11 matches
-
de Mertan, Venit chiar din Rio Bravo Un gândac de Colorado. Cel mai curat motănel Vă spun drept, nu mint defel, Cel mai curat motănel Stă chiar pe străduța noastră; Îl văd zilnic pe fereastră. Dimineață, când se școală, Cu limbuta el se spală, Blană să-i fie frumoasă, Curată și mătăsoasa. Pe ălei umblă ușor , Parcă e un norișor, Alb, pufos și miorlâit, Mi-e drag, fiindcă-i îngrijit! Îl mai cert, e-adevărat, Când vreo vrabie pe gard, Ciripind
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autostrada_copilariei.html [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
degetele sale cu unghii spoite cu tuș îmi anulează Creația. Orbecăiam al naibii de nervos între Real și Ireal și doream să gust din libertatea măduvei sale. Credeam apoi că și Dumnezeu este bărbat și își înfige colții Lui de Argint în Limbutele-mi mișcări amorfe. Și dacă era bărbat era și el un pseudoponei corupt. Dumnezeu făcuse vrăji asupra-mi hârtiei ce suferea de isterii neînțelese. Dumnezeu dorea să umplu acea banală coală cu gălbenuș mov , iar acela să-l redea prin
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1484602875.html [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
articole semnate de oameni ai muncii care și le citeau și ei pentru prima dată laolaltă cu confrații de muncă rușinându-se de cifrele realizărilor puse din burta comitetului de partid; ci au la dispoziție televiziuni cu talk-showuri și moderatoare limbute de un mare rafinament cosmetic. Exista și atunci televiziunea, chiar dacă nu cu plictisitorii analiști de astăzi, existau și ziare, centrale și locale, de mare tiraj. Dar expresia care a consacrat sfruntarea minciunii bolșevice s-a legat de mărunta gazetă de
A MINŢI CA O GAZETĂ DE PERETE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_a_minti_ca_o_gazeta_de_corneliu_leu_1346013681.html [Corola-blog/BlogPost/355276_a_356605]
-
comentariu: "„După ce o capturează pe soața lui Ianuli, Anghel pornește la Viena pe urmele domniței Ralu. Intrigi de curte și aventuri având ca mobil inestimabilele bijuterii ale domniței și ample citări din Anton Pann: „Mai bine cu muta, decât cu limbuta”, „Bărbat bun și usturoi dulce nu s-a pomenit”, și tot așa, „o samă de cuvinte” în care Cocea încearcă să-și farmece admiratorii prin filmări patetic-expresioniste, ca lapidarea trădătorului aruncat în ocnă, apendice ridicol în contextul rudimentar aventuros al
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
-ar mami de frumoasă! Aoleo, fată, când o să se facă asta mare... O să mă fac? Da, mami... Cum m-am făcut eu, bunica... Și o să-mi crească și sânișorii? am întrebat cu nerăbdare. Ca să vezi, sânișorii?! Fată, ai grijă cu limbuta asta că cine mai știe ce te mai întreabă?! Ce să-i faci, mamă, vede, aude, vrea să știe. La vârsta ei, toți învață lumea. Mai târziu, se mai adaugă un fel de experiență. În rest, mai nimic. Experiență?! Mda
Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
cu un badea Emil bucuros de prilej, la început foarte însuflețit, pus pe fapte mari, agitându-și mâinile cu unghii negre de pământ, cu mama și cu tata. Doina stă lângă mine pe un scăunel, în chip de consultant, iar limbuta lelea Saveta, trântită pe patul așezat în colțul acum obscur al încăperii, de după ușă, mai spune câte o vorbă, vădit somnoroasă. Eu joc împreună cu tata, împotriva lui badea Emil și a mamei, care își dojenește fără supărare, cu un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întîi e că ochii mi-s urîți! Frumos! - Da nu... - Destul, las-că știu... Domnu - a fost la cetate... Nevestele de domn au ochi mai frumoși decât ai miei, se-nțelege, zise ea, punîndu-și râzând mînele [-n] șolduri, fiica Evei cea limbută cu dinții de mărgăritar. - De-ai ști, Finițo, zisei pe jumătate râzând, de dragostea mea... - Dragoste, zise ea repede, ce dragoste?... Și ridică cu curiozitate din sprâncene. Ce dragoste?... spune-mi și mie... zău așa! Te rog, vere! adaogă ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și nimeni de el n-are milă? De ce cad Vrabia și cu Prihorul în iarna flămînda? Neputincioase, tremurînd stau ele pe tufe desfrunzite sau friguroase pietre 440 De căutarea hranei ostenite prin pustiirea de zăpadă, Cu inimioara rece, si cu limbuta mistuita care cîndva în bucurie fără griji Dăruia cîntece de mulțumire unduitoarelor cîmpuri de grîne de lîngă cuibul lor. De ce úrlă Leul și cu Lupul? de ce pleacă-n străini? De-arsura verii amăgiți, în mare dragoste se joacă 445 Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu flori. Un fluture mare și greu, venit de nicăieri, le dăduse roată, iar ele se trântiseră acolo-ntre crăițe și cerceluși și, dintr-un impuls interior, de parc-ar fi vrut, iarna, să prindă un fulg de zăpadă, scoseseră limbutele de mici jivine și lăsaseră fluturul să li se așeze acolo și să le mângâie cu aripile palatul striat ca al pisicilor. O plăcere neașteptată se dovedi tre-pădarea măruntă a celor șase piciorușe pe mucoasa linguală, însă curând o durere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un fel de pastă amestecată cu sânge; bolnavii sângerau sfâșiați. Dar apăreau pete pe burtă și pe picioare, un ganglion înceta să supureze, apoi se umfla din nou. În cele mai multe cazuri bolnavul murea, emanând un miros înspăimântător. Presa, atât de limbută cu istoria șobolanilor, nu mai scotea o vorbă. Șobolanii doar mor pe stradă, iar oamenii în odaia lor. Și ziarele nu se ocupă decât de stradă. Însă prefectura și municipalitatea începeau să-și pună întrebări. Atâta timp cât fiecare medic nu cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
picioare într-un colț, ținând codexul strâns în mână. Se așeză încet. „Părea că procesul s-a terminat, dar, pe când toți se pregăteau să plece, un martor neașteptat și aparent imprudent a spus că adultera nu era bătrâna Livia, ci limbuta Varilia, și nu cu șaizeci de ani în urmă, ci acum, cu un anume Manlius, un tânăr constructor care face glume cam grosolane, producător de vinuri de la poalele muntelui Artemisium. Un scandal organizat cu atâta meșteșug i-a indignat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]