154 matches
-
din imaginea asta rescrisă mereu și doar merg înapoi pe străzi lăturalnice și văd totul la sfârșitul petrecerii și aud prin semne ciudate prăbușiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune doar papucii de pâslă ai morții lipăind ascuțit ca o jucărie stricată. Golul dintr-un ochi de orb și am libertatea să văd viața în roz pe coridoare obscure în săli de disecție schimb decorul și rămân bucăți de carne măruntaie dintr-o biografie ca vai de
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
se trec cîte unii. Și ei se iubesc, maică-măiculiță, ce se mai iubesc! Se înlănțuie și, așa înlănțuiți, se rostogolesc prin timp. Moartea mea mă soarbe din ochi, ca un zeu din Olimp. Ca pe un zeu din Olimp. Mă lipăie. Mă pleoscăie. Mă mursecă. Mă topește în dinți. Și mă crănțăne. Mă îndumichează. Eu sunt amorul ei negrăit. Un biet bărbat care s-a aflat numai de moarte iubit. Moarte, tu, iubita mea, te rog nu muri înaintea mea! Ia
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
picioarele nu mă ascultă. - Uite. Am ajuns. Eu răsuflam din greu. - O să ne îmbătă-ăăăm! a spus el exagerînd puțin. Ia te uită ce grozav, ce bine e aici. Nimerisem un loc și mai bun (și mai călduros) decît presupuneam în timp ce lipăiam greoi în sus, pe urmele lui Ciubik. Acest semietaj de sub acoperiș, de deasupra etajului patru, era ticsit de vechituri și parcă pregătit anume pentru noi. Peste tot sînt puse paturi vechi, demontate (plasele zornăiau încet-încet). Niște lăzi. Pînză de păianjen
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
al scriitorului de a fi orice - învelit în blana neagră și lucioasă a sărmanei pantere. Care se ascunde, evită omul - dușman ancestral, dar și aflat în irealitatea imediată -, se strecoară la limita zonelor locuite, traversează autostrăzile și drumurile de țară, lipăie - încordată ca un arc de oțel - apa lacurilor, noaptea, întotdeauna noaptea, noaptea din care s-a desprins, îndreptându-se spre Nord, mereu spre Nord. ,De ce spre Nord?", m-a întrebat Fiona, și eu eram fericit că găsisem deja răspunsul. Mintea
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
din colț decât să plătească întreținerea. Să asculte toată ziua manele de la boxele puse în geam de binevoitori. Să asiste la scene apetisante, cum ar fi cea a dusului gunoiului la tobogan: oamenii ies în șosete, intră în cămăruța tomberonului, lipăie în zoaiele de acolo și se reîntorc liniștiți în casă (e de presupus că în aceleași șosete și dorm. Să audă prin pereții subțiri ai blocului desele certuri conjugale însoțite de țipete. Să calce în balta de pișat sau, la
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
vezi mă, dacă nu te lași de d'alea.” Când Nelu își caută partida La interior, o priveliște neclară. Aburi, apă curgând într-una la dușuri și pe jos, umezeală, pereți îmbrăcați în faianță, și burtoși în pielea goală ce lipăie dintr-o cameră într-alta. Se zice că zilnic trec pe aici 200 de persoane, dar astăzi clientela nu e una numeroasă. E o altmosferă ciudată, îți dă un sentiment de nesiguranță, mai ales dacă ești pudibond, nu e tocmai
Agățat în Baia Griviței. Vizită la ultimul spa comunal din Capitală by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/21400_a_22725]
-
purității - nu a reușit să ascundă monstruozitatea ridicată în urmă cu aproape un an de zile." Impresionant este și textul memorialistic semnat de Marta Petreu însăși: "Poate din aprilie, poate din mai, când și alți copii de pe uliță începeau să lipăie desculți pe pământul răcoros și abia zbicit al cărărilor, ceream și noi voie mamei să ne descălțăm. Tălpile mele își amintesc și acum senzațiile pe care le-au încercat pe pământul bătătorit al curții, pe iarbă, pe troscoțel, pe uliță
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
să-ți pui ciocolată și-n cap, că rămâne insensibil. În schimb, dac-aș locui într-un castel din tarte cu fructe, ar fi nenorocire. I-aș roade pereții centimetru cu centimetru, i-aș înfuleca ușile și geamurile, i-aș lipăi dușumelele, i-aș devora acoperișul și i-aș îngurgita mobilierul. Aș ajunge în cel mai scurt timp să dorm pe stradă, în cartoane, iar la gabarit-ul pe care l-aș căpăta nici nu vreau să mă gândesc. Dați-mi
Prăjiturile cu fructe, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20867_a_22192]
-
din pielea aceluiași Seco răpus de Tudora, dar nu le luă. Nu era cazul. Doar când cobora gerul sub zece grade sau trebuia să lucreze cu mâinile-n omăt le lua. În trecere, îmbrăcată, cu cerbul așteptând-o în prag, lipăi pe stomacul gol o lingură de miere din găvănosul burduhănos, smălțuit cu flori, în care aromitorul soare topit era amestecat cu-un degetar din celălalt soare, dătător de viață: cu-un degetar de lăptișor de matcă. Bău cu înghițituri mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vă este propriu. (Eugen Popescu, Codlea) * Că un fel de reparație, adaug lângă textele de rândul trecut poemul întoarcerea acasă, descoperit într-o scrisoare mai veche, din 8 noiembrie 2008: "Către sat plopii sprijină/ tremurând și subțiri/ fierbințeala amiezii/ pașii lipăie în praf/ că turme de cuvinte/ trec prin sita amintirii/ Copile asculta/ cum din lințoliul pădurii/ cresc apele repezi/ ce vor înecă nisipul luncii/ și rădăcinile uscate și arămii/ odată cu visele noastre/ într-o năvalnica creștere/ spre cantul de argint
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l poate lua, iar el nici măcar nu mia mulțumit (Prost crescutule!). Cerul coborâse foarte jos. Începu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-n să vezi ce zice alea!" Trânti ușa fără să mai aștepte vreun răspuns din partea ei, știind că acest gest o va scoate din minți, mai ales după ultima salvă oratorică. Când ajunse cu un etaj mai jos, o auzi lipăind pe ciment și răcnind: Atunci să vie alea la spital, să-ți aducă pijama și mâncare, nenorocitule!". Să fi fost în jur de unsprezece noaptea când, cu ultimul metrou, ajunse la urgența Municipalului, adică la unitatea spitalicească la care era
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și fac copii, și cumpără case și (vorba lui taică-meu) prind rădăcini, în timp ce toți ceilalți fii duc mai departe numele de familie, el nu face decât să vâneze pizde! Și, pe deasupra, pizde de șikse! Le fugărește, le miroase, le lipăie, le ștupuie, dar, în primul rând, se gândește la ele. Ziua și noaptea, la lucru și pe stradă - la treizeci și trei de ani, încă umblă hai-hui pe străzi, cu ochii ieșindu-i din cap ca la melci. E de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trimită la școala de corecție? „Alexander Portnoy, în vârstă de cinci ani, prin prezenta sentință, ești condamnat s-atârni spânzurat de gât până mori, pentru refuzul de a-ți cere iertare de la maică-ta.“ Ai crede că băiețelul care-și lipăie cuminte lăpticul și face baie cu rățușca și vaporașele plutind în cadă e cel mai căutat criminal. Or, de fapt, în casa asta noi jucăm o farsă inspirată din Regele Lear, cu mine în rolul Cordeliei! La telefon, ea povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deschis și-n somn, citea mult, fuma industrial și bea în registru casnic, de preferință bitter și vodcă. În diminețile de duminică în care nu se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din patul meu, lipăiam pe culoar, mă băgam sub pătură lângă tata, mă lipeam de el și ascultam împreună teatru radiofonic pentru copii. Voi ați ascultat Emil și detectivii? Sau Aventurile lui Tom Sawyer? Sau Comoara din insulă? Dacă nu, vai de capul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
repede putea alerga mama. Pe vremea aia, Luweena și cu mine Încă aveam picioarele destul de agile. Ajungînd pe trotuarul de vizavi, mama a găsit o băltoacă de bere, și ea și Luweena au refuzat să se clintească pînă n-au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam să alerg Înapoi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sărmanul maior Stone. Doctorul și Poole se puteau Întoarce dintr-o clipă Într-alta și, oricît ar fi fost de sigur că n-aveau nici o putere asupra lui, se temea totuși de pedepsele inimaginabile la care se expunea. Papucii lui lipăiră din nou pe coridor și apoi pe scările murdare, pînă ajunse la primul etaj. Acolo domnea o tăcere mormîntală; nu se mai auzea nici măcar tic-tacul pendulei. Deasupra ușii unei Încăperi, ce părea să fi slujit cîndva drept cămară, atîrnau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o oră, două. Rămas singur, Adam s-a speriat și s-a luat după ea. Neng s-a răsucit În loc. — Dacă te mai ții după mine, i-a spus, Îți ard și ție una tot acolo! A privit-o cum lipăia prin băltoace. Ploaia era ca o perdea groasă de negură și În câteva clipe Neng se și făcuse nevăzută. În vreme ce Adam pedala spre casă, ploaia i s-a tot scurs șiroaie pe față și pe gât până ce l-a făcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Carmina intră în coafor, își tunse părul după ultima modă, își făcu pedichiura și manichiura, își depilă părul de pe picioare, își curăță tenul. Cât zăbovi acolo, în aerul călduț, îmbibat de mirosuri înțepătoare, în timp ce fetele îmbrăcate în halate roz își lipăiau papucii, de colo, colo, femeia trăi o mare împăcare cu sine. Când ieși afară simți aerul cum îi năvălește peste porii curați, cum vântul o învăluie altfel. De câte lucruri te poți bucura în viață, își zise, fără prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai mult, hai, două, eu cu inima, ce-i glumă, cum să nu înțelegem? Pe aragaz sfârâia un cocoșel, jumulit în mare grabă de două femei, una tinerică, alta mai vârstnică, mama ei, probabil. Aia, tânăra, era nevasta proprietarului. Lipăia cu tălpile goale după sare, după mirodenii, avea în ea o simplitate care te dezarma. Monica lui era muiere capricioasă, acum i se năzărise cu pianul, avea, e drept, degete lungi și frumoase dar cine i-o fi împuiat ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai mai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi e frică nici de soare apune, da, da, da, da, îi răspund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai face omul, zice el imediat după sunetul acela și pare comic cum iese el din film și se autoironizează, iar mie îmi place asta și râd cu el de tot felul de lucruri, ne sărutăm mult și el mai lipăie ca o pisică, scurt și repede, dar învață și a 2-a zi e și mai priceput și ne ținem cu degetele încleștate ca îndrăgostiții, uite cum râzi, zice el, cum râd, ca un avion care demarează și când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ca ecranul ordinatorului din ultima generație. Afară Însă, În zloată și vânt, lucrurile se limpeziră pe dată. Textul cu pricina nu mai avea nimic grotesc. Se armoniza perfect cu cenușiul străzii și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu vânzătorii de vâsc și de lozuri, cu gunoaiele risipite peste tot În jurul pubelelor burdușite de gunoaie, cu cerșetori insolenți și câini vagabonzi, cu gazele de eșapament ale mașinilor aduse din străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cazați și să vă dați jos hainele alea ude, nu? Capul ei dispăru și apoi reapăru împreună cu o mână care ținea o foaie de hârtie tipărită. — E un formular simplu, n-o să vă ia mult timp să-l completați. Am lipăit până la biroul de recepție, am lăsat geanta jos, am pus cușca motanului lângă telefon, mi-am ridicat mânecile hainei încercând să controlez picuratul apei, apoi am întors hârtia cu fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]