150 matches
-
Nu-ți convine structura de beton armat. . - Iese bine și în beton armat, vine ca turnat. . - Poate contraforții nu-ti convin. . - Ba e frumos așa, ca un grătar. . - Nu ți se pare bearcă fără turlă, numai cu cupolăemisferică? . - Este mai limpezită așa, parcă răsare soarele din ea." Perfect, își zise Ioanide, sunt imagini cam meșteșugărești, dar juste. Parcă ar pricepe." Cu toate astea, era convins că Botticelli minte. Oamenii cu instrucție puțină au o mare capacitate, remarcase el, de a mimetiza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un rect care pentru tine este tot universul. Și aici mă apucă nebunia, aici sar cu totul din pat și umblu prin casă cu capu-n palme, mormăind repede ceva, doar ca să nu mă mai aud gândind. Pentru că mintea mea limpezită brusc și perversă îmi spune continuu că asta și sânt că sânt cu adevărat un oxiur și că lumea e cu adevărat un anus scârbos și că n-o să știu niciodată cum e adevăratul univers, adevărata conștiință, adevărata lumină, față de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cele din urmă sânt slăvitele minți ale celor de și mai jos. Iar undeva, în succesiunea aceasta nesfârșită, în stratificările geologice de spațiu și timp, creier și sex, emisfere cerebrale și testicule, paradis și infern, undeva în apexul tot mai limpezit al lumilor suprapuse trebuie să fie o minte ce nu mai poate fi sex pentru nimeni, căci e-n același timp gândire și procreare, iar gândurile ei sânt spermă de lumină în care înoată îngeri. Și undeva, în adâncul adîn-cului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe chipurile lor și umbre adânci pe corturile dimprejur. Sub mângâierea unei adieri de vânt, încărcată de aromele primăverii, pădurea foșnea blând, vie și fremătătoare în întunericul nopții. 38 Era o zi caldă, aproape o zi de vară. Sub cerul limpezit, se deschidea o întindere unduitoare și înverzită. Singurele porțiuni cultivate erau adunate în jurul unui pisc dominat de ruinele încă fumegând ale unui grajd și ale câtorva case. Acolo se oprise atenția lui Sebastianus, care scruta peisajul din înălțimea unui pinten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
soarbe paharul până-n fund și cade-n genunchi. Petru intră -" Te-am căutat, el e mort, tu ești a mea. Atunci când vrea să puie mâna pe ea, s-o ia-n brațe, ea scoate pumnalul, se repede la el, dar, limpezită, îl scapă și se repede c-un țipăt pe sânul lui." Eu nu te-am iubit [decît] pe tine". Ea cade moartă. - Lira și cununa de lauri - În momentul ce intră solii cu perina cu ornatele, el pune mâna dreaptă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
năprasnici oglinzile praf le-au făcut. (Oglinzile) Aceste posibilități multiple, paroxistice, duc la perceperea divinității drept o imagine la în-ceput puțin veridică, improbabilă, cameleonică, dar care se limpezește, strecurată prin oglinzi: În apa oglinzilor, Doamne, Cameleone, spală-te, îneacă-te, limpezit, strecurat ca un aur preacurat. (Iluzoria) Prezența incredibilă, neașteptată, induce ideea existenței ochiului lui Dumnezeu lipit de fereastra lumii. Totul este irizat, estompat, poate și dintr-o imensă discreție. Atingerea privirii de imaginea din oglindă este neapărat inițiatică, dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-mi închipuiam cum aș putea să supraviețuiesc fără să mă gândesc, măcar, la ea. Așteptam începutul școlii ,reântâlnirea inevitabilă, mă întrebam cine a devenit. Pentru că noaptea nu puteam să dorm, mergeam la fereastră, după draperie, și privind luna de pe cerul limpezit îmi imaginam la nesfârșit reântâlnirea noastră. Prima zi din trimestrul al doilea a fost dramatică pentru mine. Gina nu a venit la prima oră și am crezut că poate nu va veni deloc. Deși eram emoționat, am intrat și eu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar cam trebui să ne pregătim de gustare. Așa că vrei-nu vrei, fuguța la pârâu! N-am stat pe gânduri și am urmat porunca bătrânului... Lumina, priveliștea din preajma pârâiașului și cântecul păsăresc au făcut cât zece doctori... Primenit și cu sufletul limpezit, m-am întors în chilie. Bucatele mă așteptau pe măsuță... Am mâncat fără grabă. După ce am mulțumit cerului pentru îndestulare, am auzit glasul bătrânului, care, ca niciodată, a stat lângă mine privindu-mă blajin și cu înțelegere. Spune-mi, dragule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a găsit și pe Costache. Sunt sfârșită. N-am pus nimic în gură de azi de dimineață. Aglae bău, la repezeală, puțină cafea și apoi trecu dincolo, înconjurată ca de o gardă de Titi și Aurica. Bătrânul era mult mai limpezit și privea numai îngrijorat spre mobilele din casă. - Ce-i cu tine, Costache? întrebă mai mult arogant decîtcomiserativ Aglae. Te-a pus dracul să cari cărămidă, să faci casă, parcă n-aveai casă. Așa e când te iei după copii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care îmbracă zidul casei și întreaga terasă în culori cu nuanțe de-a dreptul divine - roșii, portocalii, verde striat cu galben. Cum să poți crede că această frumusețe a înflorit din apropiata desfrunzire și moarte ? Sau că, oricând, pe cerul limpezit, pot apărea deodată ucigașele Taube ? Margot a venit să se așeze alături de mine, cu acea nouă expresie de melancolică resemnare ce o poartă pe chip de când grozăviile ce se aud despre lupta de la Sibiu au convins-o că acolo a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prompt Carmina. Ultimele zile mă obosiseră la culme. Acum parcă am bateriile încărcate. Cu adevărat, parcă nu mai avea nimic pe suflet, nimic din vechile trăiri, neliniști, parcă lepădase acolo, în camera ei de fată, totul, creierul îi rămăsese curat, limpezit, nu mai stăruia în celule decât iritarea proaspătă, iscată de nerăbdarea lui Ovidiu de a pleca mai repede din casa părinților, afișată, o percepea ca pe o impolitețe, ca pe o demonstrație fățișă de respingere a acelei lumi, a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu icnituri și înjurături printre dinți, dar reușind ca, spre dimineață, se afle la o distanță bunicică de vechiul aerodrom, în drum spre Comana. A doua zi seara se găsea în trenul de București, rupt de oboseală, dar cu mintea limpezită, cu un plan pus la punct. Mai mult decît "scurgerea de informații" pe care o sesizase, el trimitea rapoarte și tot ce scria în ele ajungea la cunoștința celor doi complotiști, mai mult decît asta, cea de-a doua vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lucea lin în umbră; numai capul fin, cu urechile înălțate, cu ochii mari, sta într-un sul de raze. Ascultă puțin. Apoi își plecă botul și atinse de două ori apa de lângă picioarele subțiri. Își ridicară iar ochii. În undele limpezite, apoi, deodată căzu o picătură de sânge. Piciorul de dinainte, din stânga, se zgârci ușurel și prinse a tremura. De la umăr, se prelingea sânge. Acuma picătură după picătură cădea mai des, tulburând apa pârăului. Căprioara își plecă domol capul, ca și cum voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la răstimpuri cu o cârpă moale palmele pline de praf fin și colorat care va fi plutit și în jurul lor, invizibil, desigur, sau aproape invizibil în adierea călduț-răcoroasă ce pătrundea de afară pe ușile-fereastră larg deschise către lumina și cerul limpezit. Fiecare cu câte o cană mare cu cafea, așezate alături, pe o tavă, direct pe parchetul umflat, lângă telefonul mare și negru, ca o absurdă insectă odihnindu-se nepăsătoare pe suprafața murdar-arămie a lemnului. „Am simțit întotdeauna că, atunci când scotocești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
limpede, ca să-l putem auzi: „iertat să-mi fie” mai rosti ca pentru rugăciune, și câteva secunde mai târziu, ușa fu deschisă și flăcăul apăru în prag, cu chipul alb ca hârtia și cu ochii pironiți în depărtări. Avea privirile limpezite și înălțate dincolo de moarte. De sub mantaua încheiată îi coborau izmenele albe ca zăpada, legate în jurul gleznelor. Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unui nor, așa au fost înădușite cîntările de biruință ale asupritorilor." 6. Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. 7. Și, pe muntele acesta, înlătură măhrama care acopere toate popoarele, și învelitoarea care înfășoară toate neamurile; 8. nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele, și îndepărtează de pe tot pămîntul ocara poporului Său; da, Domnul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
morală cu cea poetică, atunci retrage-te. Cultivă-ți grădina cu varză, iar trandafirii Îngrijește-i doar În cimitir. Pentru că trandafirii dăunează sufletului.) Cel căruia i se spunea Maestru, va scoate atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tînărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n-a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atît cît să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
literalmente credea ce citește. Putea, totuși, spune că nu simțea nici o pornire să citească altceva. Pe gazon În fața casei pe jumătate din lemn pământul era reavăn, iarba era Înmiresmată. Sau poate solul În sine mirosea atât de proaspăt? În aerul limpezit, purificat de lună, o văzu pe Shula cum vine, În căutarea lui. — De ce nu ești În pat? — Mă duc acum. Îi dădu chiar cerga lui Elya să se acopere, și el se Întinse. Simțind ce ciudată era specia căreia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
călca o dată cu fiecare pas al lor, măsurându-le timpul, veghindu-le preocupările. Ca urmare, se preconiza un proces cu avocați, cu martori, un lung șir de termene, cu un final care cine știe când și cum își va arăta zorii limpeziți, de vreme ce pe apele timpului plutea un noian de incertitudini. Aflat sub povara acestor cugetări, bulibașa nu și găsea tihna căutată îndelung. Se ridică în picioare și o porni domol, fără zor, spre un loc unde să-și așeze gândurile. Acestea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
strategie de calcul a avocatului Diaconescu. Acum, la noul termen, dezbaterile pe fond se anunțau deosebit de furtunoase. Încă de la demararea ostilităților, se preconizau noi termene în care, pas cu pas, se cerea ca procesul să curgă spre mult așteptatele limanuri limpezite. Câte asemenea termene aveau să urmeze, numai Dumnezeu știa! Nici judecătorii și nici avocații nu preconizau ca această dispută să se rezolve curând. Erau prea multe semne de întrebare care își așteptau răspunsul. Conjunctura cerea ca acest caz să fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
morală cu cea poetică, atunci retrage‑te. Cultivă‑ți grădina cu varză, iar trandafirii Îngrijește‑i doar În cimitir. Pentru că trandafirii dăunează sufletului.) Cel căruia i se spunea Maestru, va scoate atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tânărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n‑a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atât cât să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unei crengi. Se uita la ei neajutorat, știind că nu ei sunt părinții lui și aștepta ajutorul părinților adevărați, care săreau furioși pe gard. Tanti și nenea le-au cedat locul, îndepărtânduse în mare grabă de zmeuriș, cu gândurile acum limpezite și pândindu-i de după niște pomi, în continuare. Pițigoii, unul după altul, au virat către tufă și au plonjat lângă puiul lor, așternându-se în sfârșit o mare liniște în jur. S-a reunit familia de păsări iar peste zmeuriș
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
făcea cu sufletul poporului care-l hrănea și căruia îi datora propriul spirit. Cețurile hiperboreene i se păreau potrivite printre băutorii de bere tare, nu însă în această Spanie atotstrăvezie, cu cer strălucitor și vin de Valedepeñas sănătos și bine limpezit. Filozofia sa era cea a neîmplinitului Becerro de Bengoa, care, după ce-l caracteriza pe Schopenhauer drept un tip excentric, argumenta că acestuia nu i-ar fi dat niciodată prin cap ideile care-i dăduseră și nici pesimist n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și reproșa că procedase ca un ușuratic, un naiv în relația cu Olga. Se confirma acum, cu prisosință, temerea sa de a nu fi prins în tentaculele de caracatiță ale farmecelor ei oferite cu o dezinvoltură dezarmantă. În seara aceea, limpezit, Alex luă hotărârea să-i ceară mâna Inei. Pe lângă informațiile dobândite în ultima vreme despre Olga, care îl despărțiseră sufletește de această domnișoară, întâlnirea cu Tony umpluse paharul. Știa acum mai mult ca oricând că locul conferit Inei, de-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vei arăta și mie sclipirea pe care o ascunzi! - Nu vreau să insinuez nimic, dar prea a venit ca neașteptată această veste, nu crezi? Ina simți în declarația lui Alex cum pe orizontul vieții ei apăruse soarele pe un cer limpezit, de un albastru plin de speranțe. Sub pantofi, pământul dobândi siguranță și în suflet părea că i-a înflorit o crizantemă. - Ina, dragostea mea, ce te împiedică să dai curs așteptărilor mele? - Te rog, Alex, să nu te superi pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]