57 matches
-
pe care numai o adevărată "arheologie" a textului este în stare să le pună în evidență. În cazul de față, trebuie să ne întrebăm neapărat: Cât de univoc sau cât de ambiguu este acest vers? La prima citire, el pare limpid. Dar această limpiditate - susțin eu - este rezultatul unui proces hermeneutic pe care nu sunt deloc sigur că, deocamdată, am avea dreptul de a-l săvârși, de a-l încuraja. Vreau să spun că acest vers devine clar numai în măsura în care, printr-
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
convertit la abstragere și organizare, un artifex realizat prin ambițioase decantări. Lupta sa cu materia rămîne indecisă în fondul său vizionar, compensată fiind de acuratețea scriiturii cristalizate. Prin armonia sa scriptică, prin severitatea ordonării geometrizante a verbului și prin lumina limpidă, casantă emanată de acesta, lirica lui Ilie Constantin se vădește mai apropiată totuși de creația unor Alexandru Philippide sau Ștefan Aug. Doinaș. Stilată și supravegheată în dezolarea sa, pe cît de ireversibilă pe atît de expresiv filtrată, această producție transformă
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
că, în scrisul lui E. Lovinescu, remarcabila claritate și rigoare a conceptelor se situează pe o bază irațională, atestată într-o manieră neechivocă de însuși autorul Memoriilor, a vagului muzical, a inefabilului unor dispoziții sufletești. Pe de-o parte expresia limpidă, de-o fermă tăietură a celui ce-a plăsmuit nu doar pagini de critică aplicată, ci și un sistem estetic de-o solidă articulație, de cealaltă parte un "subsol" decisiv, incontrolabil, al eului neconceptualizat. "Am precizat încă din primul volum
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
prin presă, ori apărută În postura unor prefețe, studii introductive, referințe de antologie sau pur și simplu critică, varia, tabele cronologice (strict necesare Într-o documentare exactă). Sunt nume de referință, de piloni veritabili ai literaturii române asupra cărora fraza limpidă a lui Ion Nistor se mlădiază și curge În mod citabil - Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Gib Mihăescu, George Bacovia (poate cea mai bună ediție, a poetului, Îmbunătățită de la 1965, prin anii următori: 1972, 1981, 1987, 1990), Mihai Eminescu
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
o tipă cu craci infiniți și gura enormă, dințoasă, limboasă, fumegîndă-n țigări subțiri, negre! Seismul dulce-al bucelor ei!! Scriu toate astea la cîțiva zeci de metri de plaja zgomotoasă, cu perdelele trase, cu lumina aprinsă, încurcînd paharul de țuică, limpid, cu cel de cafea, opac! Am sentimentul că trec cu trenul pe lîngă ei, că-s închis ermetic într-un compartiment capitonat cu rochiile năprasnic călcate de Tamara Nikolaevna! * Mă gîndesc la Reparata, detectiva mea cu trei sîni și două
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
al lui Shiva, precum și așa-zisul ochi al inimii): "Știu: Ochiul Orb nu atacă omul// Cînd scriu simt raza lui invizibilă/ cum mă acoperă ca o ploaie de acizi dogorîtori/ ca o respirație a unor alge/ înfășurîndu-mă/ în crusta lor limpidă// îți trebuie cuțit în mijlocul scrisului/ să-ți desprinzi de pe trup țesătura/ mușchiului său vorace, să sfîșii crisalida// ai lama tăioasă a strigătului: //"Știu, Doamne, că Ochiul Orb nu-i un sicriu/ în care să te mai port ca pe-o
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
de un "striptease metafizic", spre a-l cîtă pe confratele Alex. Ștefănescu, ci și de un vizionarism lesbian și de o apocalipsa masturbantă!), Mariana Filimon se arătă a fi o senzorială acută, fără a fi propriu-zis o senzuala. Cu o limpida tristețe, poeta se desparte de trupul său: "Dincolo de mareea/ ușor somnambula/ e Marea Moartă// o mare în care trupul meu/ se scalda adesea// trupul meu/ de mine străin/ fără să-mi poarte gîndurile/ tainele/ cutele unei dureri// trupul meu depărtîndu-se
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Narcis și Sisif. Extrag un fragment din câteva sute, toate confirmând stilul supra vegheat afectuos, al unui critic - prozator, ambii stăpâniți de Profesorul ex cathedra (adică să se facă înțeles prin expozeul său își organizează ideile, impunându-le o exfoliere limpidă): „Narcis și Sisif, mitul căutării de sine și mitul unui chin acceptat: acela care leagă fragmentele și caută un sens în haosul unei existențe ce s-a scurs deja și al unei memorii infidele. Mai trebuie ca cineva să noteze
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
face câte-un ostrov din fiece pavea Fiindu-i leac de sete la toată creatura Și colorând sălbatic în roșu-aprins natura. Eu m-am rugat adesea de vinu-nșelător Să potolească groaza cea rea ce mă submină, Căci vinul face ochiul limpid, urechea fină. Și i-am cerut iubirii un somn liniștitor, Iubirea însă este saltea de cuie dură, Făcută ca să aibă femeia băutură. CXIV Alegorie E o femeie mândră, puternică-n grumeje, Ce-și lasă-n vin s-atârne bogatele ei
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
ucigașul. Aaaa, da, crucea. Pentru că se credea Dumnezeu, dar era fals, un prefăcut. Am vrut să-i fac un bine, l-am însemnat cu semnul crucii, ca să fie iertat în lumea ailaltă”. Lumea pământeană a lui Mihai Sin, pe cât de limpidă, e bulversantă, brodată cu dexteritate, migală și rafinament, cu arta unui mare maestru, pe canavaua unei permanente maree sufletești. Actualitatea -decupată secvențial, cinematografic, dobândește forță emoțională tulburătoare. „Câtă viață, atâta literatură!” - o altă proză demnă de Nobelul pe care l-
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
ca Membru de Onoare în Uniunea Interpreților din România. Asta da! Ceva se schimbă. Păcat că e cam târziu... Cineva a spus: pentru ca să iubești, trebuie să cunoști. Sper că ne vom cunoaște mai bine de acum și se vor mai limpizi apele Prutului, care posibil ne va servi drept portativ pentru scrierea noilor muzici, despre care să sperăm va completa Hora Mare de la munți și pân- la mare, ceea ce așteaptă cu nerăbdare TIMPUL. https://www.facebook.com/video.php?v=657620640988905&set
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
exaltare a spiritului renascentist, are însă un farmec tainic ce ne este dezvăluit cu netăgăduită intuiție și rafinament de tălmăcitor, care îi definește esența: Mi s-a părut (poezia lui Cervantes) atrăgătoare, frapantă adeseori, situată la jumătate de drum între limpidul garcilacism atât de prețuit de el... și viitoarea și tot mai accentuata tensionare barocă ce plutea în aer". Iubirea este conceptul fundamental care structurează romanul pastoral în genere, și Galateea în special. Acțiunea se desfășoară pe malurile fluviului Tajo, în
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
iscusința de a focaliza și reconsidera texte cunoscute, mai puțin cunoscute sau date uitării, aparținând colaboratorilor revistei în cauză antologați de Emil Pintea în "Antologia literarăâGândirea>" ; deși nu operează, bineînțeles, pe un teren virgin, scriitura criticului, analitică și totodată disociativă, limpidă și captivantă, are darul de a ne convinge, dacă mai era cazul, că spiritul "Gândirii" nu poate fi redus la ortodoxismul etnic propus de Crainic, de vreme ce el a fecundat "ca atmosferă poetică stimulatoare" cărțile și destinele unor mari poeți, gânditori
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
Culianu pare scris cu aceeași febricitate la care face referire: „Ceva din tonul implacabil al binecuvântării răzbătea, împreună cu un fior de obiectivitate înghețată, în textele acestor proiecte. Păreau adresate urbi et orbi. Tonul lor e sigur de sine, stilul e limpid, construcția, apodictică, economia de mijloace, absolută. Afirmațiile sunt definitive, negațiile, casante. Teoriile socotite false sunt evacuate cu un număr minim de argumente, toate evidente, toate devastatoare. Teoriile aprobate sunt construite rapid, cu câteva tușe simple și definitive. Claritatea și limpezimea
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
prestigiu de scriitor tenace și un talent indiscutabil, chiar dacă autorul nu pregetă să facă loc unor teme de senzație cu succes comercial asigurat. Oricum însă romancierul nu mai are niciun fel de complexe în fața acestei specii dificile, oferind o scriitură limpidă, alertă, adesea captivantă, ne referim de data asta la cel mai recent roman Cei calzi și cei reci (C.R., 2008, 485 p.) conturând personaje memorabile, fie dialogic, fie descriptiv, fie monologic-autoscopic, dinamitându-și curgerea epică aproape clasică prin situații-limită, metafore
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
un colorist, un artist în înțelesul plastic al cuvântului. Însă are darul povestirii care era însușirea de căpetenie a clasicilor noștri, precum Odobescu și Ghica, un fel de a fura pe cititor printr-o frază de altfel bine studiată și limpidă. 5. O. Tafrali, la sugestia colegului său, trimite președintelui Academiei Române următoarea epistolă: Domnule Președinte, Academia Română a binevoit să aprecieze activitatea mea culturală, începută încă din 1904, și m-a chemat în sânul ei ca membru corespondent. Îmi permit să vă
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
de distanțare față de personajul autobiografiei sale. Pragmatismul scrisului, prezent la Franklin ca valoare de schimb și tranzacție (succesul îi venise prin el!), dar și ca efort îndreptat spre imitarea modelelor, legat de virtutea stilului, a eleganței și metodei în aranjamentul limpid al gândurilor, se radicalizează la H. Adams, metamorfozat într-un dureros abis căscat între poet și lumea exterioară, simbolizat de bancher, care dictează (și) asupra valorii vieții lăuntrice. Intelectualul e chemat să-și găsească totuși propria formulă de mântuire într-
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
che essere negativă. L'utopia capitiniana, allora, benché rifugga la letteralità del termine (non-luogo, posto che non c'è), non ne riduce e distorce îl senso profondo nell'aderenza ipotizzata, auspicata al progetto di rinnovamento della società, mă veleggia sulle limpide acque del coraggio di anticipazione e di prefigurazione, portando con sé con un carico di intransigenza etică e di estraneità rispetto alla tirannide e a modelli totalitari dietro i quali risuona forțe anche l'eco dell'esperienza di carcerazione vissuta
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
altor țări. Așadar, la orizontul sferei estice se contura vizibil o nouă reașezare a polurilor de putere ale momentului - după cum se exprima democratul american Roosevelt, la 20 februarie 1943, în scrisoarea expediată „liderilor sioniști Weiss și Zabrousky”, când menționa destul de limpid modalitatea de „a-l convinge pe dictatorul de la Moscova ca să fie de acord cu crearea statului Israel”, conform celor menționate de către istoricul J.C. Drăgan -, care, din pixul primului-ministru al Imperiului britanic de atunci, ni se deslușea privirilor drept o sinistră
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
cufunda tot restul de griji într-un val de calm și chipul tău se strecoară în memoria mea cenușie simplu că vârful unui tânăr palmier. (Oradea, 1Mai 2014) TU... Ripenso îl tuo sorriso, ed è per me come un'acqua limpida scorta per avventura tra le pietraie d'un greto esiguo specchio în cui guardi un'ellera i suoi corimbi e șu tutto l'abbraccio d'un azzurro cielo quieto. Codesto è îl mio ricordo; non saprei dire, o lontana se
VIAŢA E FRUMOASĂ / LA VITA E BELLA (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350543_a_351872]
-
strigând:/ Eu stăpânesc lumea întreagă încât ea să aparțină tuturor". Readusă în plin plan, copilăria este emanația intuibilă a unei energii afective. Singurătatea și monologul sunt ceea ce spun că sunt numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
strigând:/ Eu stăpânesc lumea întreagă încât ea să aparțină tuturor". Readusă în plin plan, copilăria este emanația intuibilă a unei energii afective. Singurătatea și monologul sunt ceea ce spun că sunt numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
strigând:/ Eu stăpânesc lumea întreagă încât ea să aparțină tuturor". Readusă în plin plan, copilăria este emanația intuibilă a unei energii afective. Singurătatea și monologul sunt ceea ce spun că sunt numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
cufunda tot restul de griji într-un val de calm și chipul tău se strecoară în memoria mea cenușie simplu că vârful unui tânăr palmier. (Oradea, 1Mai 2014) TU... Ripenso îl tuo sorriso, ed è per me come un'acqua limpida scorta per avventura tra le pietraie d'un greto esiguo specchio în cui guardi un'ellera i suoi corimbi e șu tutto l'abbraccio ... Citește mai mult TU...(lui George R.)Cred în zâmbetul tău!El este pentru mine că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368113_a_369442]
-
nerodirea “ Pe lângă înțelesul care se descifrează lesne, pe lângă miezul suculent, autoarea strecoară și câte o pildă - ca un temei de rămânere. Motivul șarpelui este frecvent și el se referă atât la teama cât și viclenia omului. Ceva mai senină, mai limpidă, fiindcă se referă la paradisul copilăriei, este poezia: “cineva încă mă ține de mână: departe e vremea aceea / dar îmi amintesc / livada bujorii prispa casei / răsturnată într-un petec de cer / fără să număr zile și nopți / mă legănau fâșii
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]