422 matches
-
circumstanțele imediate. Deși pledoaria lui e în sine desăvârșită logic și organizată cu știința dialecticii discursului, gândită să apere legalitatea spre a păstra echilibrul cetății, era totuși inabil acuzatoare, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, chiar de la debut. Fraza liminară e prea cuprinzătoare și frumos alcătuită ca s-o putem pastișa. S-o recitim, fie și numai pentru atitudinea detașată a retorului care nu știe nici să menajeze, nici să lingușească. Persoana întâi plural, formă clasică de captatio, e aici
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
Irina Marin Apărută în 2003 la Editura Vinea, cartea Elenei Pasima Curtea-de-ape adoptă stilul dens, supralicitat, al manierismului literar. În descendența Crailor lui Mateiu Caragiale, personajele din acest roman duc o existență liminară, la granița dintre absurd și revelație, dintre promiscuitate și sublim, într-un oraș pe care îl bănuim a fi București încărcat de toate contrastele atmosferei tipic balcanice. Stilistic vorbind, cartea prezintă aceeași tendință spre sinteza oximoronică, spre juxtapunerea paradoxală, pe
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
fără sentiment, -/ Prin asta ești celebră-n Orient,/ O, țară tristă, plină de humor." Am reprodus poemul integral pentru a scoate și mai bine în evidență antifraza din titlul (care e expresia cutărei solidarități), Cu voi, al celor două strofe liminare și eponime ale unui volum întreg. Or, fără să fie umoristic (fiind numai ironic sau sarcastic), Bacovia e un umoral. Umorile-i sunt, mai ales, apoase. Mereu actual, căci meteorologic, el își îmbibă propria-i poezie, până la suprasaturație, în ploaie
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
rafinată. Pasărea tăiată este, poate poemul reprezentativ pentru viziunea, stilul și mijloacele de construcție lirică ale Ilenei Mălăncioiu. Dincolo de poetica implicită prezentă, ce impresionează aici e fiorul tragic, desenat în versuri limpezi, de o edificatoare pregnanță a delimitării unor trăiri liminare. Poezia poate fi considerată una a inițierii în tainele existenței. Cunoașterea înseamnă aici jertfă și expiere. Este metafora pătrunderii într-un teritoriu interzis, în care adastă tainele mari, grele de sens și de miracol, ale existenței. Pasărea tăiată este o
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
zori,/ însuși directorul caleștilor!". Se poate de îndată remarca aerul de voluptate senzorială ce se degajă din aceste versuri ce au delicatețea unor miniaturi și fragilitatea unor stampe japoneze. Temporalitatea este parcă suspendată, figurile vegetale trăiesc o beatitudine a reacțiilor liminare, gesturile și mișcările au o lentoare funciară, trăiesc sub zodia imponderabilului, a ficțiunii mântuitoare și în regimul oniricului. Starea de dragoste, desenată în tonuri rafinate conduce spre un ceremonial galant, în care se împletesc instinctul ludic și figurile grațiosului ritualic
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
reverberată fiziologic în prima parte a volumului (mandala) cedează locul unei aluviuni de reproșuri distante mimând refrenul (nu te mai preface ana), apoi unei terapii solitare, cu oscilații și indecizii (nu e timpul fato). Iată o radiografiere parțială a zonelor liminare. Până aici, nu de puține ori scabrosul corporal (sexual sau nu, după caz) conservă atmosfera coșmarescă, comparabilă aceleia din Capriciile lui Goya. Dezagregarea continuă a cărnii și a tramei discreditează orice formă de alteritate: numele invocate sunt, laolaltă, pasabile, după cum
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
foarte dezvoltat. Semnalările lui din Note de lectură vor fi, așadar, nu doar o listă de lecturi recomandate, cât repere decelate corespunzător într-o înterioritate solid mobilată. Numai așa se poate realiza ceea ce scriitorul numește un „rost intelectual”. O condiție liminară. Participă la anatomia unei atari înterprinderi complementaritatea lecturilor, pentru că „distractivul” și filosoficul nu se vor putea elimina reciproc. Ele se condiționează, în ciuda discreditărilor. Citește, cu egală pasiune, cărți ce acoperă toate genurile. În Romane polițiste se pronunță pentru Kingsley Amis
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
Reiches... (1827-1834), monumentala lucrare în 10 volume a orientalistului austriac Joseph von Hammer. Lectura Istoriei Imperiului Otoman a lăsat urme nebănuite în textul Scrisorii III, putându-se chiar afirma că aceasta este cartea care a declanșat viziunea poetică din versurile liminare ale poemei. Astfel, găsim în Geschichte..., vol. II, p. 66-68, colaționată după vechi cronici turcești legenda despre visul întemeietorului Imperiului Otoman, sultanul Osman, cu motivul arbor erecta din pasajul despre visul său profetic: „...hrănit de vintrele lui un copac se
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
în plin proces de expansiune. În mod concret, Clip Art înseamnă focalizarea și insistența obiectivului pe un detaliu, în cazul picturii pe o pată de culoare, pe o urmă de pensulă sau de cuțit, pe întrepătrunderea tonurilor sau pe zona liminară a unei juxtapuneri, apoi alunecarea lentă pe suprafața imaginii, inventarierea succesivă a acesteia pentru ca, în final, prin mărirea distanței, întregul să prindă contur și forma să capete rezoluție. Deși o simplă descriere în acești termeni poate lăsa senzația că procedeul
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
moară, așa cum Ulise a părăsit-o pe Nausicaa. Vom reține mai ales că marele moment de emoție este mai puțin cel de a fi înlăuntrul ospitalității și mai mult cel de a fi în fața ospitalității, pe pragul ei. Această situație liminară este plină de tulburare, de angoasă, de speranță și de temeri. Ea readuce fiorul în fața acestui lucru instabil, ambiguu și ambivalent, care amenință să se schimbe în contrariile sale extreme. Se înțelege că secolul al XVIII-lea face din aceasta
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
se naște din conștiința diferenței și din dorința de libertate, din triumful propriilor alegeri și din acea singurătate a alegătorului de cursă lungă. Pentru Veronika însă, descoperirea interiorității și curajul de a-și urma pornirile se dovedesc a fi experiențe liminare, căci ele ajung să se confunde cu nașterea iubirii și conștiința morții: șștie că medicamentele i-au afectat iremediabil inima și că va muri în cinci zile. Are doar acest scurt interval ca să trăiască, să facă toate lucrurile pe care
Veronika se hotărăște să trăiască by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17000_a_18325]
-
o carte despre Ion Agârbiceanu și Ion Creangă, în temeiul, de bună seamă, al unei chemări venind din structuri psihice înrudite, mărturisite ca fiind supraprofesionale: Sînt totodată și scriitori cărora le-am consacrat cea mai mare cantitate de timp, explicația liminară fiind, desigur, atracția ce-am resimțit pentru ființa operei lor, o consumare nu doar profesională". Iată date suficiente pentru a dovedi că autorul volumului Ultime explorări critice (alcătuit prin grija doamnei Zorina Regman, distinsă profesoară, mult devotată, o viață, literelor
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
sau, dacă nu e cu putință, prin benevolența unuia ori a mai multor intermediari, într-un "lanț al slăbiciunilor" care, oricum, nu are cum deveni un lanț al... meritelor creației. Dar conștiința mea nu mai poartă pantaloni scurți. Pentru exigența liminară a acesteia, premiile pe care m-am învrednicit a le primi, ca elev și student, rămîn un apanaj al trecutului, al unui trecut, vai, tot mai îndepărtat, bucuros pe atunci de laurii lor, ca de-o speranță, adică precum de
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
pe rînd în timp ce fiecare, făcînd un pas înainte, îmi spune povestea lui. În toată cartea populată de indivizi abia făcuți să se audă un infrasunet ce coboară din ce în ce mai jos pînă cînd se atinge zona imperceptibilă dintre conștient și subconștient, partea liminară în care nu mai este nevoie de nici un cuvînt... Cartea ca un infrasunet. Cititorul trebuie atras ca într-o cursă. * Cotul țiganilor. Rîul Ialomița, în copilărie. Țigăncile goale, vara, sărind din apă turbure cu brațele în sus, cu țîțele lor
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
aici un prim moment al aplecării sale spre autoanaliză. Poate că aici, mai e îngăduită creația, pe care, apoi, foarte repede, (scriitorul parcă simțea că n-are prea mult timp) a abandonat-o pentru, cum spuneam, observația nudă a autenticității liminare. Atmosfera acestei scrieri e de mediu provincial, bine cunoscut autorului, ca unul ce-și trăise copilăria și tulburea sa adolescență pe la Fălticenii bunicilor materni. Familia surprinsă în această proză de început e compusă din bunici, copiii și nepoții lor (Ortansa
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
slavistul I. Bărbulescu și strigă "Săriți că mă omoară!" - la care Păstorel Teodoreanu: "Nu mă bag, nu mă amestec, autonomia universitară!" etc. Partea cea mai interesantă rămîne relatarea anilor petrecuți în închisoarea de la Sighet, însă nici în fața unei asemenea experiențe liminare memorialistul nu-și reprimează spiritul critic, nu renunță la răceală, la hiperanaliză, la un fel de teamă de ridicol care-l face să strecoare cu timiditate cîte-o afirmație despre familie, soție, copii, printre rîndurile dedicate lucrărilor pe care are de
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
caută aerul. Un soi de labirint creat de un monstru vorace care se expune pe sine, acel Henry atins de o morbidețe, inclusiv sexuală, un tip împotriva căruia se cere „o lege”, un „om american uman”, totuși, a cărui descriere liminară („un șobolan/ cu o claie de păr pe cap”) îmi amintește de personajul lui John Updike, Harry „Rabbit” Angstrom. Despre Rabbit se zicea că e „laș”, dar „plin de viață”, însă personajul-fetiș al lui Berryman n-a fost „prea laș
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
despre istoria ce fascinează încă cititorii nu prin finalitate, cât prin ceea ce s-ar putea numi ficțiunea circumstanțială. Adică traseul, procesul, metamorfozele unor destine prinse într-o ecuație comună. În privința Ginei Stoiciu și a familiei sale, căci dumneaei semnează rândurile liminare, există ceva în plus și în minus. Mai întâi, faptul că Gina Stoiciu și scriitorul cineast Constantin Stoiciu nu prea aduc cu portretul viitorului exilat. Despărțirea de țară, așa cum o narează Gina Stoiciu, are ceva de lentoare indecisă. Ieșim, carevasăzică
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
mort, cine știe?”. Glisările dintr-un univers în altul, din realul concret în universul bântuit de fantasme al imaginarului mitic, se însoțesc de înregistrarea acută și atentă a frământărilor eroilor, prinși într-o rețea dramatică de impulsuri subconștiente, de trăiri liminare, de percepții mai mult sau mai puțin controlate. La limita dintre ficțional și istorie, romanul Cei morți înainte de moarte explorează ororile comunismului, înregistrând raportul instabil dintre victimă și călău, dintre culpă și expiere și, mai ales, confruntarea protagonistului cu propriile
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
N. Manolescu, chiar teoria receptării, prin Wolfgang Iser, dincolo de ceea ce este încercare de penetrare oarecum tehnicizată a actului lecturii, nu poate ocoli un moment care trece mai departe de jocul semnelor și al semnificațiilor aferente ori de mecanica atitudinilor psihologice. Liminar, el vede „emoția originară (cea la contactul cu opera - n.n.) ca primă etapă a trăirii estetice”, iar înaintea sa, Roman Ingarden considera că schema textuală e necesar a fi completată, dacă nu chiar umplută, de către cititor, singura modalitate prin care
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
spectaculos. Nu pot ghici - nimeni nu poate - unde se situează, ferm, un asemenea scriitor de meserie în geologia inconsecventă a literaturii române din ultimele decenii. La data primei cărți, în 1989, liniile de forță analitice conduceau fără escală către imediat liminara generație 80, către Mircea Nedelciu & Co. Între timp, desantul ce părea definitiv stabilizat ca direcție s-a disipat mai mult sau mai puțin tragic, aerul comun și tehnicile consensuale și-au slăbit legăturile moleculare, mizele și cerințele prozei s-au
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
texte de întîmpinare, tabele bio-bibliografice etc.), a Patul-ui lui Procust, cea din '76, de la Minerva. Cu ambiția (nu mai puțin barbară, se-nțelege...) de-a recolora din ea pasajele care se sar, care n-au făcut istorie, precum cele despre liminara sinceritate, care nu se găsesc în memoria, încărcată cu fraze de care să vrei, și tot nu poți să scapi, a oricărui filolog. Să pescuiesc, cu alte cuvinte, muștele din farfuria scriitorului (există, deși ați paria că nu, un asemenea
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
Cosmin Ciotloș Aurel Pântea, Nimicitorul, Florești-Cluj, Limes, 2012, 100 pag. Nimicitorul lui Aurel Pântea mi se pare o carte problematică. Depoziție neroman- tata a unui colaps liminar (căci, în sens strict, ăsta este), aceasta e mai usor de descris decât de citit. Se pot face, pe marginea ei, nenumărate glose, fără-ndoială inteligente și tot fără-ndoială pline de carismă stilistica. (S-au și făcut, de altfel
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
elitofobii reziduali și de diverșii frustrați ai tranziției. O grație socială care conferă farmecul fiecăreia dintre aparițiile sale, fie ea editorială sau live, și care, bineînțeles, e și unul dintre factorii de seducție ai acestor patru conferințe. Într-o notă liminară, autorul are onestitatea de a ne preveni că nu e vorba de niște studii aprofundate, "ci de expuneri destinate unui public larg, nu întotdeauna omogen și nu întotdeauna bine informat cu privire la realitățile Europei de Est." De aici necesitatea unor "pasaje
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară mai prezintă un coeficient de (veche, convențională) ironie. Deja suntem înconjurați și îmbibați de spuma cenușie a poeziei lui Constantin Acosmei, o poezie cu atât mai puternică și mai originală cu cât a renunțat la orice retorică și simbolistică. Versurile
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]