57 matches
-
români este reflectată și de faptul că Samul Micu vorbește despre "colonii romani" rămași după retragerea aureliană, în timp ce câteva pagini mai înainte afirma că "românii" au fost mutați în Misia la ordinul imperial din anul 271 (p. 43). Pe aceleași liniamente, Petru Maior, în opera sa mult mai polemică, scrisă cu un ochi întors înspre istoricii austrieci care au elaborat teza migraționistă, își declară stupefacția în fața unor asemenea "fabule" antiromânești. Ilustrativ pentru aceasta este titlul subcapitolului în care argumentează că "partea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care figurează tezele originii și continuității romane, este completat de concepția unității etnico-teritoriale a poporului român. Această conștiință a unității etnico-teritoriale reiese cu claritate din decizia lui Gheorghe Șincai de a scrie Hronica românilor în care sunt împletite, în jurul aceluiași liniament cronologic, fapte și evenimente ale tuturor românilor, fără ca acestea să fie defalcate pe provincii, cum stipula cutuma cronicărească. Însă primul care a înmănunchiat trecuturile până atunci separate ale românilor ardeleni, munteni și moldoveni într-o singură desfășurare istorică a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etnicității înseși? Adoptând un punct de vedere de factură marxistă, Williams argumentează că o asemenea interpretare ar fi eronată. Solidaritatea etnică reprezintă în mod primordial un răspuns la discriminările social-economice structurale. Cu puține excepții, etnicitatea devine politic manifestă doar atunci când liniamentele diferențierii etnic-culturale coincid cu sau sunt utilizate ca bază a stratificării sociale, drept criteriu al distribuirii inegale a resurselor. Conflictele etnice sunt deci expresia conflictelor sociale. Discriminările și diferențierile etnice sunt în fapt discriminări social-economice. Este ceea ce unii desemnează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pătruns Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar mai ales Între cele două războaie, În strânsă legătură cu mișcarea socialistă/comunistă. Din acest motiv, ea a avut o influență marginală asupra sociologiei românești, care s-a dezvoltat pe alte liniamente. După al doilea război mondial, o dată cu instaurarea comunismului, lucrările lui Marx și Engels au fost traduse aproape integral, doar În aparență au putut fi „citite” independent. În fapt, ele au fost promovate sub forma unui pachet Înalt structurat, sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Franța, și că ei doresc la iubitele lor o altă proporție a membrelor și alte trăsături ale feței decât cele căutate de noi: până într-acolo încât se vor găsi oameni care să-și formeze ideea depre frumos din aceleași liniamente din care noi am vrea să compunem urâțenia; la fel, nu trebuie să ne îndoim că spiritele popoarelor au înclinații diferite unele de altele, și sentimente total deosebite în privința frumuseții lucrurilor spirituale cum este poezia." Prin refuzarea unităților de timp
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
români este reflectată și de faptul că Samul Micu vorbește despre "colonii romani" rămași după retragerea aureliană, în timp ce câteva pagini mai înainte afirma că "românii" au fost mutați în Misia la ordinul imperial din anul 271 (p. 43). Pe aceleași liniamente, Petru Maior, în opera sa mult mai polemică, scrisă cu un ochi întors înspre istoricii austrieci care au elaborat teza migraționistă, își declară stupefacția în fața unor asemenea "fabule" antiromânești. Ilustrativ pentru aceasta este titlul subcapitolului în care argumentează că "partea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care figurează tezele originii și continuității romane, este completat de concepția unității etnico-teritoriale a poporului român. Această conștiință a unității etnico-teritoriale reiese cu claritate din decizia lui Gheorghe Șincai de a scrie Hronica românilor în care sunt împletite, în jurul aceluiași liniament cronologic, fapte și evenimente ale tuturor românilor, fără ca acestea să fie defalcate pe provincii, cum stipula cutuma cronicărească. Însă primul care a înmănunchiat trecuturile până atunci separate ale românilor ardeleni, munteni și moldoveni într-o singură desfășurare istorică a fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]