8 matches
-
o tăcere înspăimântător de intensă și de posesivă, de parcă se înstăpânise peste formele acestea vag conturate și le trăgea încet, desprinzându-le dintr-un întuneric în care ar fi dorit să rămână. Până și apa era acum perfect tăcută, nici un lipăit, nici o vibrație. Cerul era de un cenușiu vag transparent, iar marea de un cenușiu opac și stâncile de un cafeniu întunecat, cu reflexe de un cenușiu estompat. Senzația de singurătate era mult mai intensă decât fusese sub imperiul stelelor. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reci protestând inundă strada Vântul rece a învins soarele-n turnir - cad castanele După ploaie mii de râme-n bejanie - deliciul ciorii Luna și-a pierdut în mărăcini parura - toți greierii tac Vântul sculpează dansul apelor mării - valuri de nisip Lipăit de tălpi goale-n băltoacele reci - ploaie de toamnă Sunetul toamnei - dintre castane ce iar cad culeg amintiri Ursuză ploaia plânge-n grădini hohotind greierii-au tăcut Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci - valsul frunzelor Răpăit de stropi reci
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
câteva blesteme sugestive, îl apucă de ureche cu degetele ei îngroșate și răsucite de anii în care a tot curățat mazăre și a tocat bame, și-l târăște spre locul în care se află tatăl său. Bate la ușă. Un lipăit amenințător de aude de cealaltă parte. — Stăpâne? Stăpâne, ești acolo? Nici un răspuns. Impacientată, femeia încearcă zăvorul și ușa se deschide. O izbește o duhoare atât de puternică de ceapă, încât încep să-i curgă lacrimile. Pandit Razdan este în al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lovi cu adevărat. Lovituri ciocan-daltă și pauze și contratimpi marcați de strigături scurte, mai degrabă icnete Împușcate din familia „hă!”-ului de dimineață. Amețeam eu, primul. O amețeală specială, cu o specială durere de cap - dar nu supărătoare - biciuită, ciocabocănită, lipăită, hă!-uìtă, icnită. Dar chiar așa, Îmi dădeam seama că, de la o vreme (dacă nu cumva Înaintea mea) amețea el, Moș Iacob. Ca să nu se piardă, să nu nimerească cine știe unde și În ce, ca să nu se izbească de vreun perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
etaj, dormitoarele. Se mișcă cu precauție În Întuneric. În aerul Închis din casă se simțeau mirosuri stătute de săpun și colonie. Nimeni nu aerisise În ultima vreme. Auzi un zgomot de apă, o ușoară mișcare Într-o cadă plină. Un lipăit. Întinse mâna Înăuntru, cu Încheietura Îndoită, alunecând pe peretele acoperit de faianță până găsi comutatorul. La lumină o văzu pe Shula Încercând să-și acopere sânii cu cârpa cu care se spăla. Cada uriașă era numai pe jumătate ocupată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu, nici vorbă, Karl nu era tatăl lui! În zilele acelea dintâi, Adam rămânea Îndelung În pat, cu picioa rele Încrucișate, cu spatele sprijinit de perete, și asculta sunetele din această nouă casă, sunete ciudate, necunoscute: pașii lui Karl, un lipăit delicat pe podele; muzica din salon (nu știa să mai fi ascultat vreodată muzică, oricum, nu astfel de muzică, atât de neobișnuită și de nepătruns, Încât urechile lui nu știau ce-ar trebui să facă). Stătea În pat și asculta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
complice. Durerea de stomac. Violentă. — Ți-e rău? — Bineînțeles că nu! — Ok, acum te-ai enervat... — Pe bune? Așa ți se pare ție? Iar ușa trântită. Iar pumnul care lovește în blat. Rama de plastic sare pe gresie, într-un lipăit scurt și imprevizibil. Fi-r-ar să fie! I-a spus să nu-i lase acolo! I-a spus i-a spus i-a spus... Și atunci sms-ul. Mișelește. to: ada cu cine erai, în maroc? 17. El A trăit. Ca-ntr
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atât de inuman, încât pisica restaurantului (o persană adormită, apatică) țâșni ca un kamikaze printr-o vitrină aterizând printre cioburile împrăștiate prin hol. Apoi se duse la closet, unde rămase vreo douăzeci de minute, după care se întoarse cu pași lipăiți, ticăind și țăcănind ca un contor Geiger. În acest moment am remarcat că avea doar o singură nară. Abuzul are obiceiul de a-ți trage una în nas, cam în felul ăsta, să vadă toată lumea. Acolo unde stau eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]