1,259 matches
-
recepționa ce se petrece în exterior numai ca o oglindă a frământărilor sale. În afară de curtoazia care nu i se putea contesta, T.M. era captivul unui egocentrism, pe care nu-l aprecia însă ca atare. Dacă ar fi văzut cu aceeași limpezime și luciditate cu care judeca epoca și peisajele și propriul defect, probabil că ar fi năzuit să se controleze. A.K. n-a putut alunga senzația că T.M. îl utilizează ca un instrument, că spusele sale erau menite să fie
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
acestuia. S-a văzut acest lucru atât în Simfonia de César Franck, cu tendința ei ascensională încordată cât și în evanescențele debussyste. ,Marea"de Debussy, în cele trei ipostaze ale ei, a beneficiat de un aliaj echilibrat între rigoare și limpezime, tensiune și suplețe. Mixturile timbrale rafinate au avut putere de sugestie picturală, iar intervențiile solistice, deosebit de reușite (mai ales cele ale lemnelor), ne-au demonstrat virtuțile individuale ale unor instrumentiști de performanță. Pentru încheiere, gradația dinamică și ritmică fără cusur
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
sopranei Mihaela Maxim, care a interpretat magistral marea scenă a Desdemonei din actul IV al operei Otello de Verdi. Desăvîrșirea tehnică și profunzimea estetică manifestate în cele mai mici detalii ale expresivității stilistice, susținută de puritatea sonoră a unei admirabile limpezimi timbrice, a extaziat publicul al cărui torențial entuziasm a decretat marele succes ca o confirmare a justeței deliberării juriului. Premiul I a dat și el, în felul său, măsura importanței Internaționale a Concursului Darclée. în timp ce în lume lipsesc tenorii, și
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
feroce balcanic, pre nume Dragan, pornit să se răzbune pe americanii care "se bagă unde nu le fierbe oala" și care "au transformat războiul într-un joc video"... De altfel, de la bun început, spectatorul e pus în temă, cu o limpezime didactică: "Războiul Rece s-a terminat; el a fost înlocuit de fanatism și terorism". Ideea ingenioasă a scenariului e de a pune CIA în postură de Pygmalion, pornit, cu armele și bagajele filmului de acțiune, pe un filon, altfel, romantic
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
Însă totul își pierde și își recîștigă pe rînd solemnitatea, sub forța devastatoare a imaginilor, care se impun parcă de la sine, se materializează, ne stăruie în memorie, prelungindu-se într-o zonă la limita oniricului: Mi-aduc aminte cu o limpezime rară,/ de parcă aș ține în palmă un strop de mercur,/ cum arăta mama după ce m-au desfăcut de ea./ O culcaseră pe o tablă de șah/ și avea părul atît de lung și de abundent/ că o legaseră de pat
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
Ciucurencu etc., și mărunți politruci ai deceniilor cinci-șase, conferă pasajelor o autentică forță epică, după cum considerațiile despre artă, despre actul creației, despre limbaj și despre tehnici, ridică discursul la cota înaltă a unor adevărate cursuri academice. Puterea de admirație și limpezimea judecăților, rigoarea travaliului și trăirea utopică, modestia reală și profundă, alături de inflamarea ingenuă a unui ego încă nemîntuit de vanități, toate conviețuiesc într-un firesc desăvîrșit și fără cel mai palid semnal că s-ar putea crea o stare conflictuală
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
Sau vanitate? Sau joc al vanității? Amuzament faraonic?... Nimic din toate acestea. Ca orice artă de a conduce - mai ales arta de a conduce arta - trebuie ridicată la un nivel de conștiință absolut lucidă... Fie ca această senină robustețe și limpezime, această forță a cuvântului perfect suprapus ideii, această justă administrare a logosului, cum admirabil spune Ștefan Augustin Doinaș, să cucerească și decada a noua precum și vârful înzăpezit al Veacului, întreg... În cinstea lui, doar ca o glumă întremătoare, încredințez prima
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
de cauză, așteaptă deci ca situația să fie clară, catastrofa sigură iar victimele suficient de numeroase și agonizante pentru ca indignarea să se poată manifesta. Marile dezastre, masacrele incontestabile nu mai impresionează, umaniștii se țin la o parte înainte ca teribila limpezime a Răului să fi împrăștiat toate umbrele și confuziile. Bunătatea aceasta, deci, devine implacabilă, sentimentalismul capătă nuanțe de cruzime. Așadar morala umanitară nu mai este suficientă, mai importantă decît ea pare a fi instaurarea unei morale politice, voinței de a
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
nu de mult, ce s-a consacrat în ultimii cinci ani scrisului. Ceea ce frapează la Omul care vindeca cu flori este eleganța expresivă: folosirea unui vocabular (nu numai medical și botanic) impresionant prin bogăție și a unei frazări de o limpezime clasică. Literatura italiană a fost adesea acuzată, chiar din interiorul ei, de excesivă stilizare, de aulicitate și cam de tot atîtea ori, cînd s-a renunțat la ele, a fost rechemată la ordine. În momentul de față, cele două tendințe
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
post-medieval, în care "direcția închisorii, gardienii, ca și miniștrii și generalii de securitate nu erau decît actorii dintr-o piesă, unde rolul principal era jucat de Iisus, care-și căuta oile rătăcite"... Desigur, fiecare, citind cartea, plonjînd în cosmica ei limpezime, își imaginează un film propriu... Important este că filmul imaginat de Nicolae Mărgineanu nu a pierdut esențialul, timbrul profund al cărții, linia ei de forță: acceptarea exultantă a suferinței, înfrîngerea deznădejdii, bucuria sacrificiului, credința ca alinare și izbăvire. "Domnul e
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
Dar nu e vorba de politica externă a României, cum se sugerează, ci de pașnica, democratica politică a bulanului și a pistolului pus la tâmplă. Revelațiile privind participarea lui Priboi la reprimarea revoltei din noiembrie 1987 de la Brașov arată cu limpezime ce înțelege S.R.I.-ul prin "siguranță națională": exact ceea ce înțelesese și Ceaușescu. Numai într-un regim de perfectă continuitate represivă, precum P.C.R. - P.S.D., e posibil ca un individ al cărui portret monstruos iscă fiori să devină consilier al primului ministru
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
mai mari sau mai mici. Pentru ei se va găsi oricând o soluție, că de aia au avocați și contabili bine unși cu parale verzi. Nici măcar n-aș fi adus în discuție această lege-simptom dacă nu s-ar citi cu limpezime în ea mentalitatea represivă, scrâșnetul încărcat de ură și disprețul resentimentar al unei pături bolnave de putere. De-a dreptul înspăimântătoare erau, însă, personajele aduse la televiziuni ca să "lămurească" poporul. Aceiași indivizi cu priviri fixe, cu voci gâjâite, de lupi
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
printr-o enumerare mecanică de gesturi și fapte ritualice, mai răsare, din cînd în cînd, precum aflăm uneori în textele gnostice, ideea lirică. Ambiguitatea marii poezii, atît de prezentă în prima etapă, va fi cu totul pierdută în Imne, unde limpezimea copleșită de lumină va congela lirismul pînă la extincție". Încă o dată putem observa că "ambiguitatea", atît de păgubitoare ethosului (încercare de care n-a fost scutit nici autorul Infernului discutabil, date fiind tangențele sale la discursul naționalist oficial), constituie un
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
piatra pe care se oprise s-o privească ori lăsa în urmă florile violete ale ciulinilor care-o făcuseră să zăbovească și își relua drumul fără a spune nimic. Când am ajuns sus, ea a scos un strigăt de uimire. Limpezimea dimineții strălucea acolo cu o forță covârșitoare. Lacul era albastru, albastru. Pe pajiștea din jur, încă verde, pășteau vacile, în sunetul tălăngilor. Dominând lacul, stânca aceea uriașă în care se deschidea arcul cenușiu de la intrarea peșterii părea un monument construit
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
de el - ca un adevărat creator capabil să dea realitate celor mai incredibile scenarii - în același sat, după seria crimelor etc. Lui Mihai Goțiu îi reușesc variațiile de ton și stil, starea personajului atunci cînd 'trăiește' sau 'rememorează' reiese cu limpezime din discurs fără a fi nevoie de precizări explicite, iar umorul (negru adesea, tema condiționează...) este de foarte bună calitate. Părțile nu la fel de reușite ale românului sînt, dimpotrivă, scrise într-un limbaj care nu pare viu, cu poante în general
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
din instinct, premierul a trecut la stilul comun, întrebuințînd frecvent elemente ale limbajului administrativ ca marcă a autorității. (Stilul comun e instrumentul de care se folosesc cei mai mulți politicieni, el însă presupune nu numai proprietate a termenilor și accesibilitate, ci și limpezime și exactitate. Ajungem aici la marea problemă a tuturor celor care s-au perindat la Palatul Victoria din 1990 încoace. Cît de exact în exprimare își poate permite să fie un prim ministru român? Nici unul dintre precursorii dlui Năstase nu
Stilurile premierului Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15162_a_16487]
-
lui Bolintineanu și Șt. O. Iosif mai degrabă decît unul al lui Tudor Arghezi și Blaga. Capacitatea descriptivă îl apropie de Pillat și Maniu. Un aparent tradiționalism al inspirației, o "banalitate" a sentimentului (vecin cu acela din romanțe), ca și limpezimea versurilor (nici urmă de obscuritate) îl despart însă și de moderniști și de simboliști. Dar nu fac din el un tradiționalist propriu vorbind, căci este prin excelență un poet al orașului ori al naturii văzute de un orășean, al civilizației
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
am tocit-o ascuțindu-mi ultimul crieon/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă” - Cîntec pe hîrtie), autorul Plantațiilor nu are totuși suficientă vitalitate pentru a-și susține partitura severă. Aceasta se exprimă relativ rar, într-o limpezime neagră, mărturie ce se-absoarbe pe sine: „dincolo patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse de furtuni/ căderi și urcări sub lacate./ În nerostită dimineață prin cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pînze
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
gânduri, impresii poematice ale autorului, pline de accente idilic-nostalgice, „răzlețite, în ani, prin radioprogramele Radiodifuziunii Române:” „Mi-am ferecat în priviri zâmbetul unei fete și, așa, deodată, totul s-a înfiorat a primăvară; mi-am umplut buzunarele cu stele din limpezimea cerului de iulie și totul în jur s-a numit miez de vară; am adăstat să se travestească strugurii în vin și-a și trecut toamna; m-am gândit doar la neprihănitul alb al zăpezii și iarna s-a și
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
În plin triumf al individualismului (tradus în literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent încheiat. În plină epocă a corectitudinii politice, el ierarhizează culturile. În plin jovialism cotidian, el filozofează balzacian. Filozoful preferat
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
soarele, umblă numai pe sus... Când orișice pescar vrednic de acest nume știe că un chefal adevărat, demn de numele lui, care în grecește înseamnă cap, chefalos, căpățână, nu?... înfruntă isteț orice pericol, fățiș, unde totul se vede limpede, însăși limpezimea asta bărbătească fiind firea lui adevărată. - Ați mâncat vreodată chefali? întrebase din senin. - Iooo !... Noooo! făcuse jignit. Cel mai bun ascunziș, ori cea mai bună direcție de atac, depinde - mai reieșea - că era... taman claritatea, spusese cu un accent brusc
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
Ciucurencu etc., și mărunți politruci ai deceniilor cinci-șase, conferă pasajelor o autentică forță epică, după cum considerațiile despre artă, despre actul creației, despre limbaj și despre tehnici, ridică discursul la cota înaltă a unor adevărate cursuri academice. Puterea de admirație și limpezimea judecăților, rigoarea travaliului și trăirea utopică, modestia reală și profundă, alături de inflamarea ingenuă a unui ego încă nemîntuit de vanități, toate conviețuiesc într-un firesc desăvîrșit și fără cel mai palid semnal că s-ar putea crea o stare conflictuală
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
fel de pat al lui Procust. Acum ceva vreme, într-o iarnă geroasă și aspră, bîntuind pe străzile Vienei umăr la umăr cu Andrei Șerban, am învățat să-l înțeleg. Atunci s-a produs revelația imaginii lui pentru mine. În limpezimea tăioasă a vîntului de iarnă. Într-o plimbare către sinele fiecăruia, într-o însoțire în care am învățat că eșecul nu e o rușine, că rîsul și plînsul mă locuiesc deopotrivă, că drumul este deschis atîta timp cît nu izgonesc
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
un pat în miezul iernii. Mai pot de-acuma să mă duc, pe unde vara îmi părea eternă? Cât mi-a rămas, cât mai apuc? In podul vieții - caut c-o lanternă. Cu ochii numai teamă și efort... -abisul are limpezimi marine-... țin o lumină-n palmă, ca la mort, mă priveghez pe mine însumi... O, vreau să prind intrarea-n port a navei care-și are scris pe bord, numele meu, cu litere latine.. Bogliasco Sus Apenini, jos -ape (în
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
și el le-a combătut și le combate, se întâmplă să dea un fel de „cartes blanches” indivizilor ce ilustrează la modul paroxistic tocmai deraierile în discuție. Îl lasă, cum se zice, în off-side. Textul meu era de-o perfectă limpezime în acest sens: „Curg avertismentele spre România, dar gură-mare de Butimanu își vede liniștit de planul apocaliptic, anume, de-a ne șterge de pe harta țărilor cât de cât civilizate. Ba, din când în când, ororile din care și-a făcut
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]