101 matches
-
nu puteam citi, înghesuit cum mă aflam între femei feroce, ce se zbăteau să prindă rândul la vorbire, așa cum se luptau la cozi pentru trei sute de grame de parizer, în fine „lectorul” trăgea concluzii largi, elaborate, cărora, asasinat de atâta limbuție, mă străduiam să le fac față eroic reamintindu-mi versete din „Infernul”, apoi ieșeam în stradă amețit, orașul mi se părea străin, puteam la fel de bine să mă aflu la Râmnic sau în altă parte, mergeam împleticit pe străzi cu nume
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
foarte apropiată de “silueta pitorească” lovinesciană: „Cînd mă uitam la el, mi se părea că văd una din acele dihănii curioase și rare, care trăiesc ascunse în fundul heleșteielor”. Și, mai convingător, poate: „Într-un trup de copil, el purta vivacitatea, limbuția și nu știu ce descumpăneală și lipsă de discrețiune pe care ar fi putut să le împartă între ei trei oameni grași și certați cu bunul simț.” Fără să alunece pe panta creației, preotul scriitor afirmă limpede existența unei relații de cauzalitate
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
condițiile ridicolului. Cel dintîi grup al unor astfel de fenomene e dat de meschinărie și slăbiciunea morală care aspiră a se impune drept măsură și forță, dar sfîrșesc prin a-și divulga precaritatea. Sînt menționate aici lenea, comoditatea, frica, lașitatea, limbuția, mania bîrfelii, avariția. În al doilea grup greutatea cade pe „orbirea omului față de greșeala sa sau pe tendința de-a o ascunde”. Inventarul acestor defecte gravitează în jurul neroziei conținînd pretenția de inteligență, din care derivă încăpățînarea, impertinența, înfumurarea, înțepenirea în
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
deopotrivă comică și dramatică. Behran adună în cuvinte o energie disperată, explică, reia fraze-cheie, gesticulează aprins, încearcă să-l plătească pe cel de care se agață cu disperare, iar Nelu îi răspunde în română câte un cuvânt ici și colo. Limbuția lamentației și laconismul aproape filozofic se ciocnesc hilar și emoționant, comicul este aici un efect secundar; tensiunea dramatică, în schimb, se află în prim-plan. Nelu îi dă haine curate și uscate, îl adăpostește în pivniță, încearcă fără succes să
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
Constantin Țoiu Faulkner nu făcea paradă de erudiție, și avea oroare de limbuția orală sau scrisă. Aflându-se în Italia, la întrebarea ce cărți citise, ar fi răspuns Biblia, și mai voise să adauge ceva, dar avea aerul că uitase. Nu găsea ce căuta în memorie, tot plimbându-și ochii pe sus. Ziaristul
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6624_a_7949]
-
apucături abjecte. Un univers întors pe dos în care frica, marea frică din anii ‘50, soră geamănă cu la grande peur din 1789, schimbă caractere și induce metamorfoze morale. Și peste toate harul acestui avocat care știe să-și convertească limbuția în grafomanie rafinată, scriind zilnic, potrivit îndemnului horațian nulla die sine linea, și oferind cititorului o cascadă de notițe în care cultura dobîndită în cei șapte ani de studiu în Germania trece în drojdia unei limbi mustuoase. Cu umoarea belicoasă
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
ieșite din hazardul unor întâlniri în care identitatea partenerului de discuție nu conta în fond prea mult, m-au făcut să-l expediez pe Țuțea — cu suficiența prostească a celui care avea un drum și „știa ce vrea“ — la capitolul limbuției superioare în care se scaldă, fără rest, geniile de cafenea. N-am bănuit atunci că, evitându-l, mă îndreptam spre o altă întâlnire cu el, una care a avut loc mult mai târziu și oarecum în absența lui. Publicarea paginilor
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Norul ce-și scutură roua și norul ca un abur plutind în oglindă./ Vîntul ca un lampagiu ce aleargă seara pe străzi/ și vacarmul în care se sting lumînările noaptea./ Căderea de plumb a seminței și impenetrabilul corp al seminței./ Limbuția pietrei albe, muțenia pietrei negre./ Omul cel tînăr și viguros în hainele sale diurne./ Și trupul său ca o arcă cînd gol intră noaptea în mare./ Chipul sau masca./ Osul sau vălul sau sîngele,/ surîsul sau emoția recunoașterii./ Șoapta sau
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
ochilor lui Ioanide și a-și menaja astfel incertitudinile, fie privind nemișcat, lipsit de orice expresie, fie prinzîndu-se de a. o vorbă a lui Ioanide și dezvoltînd-o cu aer de aprobare. "A devenit viclean", constată arhitectul, care suspecta mai mult limbuția lui Botticelli decât tăcerile sale. Botticelli era un spirit violent negativ față de orice noutate, nesimțindu-se în voia lui decât în fața unui lucru dinainte admis. Prin urmare, nu era nici o speranță să guste proiectul înainte de a fi dat alții b
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
î] împinge să caute un refugiu, un liman asigurat înlăuntrul egoismului lor chiar. Nimic n-a putut să cauzeze atâtea decepțiuni decât acea himeră care se pretinde arta de-a guverna și care nu însemnează la urma urmelor decât triumful limbuției și a șiretlicului, triumful inteligențelor sterpe asupra celor adevărate. Orice - ar face cineva în lume, orice ocupațiune cu care s-ar deda de gust ori de nevoie, care e scopul ce urmărește? O sporire morală a persoanei sale însăși, a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sau nu rădăcini adânci în pământul țării. Nu e, c-un cuvânt, indiferent daca soarta unei țări e condusă de oamenii ei proprii sau de aristocrația diferențelor de preț și diferențelor de opinii, de aristocrația cursului de bursă și a limbuției. De aceea credem a putea afirma că în colegiul I se află încă, cât timp nu știm, multe elemente independente, dezinteresate, având cultura necesară și timpul necesar de a se ocupa cu controlul afacerilor țării, și că aceste elemente nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ale profetului, negustorii În caftanele lor de mătase, strânși În grupuri mici, se așezaseră pe vine În jurul munților de postavuri, comentând printre râsete calitățile mărfurilor. Bursa neagră risipea cu limbile ei repezi substanța nobilă a peisajului, o toca cu melița limbuției și aproape că o Înghițea.” Nu Întâmplător, adversarul temut al Profetului Clovn este tocmai Adela, Însărcinată cu ordinea domestică. „Măturatul camerei era pentru el o importantă ceremonie, la care nu uita niciodată să asiste, urmărind cu un amestec de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de lapte. Intrigat de stăruința cu care femeia rămânea în odaie, Zalomir se încăpățâna să tacă. Așa jumătate de om cum era, cu capul mare și ochelarii bulbucați care- i făceau pupila ciudată, de sticlă, ura femeile. Se temea de limbuția lor și, râzând puțintel netot, când vorbea despre ele, dădea drumul la glas pe nas. într-un târziu o privi prin ochelari. Surprinsă, nevasta își lăsă luminile verzi în jos. Avea chipul rotund și îndrăzneț. în tindă se auziră pași
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la ea. — Ce dracu’ se-ntâmplă? — îți place, dragule? Gaskell își puse ochelarii la ochi. împotriva voinței sale, îi plăcea. — Dacă te gândești că poți să te dai bine pe lângă mine, să știi că te înșeli... Sally zâmbi. — Conservă-ți limbuția, zise ea. Mă exciți, dragule biodegradabil! Femeia avansă câțiva pași și se așeză pe patul de lângă Gaskell. Ce încerci să faci? Să ne-mpăcăm, dragule pervers! Meriți o curbă. Și Sally îl mângâie cu tandrețe. — Ca în vremurile bune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
are opt ani acum, peste șase ani e nubilă, și atunci dumnealui este tocmai doctor proaspăt. Băiat fain. Atât Iorgu, cât și nevasta lui priviră cu simpatie și modestie la Felix, care găsea scena foarte penibilă și blestema în gând limbuția lui Stănică. Olimpia însă părea nemulțumită, și pe Felix îl surprinse asemănarea ei cu Aglae. - Fata dumneavoastră, zise ea, cu o maliție molatică, trebuiesă aibă aspirații mai înalte, un magistrat, un ofițer superior. Stănică pufni de râs, fără să explice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
putut să-mi dea asemănarea. - Eu reușesc, de obicei, foarte bine asemănarea, scrâșni Titi. - Foarte bine reușește, aprobă și Aglae, ca un ecou. Lili însă nu auzea nimic și umbla cu ochii, blândă ca o oaie bolnavă, după Felix. Prin limbuția lui Stănică, Lili află de Otilia, care venise de la Paris, și puse întrebări lui Felix despre ea. Aglae făcu încercări desperate să sfărâme convorbirea, aduse dulceață, cafele. Stănică lăuda acum zgomotos pe Otilia și demonstră că numai o astfel de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
odată, și Stănică, bătîndu-l pe umeri familiar, l-a felicitat: - Bravo, știu că te-ai ajuns. Era și de prevăzut. Știi căOtilia nu mai e cu Pascalopol? Felix nu îndrăzni să întrebe ce s-a făcut, dar așteptă totul de la limbuția lui Stănică: - A divorțat de Pascalopol, după ce l-a tocat, și acum eprin Spania, prin America, nu știu pe unde, nevasta unui conte, așa ceva. Și aia s-a ajuns. Pe Pascalopol, Felix îl întîlni, o dată, în tren, în drum spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acestea e-n privirea obiectelor cu totul indiferent, strania exigență de a uza de ea ca de-o unealtă (organon), pentru a lărgi după cum se pretextează cunoștințele sale și a le întinde, desigur că nu avea alt capăt decât o limbuție cu care daca vrei susții, daca vrei combați cu-o aparență oarecare toate celea cîte-ți vin în minte. O asemenea instrucție nu-i amăsurată în nici un fel demnității filozofiei. De aceea numirea aceasta de dialectică au fost adăogată la logică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cărțile schimbate în acest răstimp și, în vreme ce caută volumul heideggerian, Noica ne spune: "Mai aveam o urmă de regret că nu am făcut profesorat. Însă prelegerile lui Heidegger, cu diluția lor, m-au liniștit. E straniu să vezi de câtă limbuție este capabil cel care a certat omenirea pentru lipsă de măsură în folosirea limbii. Mă sperie apoi să văd cu câtă pietate și-a păstrat prelegerile. Ne-am fi așteptat ca din sertarele lui să iasă la iveală partea a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Sărbători fericite"." Îmi spun că numai un Rege și un înțelept au dreptul să nu spună nimic, numai ei, de la înălțimea pe care au atins-o, se pot lepăda de cuvinte. Noi, toți ceilalți, prizonieri ai verbului, sîntem condamnați la limbuție și ne petrecem viața explicând, argumentând, ținând discursuri, descriind, plictisindu-ne și plictisindu-i pe ceilalți. După o pauză de zece minute, în "Sala Oglinzilor", are loc ședința de autografe. Regele, Regina, principesa și principele sânt instalați la o masă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
brațele. Așa-i trebuie! Să mai aibă și el parte de probleme, că ea s-a săturat până peste cap. Suspină nefericită. Trebuie să o scoată pe fată cât mai repede de aici. Sunt femeie acum, bolborosește Asinia. Ca mama. Limbuția asta nesfârșită! clatină Occia dezaprobator din cap. Încearcă să se controleze. Mai bine mulțumește zeilor că s-a mai liniștit acum, de când au început sângerările. Înainte, ba era tristă și deprimată, ba cădea pradă crizelor distrugătoare. Și, când o apuca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că astfel își prelungesc viața. * Leneșul se trezește iarna în căutarea verii pierdute. * La lumină, întunericul se vede mai bine. * Din cauza luminii nu se vede întunericul. * Uneori câștigă acela care pierde. * Nici când doarme, omul nu este cu adevărat liber. * Limbuția nu se tratează cu antibiotice. * Cel mai dezvoltat simț al americanilor este cel al petrolului; * Pătura norilor nu ține de cald. * Părul se deosebește de măr printr-o singură literă. * Flămânzii sunt sătui de foame; sătuii sunt veșnic flămânzi. * Cuvintele
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
elegant și guraliv. Văduv de foarte mulți ani, era veșnic Înconjurat de tot felul de prietene și partenere. În Ierusalim se bârfea că acestea erau atrase nu atât de el, cât de banii lui. Fima era de altă părere: În ciuda limbuției sale, tatăl lui era În ochii săi un om bun și generos. Toată viața bătrânul donase banii pentru orice scop care i se părea drept sau emoționant. Era membru al multor comisii, comitete, organizații, colective și asociații. Participa permanent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le-a dat o frumusețe de subiect, în așa fel combinat, încît toată clasa a luat pe acel trimestru nota 3 la teza de la Botanică! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aceste nevinovate întîmplări, însă, nu însemnează nimica pe lângă ceea ce am pătimit eu cu Crăcănel din pricina limbuției mele. Eram în clasa a II-a, tot la o oră de Botanică. Se ascultase lecția: "Plante din regiunea tropicală". O lecție foarte frumoasă și mai ales interesantă despre: bananier, bambus, cauciuc, vanilie etc. Crăcănel ne explicase mai departe despre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Îndepărtatul ei vizitator să sporovăiască vrute și nevrute. Ba chiar să-i facă și avansuri rușinoase. „După ce Încerci să mă seduci, vrei să fii și Dumnezeul meu...“ Mașa simți totuși că gândurile o cam luaseră razna și că era cazul să pună limbuției sale mute stop. „Oprește-te, femeie, Își spuse ea, ce te-a apucat, mai bine ai avea grijă de doniță, nu vezi că ți-a dat laptele pe-alături?! Doamne, iartă-mă“, Își făcu semnul crucii Mașa, așezându-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]