18,897 matches
-
Cumplit, Ștefan cel Mare și chiar... Ivan cel Groznic. Să nu credeți nici o clipă că Băsescu cel Perfect ar denatura lucrurile. La noi, în România? Înseamnă că, vorba Dvs.: ,se confundă România cu Federația Rusă". Din punct de vedere imediat lingvistic, evoluția sintagmei este mai mult ca perfectul... Deci, vă dați seama ce... Mă rog? Domnul Adrian Năstase, Camera Deputaților (Președinte). Din cartea Dvs. ,Similitudini", anunțată într-un interviu televizat, nu am înțeles exact despre ce și cine este vorba. De ce
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
de-a dreptul exaltantă - decît întîlnirea cu vechii prieteni la Paris, în Israel sau în America, cu reluarea unui dialog de fapt niciodată întrerupt și descoperirea ușurinței cu care pot fi regăsite după decenii vechi moduri de comunicare și coduri lingvistice secrete pentru alții. Fără a fi, desigur, un jurnal intim (ideea de a scrie un jurnal intim mi-a displăcut din totdeauna, afirmă undeva Vera Călin, ,poate fiindcă, din fire sau datorită exemplului mamei, în prezența unor posibile efuziuni paralizez
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
apoi în chip riguros, pentru a face loc unei perspective înnoitoare. Opt sînt capitolele cărții. Momentul Kandinsky e momentul analizei legăturii dintre imaginea plastică și limbaj. Care sînt asemănările, dar, mai ales, care sînt deosebirile dintre limbajul artei și recuzita lingvistică pe care o folosim pentru a compune vorbirea? Este programul lui Kandinsky - acela de a alcătui un limbaj al picturii perfect simetric ca funcționare cu cel al vorbirii - unul credibil? Există apoi un moment Cassirer, unul Huizinga, un moment Panofsky
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
plapuma de dimineață ori dogoarea sobelor iarna, e o masă compactă care te absoarbe în intestinele ei transparente și-ți perforează pielea, e un vălătuc diluat prin care plutesc rămășițe din tine, descompusă de atîta nemeritată plăcere." O anume voluptate lingvistică a inventarierii olfactiv-culinare o pune pe Cecilia Ștefănescu în descendența Simonei Popescu cu care împarte și tema spațiilor închise care acutizează percepțiile, poemele ,studențești" ale Anei Maria Sandu din Amintirile unui Chelbasan pot fi puse în relație cu poemele lui
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
foarte surprinsă. Nu am văzut cum s-au petrecut lucrurile în celelalte limbi. Poate în engleză, m-am uitat și acolo cam cum s-a tradus, ce soluții a aflat traducătorul ... R.B.: Credeți că o experiență comună de viață, spațiul lingvistic comun al traducătorilor și al unor autori emigrați - poate determina calitatea traducerii? H.M.: Nu neapărat. De exemplu știu că traducătoarea în limba finlandeză a primit de nenumărate ori premii pentru traducerile cărților mele. Ea nu a fost niciodată în România
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
traducătoarea în limba finlandeză a primit de nenumărate ori premii pentru traducerile cărților mele. Ea nu a fost niciodată în România iar limbile sunt atît de îndepărtate una de alta... Cred că mai este și altceva: pur și simplu sensibilitatea lingvistică; fiindcă și cineva care vine din același mediu social sau geografic cu autorul poate să facă o traducere proastă iar cineva care vine dintr-o cu totul altă parte poate să facă o traducere bună. Dar cred că nu strică
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
puțin participativ decît Brumaru, Foarță este, mai degrabă, un contemplativ și un elegiac mai prețios. Tautofonia, acel perpetuum mobile sonor cînd aerul dintre cuvinte devine el însuși sunet, este un trop pasiv.) De unde, însă, inegalabila vervă asociativă, exhibiționismul lexical, jongleria lingvistică cu care explorează posibilitățile lirice ale țesăturii de cuvinte ce acoperă lumea? (Splendidă această metaforă: ,Arache - oribilul păianjen - e cea sub semnul căreia stăm noi, urzindu-și, ea, din propria-i substanță, jur împrejuru-i, pînze febrile și alegere; șalul radial
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
mai important. În primul rînd, tradiția poetică obligă: nu poți pricepe intertextul fără text. Sigur, e și puțin din răsfățul și orgoliul auctorial, dar notele și trimiterile ce însoțesc fiecare poem din Rebis au un rol foarte clar de aide-livresc/lingvistic, un manual de palimpsest așa cum rebusurile (spre deosebire de integrame) sînt însoțite întotdeauna de un mic dicționar de termeni rari. Să luăm, aproape la întîmplare, două exemple. Primul: ultima strofă din al VIII-lea poem: ,Ostroave-n aburi: nor de tern,/ ŤIslande
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
sunt puse în discuție, în aceste ultime decenii, de studiile post-coloniale, în primis, de lucrările lui E. Said. În mod succesiv, eseul lui Terrusi se deplasează de la planul strict istoriografic la analiza unor cazuri literare deosebit de semnificative sau de la prezența lingvistică și ideologică a figurii lui Moro în nuvelistica italiană și europeană din secolele al XV-lea și al XVI-lea, iar tema Orientului - în Orașele invizibile ale lui I. Calvino 4. Tot asupra domeniul literar se insistă și prin lucrarea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
marea literatura europeană: în acest caz povestirea din tinerețe a lui Ț. Mann - Paiațele), este posibil sa susții refugiații pe de o parte și să-ți exprimi propriile nevoi, iar pe de altă parte să înțelegi noul context cultural și lingvistic în care aceștia intra. Literatura este tema fundamentală și a eseului lui G. Puka. Autorul ne conduce în mediul politico-literar: constituirea figurii disidentului în regimurile comuniste din estul european. În mod precis, Puka analizează cazul scriitorului albanez I.Kadare. Autorul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
între Est și Vest, atât în întregul ei, cât și în unele viziuni care chiar sugerează refragmentarea acestui spațiu cam pe aceleași coordonate din vremuri imperiale. Deși România este una dintre puținele țări din Europa în care există o unitate lingvistică indestructibila (limba care se vorbește pe teritoriul României nu are dialecte, ci doar graiuri), o identitate culturală inconfundabila, în pofida istoriei dramatice a neamului românesc, managementul de țară este nu doar de foarte proastă calitate, ci chiar antiromânesc. Deși nimeni nu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Așa vom crește Moldova, cu fapte concrete, cu beneficii directe pentru oameni, nu cu discursuri și promisiuni!". Acesta a fost mesajul lansat de Plahotniuc în cadrul telemaratonului. Un eveniment care s-a încadrat perfect sub sloganul de campanie "Creștem Moldova": Construcțiile lingvistice Renaștem Moldova! Creștem Moldova! au devenit soundbites-ul campaniei promovate de democrați. Comunicarea contra PR-negru Staff-ul PDM a identificat o tactică originală de contracarare a PR-ului negru. În sfera publică națională V. Plahotniuc mai este supranumit păpușarul, fiind asociat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și Liber Schimb Reforma învățământului Reforma ministerului de Interne Spoturi electorale ale PLDM (anexă 2) Spot nr. 1 A fost spotul central, de consolidare a imaginii PLDM. Partidul a pus accentul pe viitorul european al Moldovei, al copiilor. Aceată structura lingvistică - viitor european - răsună de 5 ori în textul cu o durată de 30 de secunde. Narator este însuși președintelel PLDM, Vlad Filat: Pace, bunăstare, locuri de muncă, o viață sigură pentru copiii noștri. [...]. Iată viitorul european al țării. Am semnat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ori iar "englez" de 27 de ori (la un volum de 444 811 cuvinte). În sensul creionat mai sus, ne propunem că în viitor să lărgim analiza cantitativa, care poate deveni relevanță pentru argumentarea ipotezei că, în ciuda îndepărtării geografice și lingvistice, "alfabetizarea politică" în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea se face prin influență consistentă a tradiției anglo-saxonă. Precum demonstrează și bibliografia de specialitate, veștile din Regatul Unit, acțiunile sale de politică internă/externă, precum și întreaga tradiție
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a vietii obișnuite, unii politicieni se definesc exclusivist, după model englezesc, ca oratori "parlamentari": P.P. Carp, Titu Maiorescu și, înaintea lor, Barbu Katargiu subliniază faptul că ei nu vorbesc oamenilor de pe "uliți". Alții declară explicit că modelele politice din proximitatea lingvistică sau geografică (francez, german, rus) sunt insuficiente pentru în raport cu aspirațiile tânărului stat din sud-estul Europei. * Vom observa deîndată că, în ciuda ideilor despre influență "modelatoare"26 și covârșitoare a culturii franceze, multe referințe vin direct din spațiul anglo-saxon. Alteori, modelată de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Voegelin pentru dublă natură a actului de a gândi: theoria, sau contemplare care poate produce concluzii de natură propoziționala, si praxis, sau deliberare în vederea acțiunii). În ceea ce privește modul general de abordare, Voegelin pleacă de la distincția dintre "realitatea în sine" și "simbolismul lingvistic" care se aplică termenilor religie și politică. Deosebirea "simbolismului lingvistic" (ce are rădăcini adânci în istoria continentului european) de "realitatea în sine" explică motivul pentru care, la sfârșitul anilor '30, nu era deloc acceptat să se vorbească "despre religii politice
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sau contemplare care poate produce concluzii de natură propoziționala, si praxis, sau deliberare în vederea acțiunii). În ceea ce privește modul general de abordare, Voegelin pleacă de la distincția dintre "realitatea în sine" și "simbolismul lingvistic" care se aplică termenilor religie și politică. Deosebirea "simbolismului lingvistic" (ce are rădăcini adânci în istoria continentului european) de "realitatea în sine" explică motivul pentru care, la sfârșitul anilor '30, nu era deloc acceptat să se vorbească "despre religii politice" și să se interpreteze "mișcările timpului nostru nu doar că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sine", această sarcină o îndeplinește cu asupra de măsură Gregory Vlastos într-un alt opuscul intitutlat Christian Faith and Democracy 3 și publicat la doar un an după The Political Religions (în 1939). Despre "realitatea în sine" și despre "simbolismul lingvistic", Voegelin scrie următoarele: "Acum înțelegem mai clar care este miza: problemă fundamentală nu este corectitudinea unei definiții; ea reprezintă o chestiune de viață și de moarte. Și mai mult decât atât, problemă fundamentală este întrebarea dacă omul poate exista la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în experiența religioasă, ea devine realitatea prima, un realissimum. Această transformare fundamentală de la natural la divin rezultă într-o recristalizare sacrala și valoric orientată a realității în jurul acelui aspect care a fost recunoscut ca fiind divin. Lumi de simboluri, semne lingvistice și concepte se ordonează singure în jurul centrului sacru, se stabilizează că sisteme, devin îmbibate cu spiritul agitației religioase și sunt susținute fanatic ca fiind ordinea "justă" a ființei" (pp. 86-87). După fixarea cadrului de discuție, Voegelin sugerează câteva posibile definiții
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ale acestui concept controversat (cel puțin pentru anul apariției acestei cărți). Astfel, prin religii politice, autorul înțelege "divinizarea ordinii mundane a stăpânirii, închiderea să intramundană și simultană decapitare a dumnezeului transmundan" (p. 107). Această definiție este susținută de o "distincție lingvistică" foarte importantă: "religiile spirituale care-și găsesc realissimum-ul în Fundamentul lumii (Weltgrund) ar trebui numite religii transmundane (überweltliche Religionen); și toate celelalte, adică cele care-și găsesc divinul în conținuturi ale lumii, ar trebui numite religii intramundane (innerweltliche Religionen)" (p.
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
citesc... Foarte tare. Recunosc că nu te-aș fi crezut capabil. Glad to be wrong :). domnule Bucurenci, “a face sens” în limba română nu face logică, daca ma-ntelegeti... la lecturile dvs. mi se pare copilăreasca o astfel de infatuare lingvistică. Interesantă revenire! Faptul că îți scriu acum dovedește că oricum, îmi dispăruse gustul amar...anyway, jos pălăria! Cred că aceasta confuzie acum reparata ține de o, din fericire, trecătoare infatuare. Eu sunt “economist” (pun ghilimele pentru că termenul este cam prea
Errata: Apocalipsa nu merge nicicum by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83030_a_84355]
-
era bine tradusă, s-au strecurat între cearșafurile Amorurilor câteva cuvinte care, în loc să elibereze limba, păreau să ilustreze tocmai lamentațiile lui Crohmalniceanu. Și acolo am dat peste el, pește cuvântul care începe cu «f», fofoloanca, și partenerul său de delir lingvistic, stromeleag. La 14 ani, nu știam multe lucruri și nu-mi băteam foarte tare capul cu ele. Mi-am închipuit că, poate, generația ălor mei sau generația de dinaintea lor folosește, în conversațiile intime, ridicolele sinonime. Cred că am râs când
Obscenitati absorbante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83064_a_84389]
-
fofoloanca», pe mine mă umflă râsul, chiar dacă, să zicem, contextul se dorește melodramatic. Pe undeva, îi bănuiesc pe traducători că folosesc aceste cuvinte anacronice pe post de obscenități absorbante: când scrierea originală e suculenta, traducerea abundă de astfel de tampoane lingvistice. Ultima oară l-am întâlnit pe prietenul meu, cuvantul care începe cu «f», în traducerea unui autor român care scrie în limba engleză. Puteam să jur că, la origine, mizerabilă «fofoloanca» fusese o foarte asumată «cunt». Exasperat, aș vrea să
Obscenitati absorbante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83064_a_84389]
-
pentru a permite mișcări de artilerie. Acestea erau datele de tema, deci. Rezultatul a fost, însă, unul impecabil pentru că, în acela moment, arhitectura franceză era deja o instituție care funcționa vizual că un ceasornic sau, mai bine zis, după reguli lingvistice codificate milimetric. De sus în jos, școala de beaux-arts produsese deja îndreptare de ortografie vizuală, reguli de compoziție care cenzurau din start orice abatere de proporții sau de detaliu. Nu era prea mult loc pentru improvizație și invenție la nivel
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
și de domeniul fanteziei, dar, dacă îmi amintesc bine, acestea sunt regulile din exemplul pe care l-am amintit mai înainte, cel al Bostonului. DB: Poate fi sfidarea contextului un exercitiu util pentru urbanism? VB: Am menționat la început structura lingvistică a arhitecturii. Dacă vocabularul unei cladiri nu s-a coagulat într-o structură gramaticala cu o sintaxa clară nu se poate vorbi de dialog. Nici între casă și observator, nici între casă și context. Dacă nu stăpânești eficient o limbă
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]