106 matches
-
amîndoi, se sperie că va fi urmărit de poliție, care nu se putea să nu afle cine era mortul. Frica lui e însă inutilă. Iar, mai tîrziu, cînd ar fi putut afla ce se întîmplase într-adevăr, de la un cunoscut "limbut peste măsură și în felul lui hazliu", căruia îi povestise misterioasa întîmplare ("...a fost dandana 3) mare", p. 52), naratorul refuză, argumentînd: "Împrejurările au făcut să întîlnesc în viață un crîmpei de roman care să-mi împlinească cerința de taină
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
pe-o rînă. Dacă vrea, te încălzește brusc în creieri, sau te îngheață țurțure-n măduva spinării, sau te stoarce de aspirații, de transpirații ca pe-o rufanelă intimă (dantelă clefăită dulce între buci dalbe, muierești), vădind-o în batjocura limbută a lumii, pusă la uscat, indecent, unde nu-i voie, bre!!! Anume te atîrnă acolo, te flutură-n urbe, doar-doar vei încasa vreo scatoalcă, vreo înjurătură pupată. îți expune pudoarea la impudoarea publicului nerăbdător să te prăjească-n friganele populare
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
lume neexplorată, ce seamănă a vis. Uneori e mai ușor să ajungi la această poartă lunecând pe firul unei ape. Am încercat și eu cu un fel de pachebot gargantualic, doldora de chinezi (mici la stat, dar mari la sfaturi limbute), descinzând în pragul nu al unei singure porți, ci al tuturor acelora prin care Rive Droite și Rive Gauche își întind tentaculele într-o suită a îngemănărilor și a clivajelor, aidoma unui dans de apariții și dispariții implacabile. O croazieră
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
-mă o fărâmă de soldat, pe care trupul l-a abandonat în tranșeea cu deliruri de coapse Peste mușcele a căzut amurgul, și incest de mirări. în turlă clopotul se frânge, pe nervii toamnei picură diezii, Miros a tine noapte limbută, cu luna agățată în emoției ce plânge. șold. Miros a tine noapte, depravată de goliciunea Cândva fiorul v-a cuprins pe trupuri, pietrelor. un menuet v-a înnoptat pe fire, 14 D Lestine iterare Miros a tine noapte, rostogolită-n
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
parazitare și clanuri." Și, în aceeași ordine de idei la negru: Tot ce se muncește în întuneric - afară de cărbune și diamant - miroase a sînge și se grupează în seria asasinatului cu tîlhărie." Doriți exemple din ziarele de azi dimineață? Politicienii limbuți și ineficienți își primesc și ei partea: "Surugiul teoretic, și în politică și în literatură, e un neputincios". în fine, despre incultul monosilabic care dă cu bîta cînd vorbește: "Făcea greu propoziția simplă, căutînd ca-n niște cioburi un subiect
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
a defini condiția poetului, constată mai departe exegetul, e una apofatică, din care mai curînd ar reieși ce nu este poetul decît ce este: "Nu e Ťpoetť, deducem, insul care, din vanitate sau din complezență, își alterează natura, superficial și limbut, cel care se cantonează într-un sentiment egoist ŤPoeți cu putredul amorť) ori se lamentează excesiv, profesional (ŤȘi plîngă poeții poema lor vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele, deopotrivă, exagerate, trucate. în locul lor, preferă tăcerea". Atît de
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
asupra scriitorilor importanți ai generației 1980 spre a constata că nici una din notele considerate comune nu e valabilă pentru toți și prea puține, nici măcar pentru majoritatea. Sentimentalismul galant al lui Coșovei poate fi descoperit, dar într-o versiune histrionică și limbută, la Iaru, tot așa cum tăietura de lamă a lexicului lui Stratan ne poate duce cu gândul la Marta Petreu, nu însă și la ecorșeul moral de la aceasta, care lasă sufletul fără piele. Similiepicul în care e specializat Stoiciu n-are
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
tipărise în românește în 20 de mii de exemplare. Atunci, de altfel, și Ștefan Augustin Doinaș susținea că poemele sale ar fi „un post limbaj, marcând o experiență culturală consumată: e un lirism scris după și împotriva unei întregi poezii limbute, realizat printr-un efort de epurare a expresiei, de refuz al retoricii - adevărată asceză a limbii. Selecția extrem de zgârcită a cuvintelor pune în valoare expresivitatea lor”, iar Adrian Popescu, poetul de la Steaua, încă de la apariția primului volum, în 1974, releva
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
nu intru-n păcat și nu fac moarte de om tocmai acum, când... Dar, să lăsăm vorbăria, du-te, du-te! Marcel îl privi cu mirare peste umăr...Ce vorbărie? El turuie ca o meliță, deformație profesională, nu?! E la fel de limbut ca și la talk-show-uri! Uite, eu n-am apucat să zic nimic, m-a luat pe sus și practic m-a obligat să facem schimbul! Dacă n-ar fi fost suma aia de bani pomenită... Nuța și eu suntem în
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
spre culmile neatinse de nimeni (cu excepția lor) ale adevărului absolut. Autodefinindu-se ca o specie rarisimă de ”paznici de far” benevoli, dornici să culeagă roadele noului curent al reconsiderărilor valorice, al reintrepretării istoriei, prin studii absconse și mirobolante, acești retori limbuți profită din plin de impunitatea absolută pe care conceptul libertății de creație îl contrapune oricărei cenzuri critice. Din păcate, cei ce scormonesc cu asiduitate detectivistică în biografia lui Eminescu, pentru a descoperi imunde conspirații împotriva Poetului, își etalează triumfător găselnițele
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
penitență, ar picta destinul unui exponent dintr-o elită care solicită un cod de conduită special. Subliniez și acum că mustrarea, de care nu e cruțat scriitorul rus, ne parvine printr-un intermediar, aparține în Ziua și noaptea unui personaj limbut și nărăvaș. Nu o pun decât parțial în cârca autorului. Ceea ce apare frapant în eșafodajul cărții lui Dostoievski, din optica respectivă, este că fărădelegea - izbucnirea patimilor într-o jerbă fascinantă - n-are un pandant pe măsură în pedeapsă, în revanșa
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
râu îndepărtat, în stoluri verzi, cârâitoare. Toate roțile de fântână din împrejurimi se puseră în mișcare. India se trezise la viață.” Stilul de poveste colorată cu proverbe hazlii, specific indiene („mare va fi în viața de apoi răsplata soților femeilor limbute”; „Niciodată să nu vorbești cu un alb care are burta goală”) devine mult mai alert în partea a doua, în care Kim începe să lucreze pentru Mahbub Ali, geambașul de cai aflat în slujba British intelligence. Din pură întâmplare întâlnește
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o guști pe de-a ntregul. Ți-ai lăsat câteva gânduri în caseta cu bijuterii a lui Omalissan, acolo unde ea tocmai își îngroapă colierele ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-i dea detalii menite să-l liniștească în privința fanteziei erotice a celor care citesc mult, eu îi trăgeam lui Pleșu șuturi pe sub masă și, uitîndu-mă la unghiile murdare ale lui Băieșu, făceam eforturi disperate să apăr secretele filosofilor de tagma limbută și nerușinată a literaților". Hotărît lucru, nu avem a face cu o postură "filosofică". Ne-am putea închipui măcar o secundă că am găsi asemenea rînduri în Jurnalul filosofic al lui Noica? Latura cu adevărat dezagreabilă a unei asemenea propensiuni
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
Tonul de superioritate e de rigoare: "M-am ferit să scriu despre vizita mea de alaltăieri, la Nae. Am plecat de acolo cu sentimente împărțite: simpatie, iritare, îndoială, dezgust.(...) Dar mai tîrziu l-am regăsit pe vechiul meu Nae Ionescu, limbut, abil, copilăros, și din cînd în cînd șmecher. - Tocmai le ziceam la Berlin... Vorbeam cu un ministru al lor. I-am explicat cu de-amănuntul care sînt caracterele regimului hitlerist. M-a ascultat omul în tăcere și la urmă s-
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
Zarvă-Împărat, megieș al nostru. Să se întocmească numaidecât carte din care să se vadă că dorim să ni se pețească dintr-acolo această fată a noastră. Și cartea să fie dusă și sprijinită cu vorbe potrivite de cinstitul nostru sfetnic limbut. LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta, să nu porți nicio grijă. PRICINĂ: Așa! În carte să nu se scrie, dar la curtea lui Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana va aduce zestre soțului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
administrator, un individ rigid ca și pereții blocului, pentru Întreținerea cărora se certa cu oricine, de parcă asta ar fi fost misiunea lui pe pământ. Pereții pe care-i protejează cu prețul vieții sale după cum i-a strigat odată o vecină limbută, ieșită să și apere copilul vinovat, care mâzgălise cu cărbune zidul de la intrare Într-o manieră pur suprarealistă. Mă preocupă de ceva vreme istoria veche a Chinei. Sunt fascinat de orânduirea socială a chinezilor din timpurile străvechi, din vremea primelor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fost studiată, alături de pauză, de mulți teoreticieni/practicieni. De curînd Însă, găsesc În jurnalul lui Grigurcu - risipit de ani de zile prin reviste - o observație profitabilă pentru cei ce tac, minute-n șir, pe scenă :” Există un soi de tăcere limbută, nedemnă. Ca să Întrupezi o tăcere auten tică trebuie să ai un merit sufletesc”...Corect. Erofeev, un excelent eseist pe care l-am descoperit recent, spune că logic, Soljenițîn și James Bond ar fi trebuit să fie aliați. Și autorul rus
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
poate glumi altfel? - zâmbește el cu privirilei sclipitoare, ca atuncea când profesorul de matematică, dându-i elevului, o problemă dificilă de rezolvat, așteaptă să vadă cum se descurcă acesta, la tablă. Deja se crease terenul propice unor confesiuni mai serioase. Limbut cum eram, recunosc, puteam să scot pe gură orice, fără să triez prea mult. Ar fi fost culmea să-i spun ce se înfiripase între mine și Iozefina, fără însă a da nume. E căsătorită? - aud întrebarea. Da. Atunci e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu-i vreun geniu, dar nici noi nu-i cerem imposibilul. Dumnezeu s-o binecuvânteze, e silitoare, mai mult de-atâta nu poate, așa că nu avem ce-i reproșa“. Despre mine, moștenitorul nasului ei lung, egiptean, și al gurii ei limbute, inteligente, mama zicea cu rezerva ei caracteristică: „Bonditul 1 ăsta? Nici nu trebuie să deschidă cartea și are zece la toate materiile. E un al doilea Albert Einstein!“ Dar tata ce părere avea de toate astea? El, unul, bea - firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și dintr-odată să-și amintească de problemele ei multiple, studii, lecturi, corespondențe. Dar când pătrunse în hol știu că o așteaptă aceeași lâncezeală ca ieri, alaltăieri, ca în toate zilele din urmă. Din cauza ploii, a vântului, bătrâna curioasă și limbută de la etajul întâi nu mai ședea la postul ei de observație din fața ferestrei. Probabil că își bea ceaiul cu pișcoturi făcute în casă, înfofolită în pături, privind la fotografiile de pe pereți, mici instantanee de familie făcute de-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
O singură dată am asistat la o șuetă despre viitorul meu, dar ea se petrecuse demult, În copilărie, Într-un cerc de mătuși cu mama la mijloc. Venisem acasă În vacanță, de la școala aia a mea din Cluj, orb și limbut. Nu-mi tăcea gura o clipă, povesteam verzi și uscate, le Înfloream de zor, mai ales istorii cu dascălii mei, pe unii Îi și imitam. Tocmai terminasem clasa a cincea. Soseau neamurile În vizită să mă vadă și să mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de vaci, smântână și zarzavaturi proaspete din Piața Obor, într-un coș de răchită. Am cântat din nou cu Nichita băgasem niște ziare între corzile pianinei și placa ei de bronz, iar sunetul era undeva între cel al unui țambal limbut și cel al unei păguboase orgi electronice pe cale de a fi inventată. Când mama a vândut pianina, s-au găsit în ea „pronosticuri" în legătură cu chestiuni arzătoare. Cum ar fi: cine va fi cel mai mare poet peste zece ani? Dar
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
degrabă, în istoria noastră decât a lui Holmes. Mai abitir decât în primul episod, Sherlock Holmes (2009), detectivul, interpretat de un tot mai șleampăt și trivial Robert Downey Jr., se află într-o vervă bufonă cu pasiunea redescoperită a digresiunii limbute. Ritmul discuției, replici seci, casante, ironice, devine ritmul acțiunii, astfel încât, luat de val sau călare pe el, regizorul surfează vertiginos uitând de rațiunea fiecărei acțiuni și de sensul pe care prozatorul îl acorda momentelor de solipsistă reflecție holmesiană. Holmes-ul lui
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
și vei veni,/ Și-am să lipsesc, și dinadins/ Din toamnă-n toamnă tot mai gri,/ Din toamnă-n toamnă tot mai stins,/ Iubindu-te fără soroc,/ Pastelul meu ți-l împrumut,/ Să simți cât ține acest joc/ De fascinație limbut.” (Măr de lut). Toamna, sau mai curând sfârșitul de vară, care anunță că nu mai e cale de scăpare, lăsând, totuși, vie o iluzie, e timpul căutat al acestor poeme care au trădat vitalitatea pe eleganță. E lumina care le
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]