi băieți de gașcă, intruzivi și inoportuni, părinți care nu bănuiesc decât întâlniri amoroase acolo unde, de fapt, se naște o
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
rușinoase"; �judecățile severe și adesea sarcastice constituie muzica de fond peste care se suprapun ici-colo încuviințările"; �un gen de reflexie ocrotită de imagine; simultan, o imagine care alarmează un gînd"; �finaluri ce trimit cînd nu la metafizic, totuși într-un limb bogat în sensuri grave"; Ofelică apariție, poeta se vede pe sine "cu părul împodobit cu melci/ ars și amar de sare/ cu gustul valurilor veșnic răcorindu-mi buzele însîngerate""; �o pornire de studios grefată deîndată pe o constituție atrasă de
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
sau corecturi). O dată cu vremea computerului, se vorbește de printuri. Acestea nu mai sînt scrise de mînă, ci de mașină sau tipărite. Scriitorii apelează tot mai des la scrisul direct pe mașină și pe calculator. Ceea ce înseamnă că manuscrisul - aflat în limbul dintre proiect și tipar - dispare. Bruionul (sau ciorna), odată cu el. în franceză, termenul s-a folosit prima oară în 1551, o sută de ani după inventarea tiparului, și își are originea în germanul Brod, care înseamnă ebuliție, fierbere sau "lichid
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
din tradiția literară. Adrian Oțoiu este hipnotizat tocmai de acest punct de plecare, de toposul în sine. Or, nu materia primă interesează, ci diferența, ca să vorbim derridean. Nu meditezi asupra condiției lui Robinson Crusoe cînd vrei să comentezi Vineri sau limburile Pacificului. Nu cred că decodarea simbolică are vreun efect în cazul prozelor lui Cărtărescu - acest autor a făcut deja această muncă de decodare în momentul în care a scris opera (o întreagă bibliografie se ascunde în spatele atît de "naturalelor" povestiri
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
visa o nuntă/ a cerului egal cu sine”, scrie Horia Zilieru în Yahoo) și, ascunzîndu- se în jocul manuscrisului cu palimpsestul, poezia și poetul însuși, , cum își spune: „Retoric sînii magdaleni haremul/ îl pilotau. Încă mai simți pe limbă/ înmuguritul limb. Urechea schimbă/ limbaj de clopot. Lotofag bo(h)emul/ căzut în contemplația gotlimbă/ și-a tatuat elementar horemul:/ Urmuz din Galaad. O noapte temu-l/ de domra-bas și tîrnosita drimbă/ și inorog. Mînia eldoradă/ își cerne aur lepădata soma./ Nu
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
greu! GD: Cum a fost lucrul la text? Ada Milea: Am facut mutilări treptate ale textului. Mie îmi plaace de obicei să merg în paralel cu o carte, în varianta asta de „Insula” am mers în paralel cu „Vineri sau limburile Pacificului” a lui Michel Tournier.Nu neapărat să mă iau după o carte, cât să trăiesc atmosferă interioară a cărții, ca să ... mi se întâmple ceva! M-a ajutat o prietenă cu engleza pentru a-i face o propunere nerușinoasa domnului
Interviu cu Ada Milea [Corola-blog/BlogPost/96980_a_98272]