197 matches
-
În fundalul scenei deschise se vedea o masă lungă împodobită cu flori. (Ah! Faimoasele, formalele, ultraplictisitoarele mese de la ceremoniile publice, la care iau loc autoritățile și așa-numiții ,granguri", prezidiul fatal de unde pleacă monotone și solemne discursuri!) Alvaro și Heloisa Lins (ambasadorul Braziliei la Lisabona și soția sa, el însuși scriitor și care nu se sfiise să-și arate pe față aversiunea față de regim, n.n.) au intrat în sală discret, aproape într-ascuns, pentru a evita aplauzele cu care opoziția portugheză
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
în loja care le fusese rezervată. Descoperit de persoane dintr-un sector al galeriei, a avut parte de zgomotoase ovații din mijlocul cărora s-au auzit exclamații ca ,Trăiască Brazilia! Trăiască libertatea! Trăiască democrația!" (aflam în 1959.) Între timp, Alvaro Lins a rămas impasibil, așezat în fundul lojii. Când organizatorii conferinței s-au dus să-l invite să prezideze întrunirea, ambasadorul brazilian a refuzat, lucru care, în opinia mea, a fost înțelept. În tot acest timp, eu fusesem lăsat singur în culise
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
întinsă pe masă, până dincolo de ceașcă, parcă într-un gest instinctiv de a-și apăra micul dejun. Soția lui stătea și ea la masă, dar mânca fără prea multă poftă, privind în zare. Era tânără, avea ochii albaștri și părul lins, de culoarea paiului, fără pic de strălucire. Eu n-am răspuns nimic, dar eram foarte bucuros de prilejul acela de hoinăreală. Căutătorul de minuni sosise în ajun, spre seară, cu o mașină prăfuită, pe care, după câteva manevre, a parcat
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
zeilor", aducînd ( încă) o nuanță de autentic la autenticul dezarmant al filmului. "Autentic" este poate un cuvînt prea șters: lumea din Cidade de Deus este atît de adevărată încît face să explodeze ecranul Bazat pe un roman ( scris de Paolo Lins) scenarizat de Braulio Mantovani, filmul lui Meirelles ( un cvasi-debutant, avînd în vedere că precedentele sale lungmetraje - O menino maluquinho, 1996, și Domesticas o filme, 1999 - au fost co-regizate) poate fi văzut ( și) ca o docu-dramă, numai că este de o
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
menino maluquinho, 1996, și Domesticas o filme, 1999 - au fost co-regizate) poate fi văzut ( și) ca o docu-dramă, numai că este de o intensitate și o inventivitate care transcend genul. Braulio Mantovani a numărat 300 de personaje în romanul lui Lins și cel puțin 100 de povești diferite. Acțiunea începe în anii ’70 și ajunge aproximativ pînă în zilele noastre. Există un narator, "Buscape" ( "Rachetă"), un fiu al favelei, care ar fi putut să devină gangster - precum fratele și "frații" săi
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
omul din fața Bisericii Pantelimon își privi cu uimire cămașa, acum decolorată și subțire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile obișnuite, nu mai trecură nici mașini. Din fereastra lui Leonard și până-n cerdacul bisericii se-ntindea, linsă, strada de plumb. Și pe când soarele înflorea din nou, degetele, până atunci înțepenite, se desfăcură unul câte unul. În adâncitura palmei sale, Leonard văzu cu uimire praful presat, ca un cocoloș de staniol. Câteva zile posturile de televiziune vorbiră despre
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
putut să scrie despre autorul filmului, care nu era prea greu de găsit. însă nimic din toate astea nu-l interesa. Gil stătea în fața ecranului, pe care se oprise încremenit capul șarpelui, privind cu ochii lui cei mai îndepărtați buza linsă, cenușie, dar luminată de un felinar secret, simțindu-se pe neașteptate devotat acelui petec uleios, în miezul căreia clocea neștiută o grămăjoară de jar. Iar amănuntul ăsta, care nici măcar nu avea legătură cu filmul crimei, îl făcea să-și simtă
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
n-ar fi dat pegra pesedistă, ca și cum acești profitori nerușinați ai nefericirii unui întreg popor nici n-ar exista. Ar fi un bun prilej pentru a vedea cine face presă adevărată și cine s-a dedulcit la mercenariatul profitabil al linsului de dosuri murdare. Și atunci, Agathon și comunicatele lui de doi bani și-ar arăta întreaga nimicnicie. Vă asigur că în felul acesta presa independentă nu riscă absolut nimic. Ziariștii onești sunt și ei victima unei mari iluzii: că părerea
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
a fost una de evocare a dulcii lumi vechi, părintească, bunicească, orășenească, dar nu metropolitană. Nu e de mirare, atunci, că poemul care deschide culegerea se intitulează Reședința de plasă. într-o asemenea ambianță "Lângă monumentul cu vultur/ apar funcționarii lins pieptănați,/ dispar în misterioasele coridoare/ împodobite cu genți și avize.// Soarele îneacă podoaba vitrinelor,/ de ani fără număr/ ciorchinii roșcovelor atârnă blajin/ printre perii și funii de cânepă." Ochii copilului fotografiaseră cu precizie locul, emoțiile resimțite la vederea primului film
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
niște frunze groase, cărnoase, suculente" frunzele ei de plantă ciudată, de copăcică neclasificată în nici o botanică" storcîndu-le amuzată" acolo, în pădurile inextricabile ale tinereții ei veșnice, sfinte" îndesată grațios cu rădăcinile-i roz, parfumate de rîme, mîngîiate de cîrtițe oarbe, linse prelung de șerpi ondulați , în pămîntul cel negru, fertil, al prospețimilor lumii dintîi" dospită-n amiezile grele de fluturi cu-aripile-n țigle fierbinți " Și eu pierdut, Doamne! Gîndindu-mă, deodată" cum umblu prin tîrg, sprijint într-o lacrimă veche ca într-o
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
și un animal poesc: Era lung de aproape un metru, dar n-avea decît 15 cm lățime. Avea patru picioare foarte scurte, iar labele înarmate cu gheare strălucitoare, lungi și stacojii, ca de coral. Trupul era acoperit cu un păr lins și mătăsos, alb ca zăpada, iar coada ascuțită ca la șobolani și lungă de vreo jumătate de metru. Capul semăna cu al unei pisici, în afară de urechi, care atîrnau ca la cîine. Colții aveau culoare stacojie strălucitoare ca și ghearele. Ceea ce
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
stâns plânsul plânsului neplâns setea sacrelor scântei rădăcinăi și altoi despărțirea oarbă tac trist lampadofor sărac pași măsoară înapoi mare surdă rup surori bocetul îmbeleșugat cu rafale/beat oftat meteori și cerșetori zloata toată dolomit lasă prins obrazul pur descărnatul lins azur putridul l-a aromit și satrapi bemoli răscol' amorțit vulcan cărunt temătoarele afund stela și potirul gol joc steril îngheț arzând sufletul îmi e târât cum treci funia pe gât rangul crucilor de rând text/tărâm ales a fi
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
Asta o observă și clientela pestriță a locului. Se zice că ăsta-i ”raiul homosexualilor”, locul unde vin să se cunoască. Îl întâlnesc pe unul dintre ei. Se recomandă Nelu, masor part-time și un client fidel al locului. Are părul lins și un ochi bleg . Îmi spune că îl găsesc aici marțea și sâmbăta. ”E spartă țeava de abur, de aia nu prea e lume. Se duc toți la privată.” ”Mare păcat”, îi replic. Pe mine mă găsești la masaj. Fac
Agățat în Baia Griviței. Vizită la ultimul spa comunal din Capitală by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/21400_a_22725]
-
picioarele din spate și balerini la picioarele din față, o bentiță cu buline, o iie peste inprimeul leopard, coada coafată cu bucle rebele și cercei mari, egstravaganți. Fundul să fie bonbat să se vadă că e lucrat și coama pieptănată lins sau dacă se poate întinsă cu placa. Cu balerini mam mai gândit și parcă i-aș înlocui cu niște cizme cu blăniță dar nu sunt sigură, o să mă mai gândesc. Domnul Patapievici și-a notat și a zis că o să
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 21 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20041_a_21366]
-
Simona Tache De câinii comunitari e vorba. Iar acum să pornim a-i linsa pe cei de la ZOO Ploiești. Să aruncăm asupra lor toată vină, să-i umplem de sânge, să-i facem muci. Problemă maidanezilor să n-o redeschidem, pentru că deja am stabilit: “pe ei i-a lăsat Dumnezeu pe străzi și acolo
Un fleac, au mai mâncat și-un cangur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20083_a_21408]
-
mână și a exclamat satisfăcută: “Așa, copile, hai acum la masă, vei lua masa împreună cu noi!” M-am uitat mai insistent la doamna Marta și mi-a sărit în ochi pieptănătura ei originală, avea o cărare aleasă pe mijloc, părul lins, strâns într-o parte și-n alta la urechi în bucle mari, o față de copil, blondă cu ochii cernelii, un gen aparte de femeie căreia cu greu îi găseai corespondent pe lumea asta. “Ia spune-mi, mă întrebă ea cu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
a fost ca becul lui Pavlov. Toată povestea s-ar fi putut sfârși cu o noapte secretă, în care aș fi mototolit cearșafurile, desfătându-mă cu amintirea bărbatului care mi se păruse o clipă îmbietor ca o acadea pe jumătate linsă. Dar a doua zi l-am văzut din nou. Eram în Ruby Tuesday, cu niște tipi din firmă. El stătea la un metru de mine, tot așa, la o masă oficială, cu lume pe care-o vezi o dată pe an
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
Iordăchescu Ionuț O bunica a murit din cauza unei infecții rare provocată de faptul că a fost linsa pe mâna de un câine, potrivit The Mirror. Sheena Kavanagh (53 de ani) a intrat în șoc septic după ce salivă animalului i-a ajuns în sânge printr-o rană deschisă. Un medic legist a spus că salivă câinelui, un Yorkshire
Saliva câinilor, mortală pentru unii oameni by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81692_a_83017]
-
să privească amorașii de piatră.// Căruțele cîntă din osii uscate/ și ajung în piață cu bidoane de lapte, / altele caută judecătoria de ocol / unde țăranii coboară / și intră în curte cu biciul în mînă. Lîngă monumentul cu vultur / apar funcționarii lins pieptănați, / dispar în misterioasele coridoare / împodobite cu genți și avize" (Reședință de plasă).Un aer de pictură naivă emană din asemenea imagini țepene, cu linii tandru caricate, de o culoare voit stridentă, menită parcă a drapa înduioșarea. Nu putem a
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
Iordăchescu Ionuț O bunica a murit din cauza unei infecții rare provocată de faptul că a fost linsa pe mâna de un câine, potrivit The Mirror. Sheena Kavanagh (53 de ani) a intrat în șoc septic după ce salivă animalului i-a ajuns în sânge printr-o rană deschisă. Un medic legist a spus că salivă câinelui, un Yorkshire
Saliva câinilor, mortală pentru unii oameni by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81693_a_83018]
-
șase luni. Evident, nu puteam, după înmormântare, să-i mărturisesc Reliei că imaginea doamnei Sima avea să fie de acum în colo și mai puternică, că tânjeam încă, în fiecare secundă, să ating mâinile ei reci, să-i mângâi părul lins, să o privesc în ochi cum n-am privit-o niciodată și să-mi desfăt auzul cu cascadele glasului ei atât de fin. Cum să-i mărturisesc, la revenirea noastră acasă, că acea înfiripare a dragostei dintre mine și Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
erau cărți În Hanovra unde am copilărit. Își drese vocea ca și când și-ar fi cerut scuze. Dar, oricum, munca dumneavoastră n-are nici o importanță pentru noi. Important e unde ați fost aseară. Era brunet și cu părul un pic prea lins și pieptănat, avea niște trăsături regulate și buze pline. Wickert purta cămașa descheiată; gulerul alb scos peste sacoul maro. Lăsând la o parte dinții perfecți, semăna cu un comediant al cărui nume nu mi-l aminteam. Unde mai văzusem privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe cine vedeți În fotografia aceasta, nu? Am studiat fotografia de parcă n-aș fi văzut-o pe femeia aia În viața mea. Dar era Dora. Nu putea să aibă mai mult de șaisprezece, șaptesprezece ani, maximum. Avea părul blond și lins, pomeții Înalți și bine conturați, buzele subțiri ca un fir de iarbă. Chiar dacă irișii erau neobișnuit de ridicați și parțial acoperiți de pleoape, aproape Încețoșați, privirea ei era provocatoare. Cu umerii trași, Dora părea foarte atentă, aproape suspicioasă. Impresia creată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pantofii cu șireturile desfăcute. Am pe mine pantaloni scurți curați și o bluză imaculată, sarea din apa oceanului am dat-o jos la duș, iar părul - părul de copil, neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins și pieptănat frumos, cu cărare. Promenada de scânduri are pe toată lungimea ei o balustradă mâncată de vreme și mă cocoț cu fundul pe ea; sub mine, cu pantofii în picioare, tata traversează plaja pustie. Mă uit la el cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
primele două biblioteci - nici o problemă. La următoarea, cartea nu e pe raft. În bibliotecă se aud șoapte. Eu și Mona ne ducem la pupitrul bibliotecarului și întrebăm. Helen ne așteaptă în mașină, cu Stridie. Bibliotecarul e un tip cu plete linse, prinse în coadă. Are cercei în ambele urechi, cercei mari și rotunzi, de pirat, și e îmbrăcat cu un sacou de lână în carouri; zice că volumul - se uită în monitor, derulând în sus și-n jos - este împrumutat. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]