57 matches
-
untul și smântâna. Subiectul II (15p) Transcrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare fiecăru i enunț și notați în dreptul ei litera A dacă apreciați că enunțul este adevărat și litera F dacă apreciați că enunțul este fals. a. Hameiul dă limpid itate vinului. b. Peștele este proaspăt dacă solzii se desprind ușor. c. Pasteurizarea este o metodă de conservare ce constă în încălzirea produsului la temperaturi sub 100°C . d. Bruma de zahăr poate să apară la materiile prime zaharoase. e
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
literaturii basarabene din perspectiva autenticității. Captată mai mult de aspectul "poeziei de patrie", atenția lui Gheorghe Grigurcu reține versul "ca braț de revoltă", imaginile "compunându-se contrastant", viziunea translirică, obiectivă", lirismul colectiv, precipitat de a o situa: e geopolitică", "imaginea limpidă înșelător transparentă", sugestiile folclorice "tratate fantast", sensibilitatea de grup, aspirantă spre gnomism, simbolurile "un adevărat corn al abundentei" cu care se identifică patria "neoromanticului" Grigore Vieru. Criticul originar din Basarabia îl vede pe Grigore Vieru drept un "menestrel al simțămintelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
subtile a dramelor sufletești, amplificării conflictelor și a tensiunii epice, nuvelele din Eternele iubiri au o vibrație mai profundă. Cu un titlu ce amintește de nuvela lui Mateiu I. Caragiale, romanul Remember se structurează pe alte coordonate, fiind o evocare limpidă și totodată o confesiune despre psihologia feminină. SCRIERI: Bogdana, București, 1939; Beznă, București, 1943; Povestea lui Toma Ferigă, București, 1952; Pădurea Poenari, București, 1953; Împărătița lui Machidon (în colaborare cu Tiberiu Vornic), București, [1955]; Orașul minunilor, București, 1957; Șerfi, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
decât nostalgicii. Lucrurile care s-au Întâmplat după terminarea Războiului Rece indică nu „sfârșitul”, ci reașezarea istoriei În alte cadre, În alte paradigme, În mod cert mai „anarhice”, mai imprevizibile decât ne-ar plăcea nouă - care avem pasiunea sensului pur, limpid, inteligibil - să fie. Trăim o istorie pe care câteodată nu o Înțelegem, o istorie care se sustrage Înțelegerii - și așa trebuie să rămână. Nu o istorie irațională, ci transrațională. Pentru mine, anarhetipul asta Înseamnă: un transarhetip. S-ar putea Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată Însă În alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, Într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii / În acest glas străveziu ca un acvarium”, „cîmpurile poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare”, „o pasăre Îți adoarme pe buze”, „genele descriu În argintul minutului frunze”, „miresmele
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prestigiu de scriitor tenace și un talent indiscutabil, chiar dacă autorul nu pregetă să facă loc unor teme de senzație cu succes comercial asigurat. Oricum însă autorul nu mai are niciun fel de complexe în fața acestei specii dificile, oferind o scriitură limpidă, alertă, adesea captivantă, ne referim de data asta la cel mai recent roman Cei calzi și cei reci (C. R., 2008, 485 p.) conturând personaje memorabile, fie dialogic, fie descriptiv, fie monologic-autoscopic, dinamitându-și curgerea epică aproape clasică prin situații-limită, metafore
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
che mi spinge sovente alle sue forme. Mobile d'astri e di quiete: e battere di mani ed una voce / dolcezze spalancarmi ignote. D'alberi sofferte forme: Ignoto mi svegli / a vită terrena. Elegia: Gelida messaggera della notte, / șei ritornata limpida ai balconi / delle case distrutte, a illuminare / le tombe ignote, i derelitti resti / della terra fumante. În una città lontana: Aspettavi una parolă / a te ignota o mia? Poi îl corvo și volse, / staccò le zampe rapide dall'erba / e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
per fare quella parte! La Tadolini ha una figură bella e buona ed io vorrei Lady Macbeth brutta e cattiva(vicioasa). La Tadolini cântă alla perfezione ed io vorrei che Lady non cantasse. La Tadolini ha una voce stupenda, chiara, limpida, potente; ed io vorrei în Lady una voce aspră, soffocata, cupă. La voce della Tadolini ha dell’angelico; la voce di Lady vorrei che avesse del diabolico». Niciodată înainte nu a acordat Verdi atâta considerație textului așa cum o va face
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată însă în alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii / în acest glas străveziu ca un acvarium”, „câmpurile poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare”, „o pasăre îți adoarme pe buze”, „genele descriu în argintul minutului frunze”, „miresmele
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de a focaliza și reconsidera texte cunoscute, mai puțin cunoscute sau date uitării, aparținând colaboratorilor revistei în cauză, antologați de Emil Pintea în "Antologia literară "Gândirea""; deși nu operează, bineînțeles, pe un teren virgin, scriitura criticului, analitică și totodată disociativă, limpidă și captivantă, are darul de a ne convinge, dacă mai era cazul, că spiritul "Gândirii" nu poate fi redus la ortodoxismul etnic propus de Crainic, de vreme ce el a fecundat "ca atmosferă poetică stimulatoare" cărțile și destinele unor mari poeți, gânditori
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pe care numai o adevărată "arheologie" a textului este în stare să le pună în evidență. În cazul de față, trebuie să ne întrebăm neapărat: Cât de univoc sau cât de ambiguu este acest vers? La prima citire, el pare limpid. Dar această limpiditate - susțin eu - este rezultatul unui proces hermeneutic pe care nu sunt deloc sigur că, deocamdată, am avea dreptul de a-l săvârși, de a-l încuraja. Vreau să spun că acest vers devine clar numai în măsura în care, printr-
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
de distanțare față de personajul autobiografiei sale. Pragmatismul scrisului, prezent la Franklin ca valoare de schimb și tranzacție (succesul îi venise prin el!), dar și ca efort îndreptat spre imitarea modelelor, legat de virtutea stilului, a eleganței și metodei în aranjamentul limpid al gândurilor, se radicalizează la H. Adams, metamorfozat într-un dureros abis căscat între poet și lumea exterioară, simbolizat de bancher, care dictează (și) asupra valorii vieții lăuntrice. Intelectualul e chemat să-și găsească totuși propria formulă de mântuire într-
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
face câte-un ostrov din fiece pavea Fiindu-i leac de sete la toată creatura Și colorând sălbatic în roșu-aprins natura. Eu m-am rugat adesea de vinu-nșelător Să potolească groaza cea rea ce mă submină, Căci vinul face ochiul limpid, urechea fină. Și i-am cerut iubirii un somn liniștitor, Iubirea însă este saltea de cuie dură, Făcută ca să aibă femeia băutură. CXIV Alegorie E o femeie mândră, puternică-n grumeje, Ce-și lasă-n vin s-atârne bogatele ei
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
o tipă cu craci infiniți și gura enormă, dințoasă, limboasă, fumegîndă-n țigări subțiri, negre! Seismul dulce-al bucelor ei!! Scriu toate astea la cîțiva zeci de metri de plaja zgomotoasă, cu perdelele trase, cu lumina aprinsă, încurcînd paharul de țuică, limpid, cu cel de cafea, opac! Am sentimentul că trec cu trenul pe lîngă ei, că-s închis ermetic într-un compartiment capitonat cu rochiile năprasnic călcate de Tamara Nikolaevna! * Mă gîndesc la Reparata, detectiva mea cu trei sîni și două
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
de un "striptease metafizic", spre a-l cîtă pe confratele Alex. Ștefănescu, ci și de un vizionarism lesbian și de o apocalipsa masturbantă!), Mariana Filimon se arătă a fi o senzorială acută, fără a fi propriu-zis o senzuala. Cu o limpida tristețe, poeta se desparte de trupul său: "Dincolo de mareea/ ușor somnambula/ e Marea Moartă// o mare în care trupul meu/ se scalda adesea// trupul meu/ de mine străin/ fără să-mi poarte gîndurile/ tainele/ cutele unei dureri// trupul meu depărtîndu-se
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
convertit la abstragere și organizare, un artifex realizat prin ambițioase decantări. Lupta sa cu materia rămîne indecisă în fondul său vizionar, compensată fiind de acuratețea scriiturii cristalizate. Prin armonia sa scriptică, prin severitatea ordonării geometrizante a verbului și prin lumina limpidă, casantă emanată de acesta, lirica lui Ilie Constantin se vădește mai apropiată totuși de creația unor Alexandru Philippide sau Ștefan Aug. Doinaș. Stilată și supravegheată în dezolarea sa, pe cît de ireversibilă pe atît de expresiv filtrată, această producție transformă
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
exaltare a spiritului renascentist, are însă un farmec tainic ce ne este dezvăluit cu netăgăduită intuiție și rafinament de tălmăcitor, care îi definește esența: Mi s-a părut (poezia lui Cervantes) atrăgătoare, frapantă adeseori, situată la jumătate de drum între limpidul garcilacism atât de prețuit de el... și viitoarea și tot mai accentuata tensionare barocă ce plutea în aer". Iubirea este conceptul fundamental care structurează romanul pastoral în genere, și Galateea în special. Acțiunea se desfășoară pe malurile fluviului Tajo, în
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
Culianu pare scris cu aceeași febricitate la care face referire: „Ceva din tonul implacabil al binecuvântării răzbătea, împreună cu un fior de obiectivitate înghețată, în textele acestor proiecte. Păreau adresate urbi et orbi. Tonul lor e sigur de sine, stilul e limpid, construcția, apodictică, economia de mijloace, absolută. Afirmațiile sunt definitive, negațiile, casante. Teoriile socotite false sunt evacuate cu un număr minim de argumente, toate evidente, toate devastatoare. Teoriile aprobate sunt construite rapid, cu câteva tușe simple și definitive. Claritatea și limpezimea
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
iscusința de a focaliza și reconsidera texte cunoscute, mai puțin cunoscute sau date uitării, aparținând colaboratorilor revistei în cauză antologați de Emil Pintea în "Antologia literarăâGândirea>" ; deși nu operează, bineînțeles, pe un teren virgin, scriitura criticului, analitică și totodată disociativă, limpidă și captivantă, are darul de a ne convinge, dacă mai era cazul, că spiritul "Gândirii" nu poate fi redus la ortodoxismul etnic propus de Crainic, de vreme ce el a fecundat "ca atmosferă poetică stimulatoare" cărțile și destinele unor mari poeți, gânditori
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
al lui Shiva, precum și așa-zisul ochi al inimii): "Știu: Ochiul Orb nu atacă omul// Cînd scriu simt raza lui invizibilă/ cum mă acoperă ca o ploaie de acizi dogorîtori/ ca o respirație a unor alge/ înfășurîndu-mă/ în crusta lor limpidă// îți trebuie cuțit în mijlocul scrisului/ să-ți desprinzi de pe trup țesătura/ mușchiului său vorace, să sfîșii crisalida// ai lama tăioasă a strigătului: //"Știu, Doamne, că Ochiul Orb nu-i un sicriu/ în care să te mai port ca pe-o
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
e pasărea/ trezită în zori/ de-al păsării cîntec?// O ceață caldă de frunze/ alunecă printre arbori/ și eu de ea mă lipesc, iubito,/ precum atunci, precum atunci / de făptura ta somnoroasă" (O ceață caldă). Nu o dată sevele acestei imagisticii limpide, înșelător transparente, pornesc din sugestiile folclorice tratate fantast, transpuse pe bolta unor tîlcuri patetice. Folclorul informează lăuntric producția lui Grigore Vieru, în temeiul unei fibre congenere. Nu altminteri a procedat Federico Garcia Lorca, în raport cu poezia populară andaluză, ajungînd, cum afirmă
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
că, în scrisul lui E. Lovinescu, remarcabila claritate și rigoare a conceptelor se situează pe o bază irațională, atestată într-o manieră neechivocă de însuși autorul Memoriilor, a vagului muzical, a inefabilului unor dispoziții sufletești. Pe de-o parte expresia limpidă, de-o fermă tăietură a celui ce-a plăsmuit nu doar pagini de critică aplicată, ci și un sistem estetic de-o solidă articulație, de cealaltă parte un "subsol" decisiv, incontrolabil, al eului neconceptualizat. "Am precizat încă din primul volum
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
în junincă; piesa Cadenze per Antiphona pentru flaut solo de Cornel Țăranu - o muzică speculară, în care se reflectă, pe de o parte, relieful accidentat, în spirit blagian, fracturat de ritmuri de joc popular, pe de altă parte, linearitatea cantabilă, limpidă - a stimulat plasticitatea cântului lui Ion Bogdan Ștefănescu, dar și valențele sale poetico-teatrale; Rush (Grabă, goană) de Miklos Maros - o partitură dinamică prin excelență, cu ritmuri delirante, de extracție bartókiană, redate pe clape, cu bătăi din picioare și palme - a
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
prestigiu de scriitor tenace și un talent indiscutabil, chiar dacă autorul nu pregetă să facă loc unor teme de senzație cu succes comercial asigurat. Oricum însă romancierul nu mai are niciun fel de complexe în fața acestei specii dificile, oferind o scriitură limpidă, alertă, adesea captivantă, ne referim de data asta la cel mai recent roman Cei calzi și cei reci (C.R., 2008, 485 p.) conturând personaje memorabile, fie dialogic, fie descriptiv, fie monologic-autoscopic, dinamitându-și curgerea epică aproape clasică prin situații-limită, metafore
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
țese pânza. Iar semnificația acestor referințe se împlinește și la nivel metatextual. Înglobând referința postmodernă, ba chiar (auto)ironică, realismul esențial al Gabrielei Adameșteanu se reîntoarce, mai puternic, la vocația sa. Întâlnirea rămâne o creație solidă, plină de o grație limpidă și inteligentă. Citatul, fie el cât de postmodern, utilizat cum se cuvine, consolidează prezentul textului. Finalul, mult mai romanesc în această versiune, ambiguu și elocvent totodată, îl arată pe Traian Manu pe punctul să facă o nouă călătorie, către o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]