57 matches
-
pe mâini, trebuia să iasă din budă deschizând ușa cu mâna proaspăt spălată, gândindu-se că, cel mai probabil, nu toți clienții folosiseră săpunul după ce folosiseră hârtia igienică. Poate părea aberantă grija prietenului meu, datorată probabil contactului Îndelungat cu lumea limpidă și aseptică a internetului, dar oricât de excesivă mi s-a părut atunci mie, care cred că țineam toaleta barului destul de curată, rezolvarea obsesiei s-a dovedit un succes comercial. Florin a ajuns ca, În doar un an de când Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cînd ceilalți rareori au fost cu adevărat stăpîni pe alegerile lor. Simpatiile literare ale lui Kafka, scriitorul cu care e comparat des Bacovia, mergeau către Kleist: „Kleist n’est pas un jongleur ni un amuseur public... la langue en est limpide... vous n’y trouvez pas de fioritures, pas de prétentions...” (Conversations avec Kafka de Gustav Janouch. Apud: Edgar Reichman, „Kafka, témoin d’une civilisation en declin”, în „Le Mondes des livres”, 10 fév. 1978, p. 19) Nu-i nevoie de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
GH. ASACHI Poezia lui Gh. Asachi (1788-1869) e aproape în întregime sub regimul lui Petrarca. Poetul cunoscuse dealtfel direct Italia și petrarchizase acolo chiar în italienește. Fondul sonetelor e banal, dar când endecasilabul se păstrează, efectul e un sistem muzical limpid și abstract, cu acorduri cvasieminesciene. Cât ți-s dator, o, stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă. Tu-n sân mi-aprinzi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și, ca roi de petre scumpe, gîndăceii smălțuiți Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiți. O pătrunzătoare șoaptă umple lunca, se ridică. Ascultați!... stejarul mare grăiește cu iarba mică, Vulturul cu ciocîrlia, soarele cu albul nor, Fluturul cu plînta, rîul cu limpidele izvor. Și stejarul zice ierbei: «Mult ești vie și gingașă!ă Fluturașul zice floarei: «Mult ești mie drăgălașă!ă Vulturul uimit ascultă ciocîrlia ciripind; RÎu, izvoare, nouri, raze se Împreună iubind. Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al țării mele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumina devine caldă, cîmpia scoate aburi, pîraiele se umflă, mugurii se desfac, lunca „clocotește” de seve regeneratoare. Elementele materiale nu-și pierd, În acest obscur proces al creației, strălucirea și limpiditatea: pîraiele sînt „cristaline”, aerul e „viu și proaspăt”, „valuri limpide de aer” trec deasupra luncii, iarba coaptă, mustoasă, „strălucește”, norii sînt „albi, ușori, mărunți”. O furtună pe cerul primăverii se aude ca o „veselă fanfară” (Tunetul), natura, În genere, este În sărbătoare și viața, ca să fie frumoasă, trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În raza dimineții mișcă solzii lui de aur.” (Malul Șiretului) „VÎnătorul pleacă grabnic la a ziorilor ivire, Și pe soare, falnic oaspe, Îl salută cu iubire. Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează Însoțirea naturei cu mîndrul soare. Valuri limpide de aer, ca o mare nevăzută, Trec alin pe fața lumii și din treacăt o sărută. Pe cîmpia rourată pasul lasă urmă verde, Ce-n curînd sub raza caldă se usucă și se perde.” (VÎnătorul) Șoapta nopții se aude suspinînd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o formă memorabilă a sensibilității. O urare ce nu implică prea mult imaginația În materie. Obiectele reale, mai numeroase decît În alte poeme, nu indică o preferință, un atașament, o asumare revelatoare. Din cîteva detalii (aerul viu și proaspăt, valurile limpide din văzduh, nourii ușori, albi) am putea la rigoare deduce un simț al volatilității, lîngă acela, mai substanțial liric, al transparenței și al strălucirii. Materia respiră prin aburii calzi ce se pierd În văzduh. Lumina plutește peste pămîntul reîntinerit, rouă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]