21 matches
-
și cădea. Repede, mai repede, ce cazi, vaca dracului, fugi fă! La internatul băieților erau luminile aprinse. Ne priveau. Poate că se distrau pe seama noastră. Nu respiram pe nas. Efortul era prea mare. În jurul meu auzeam doar răsuflarea fetelor și lipăitul tălpilor goale pe zăpada înghețată și bătătorită. Gata, gata, marș în cameră! Vacilor! Tu, șefa de la patru, ia vin la mine! Fă, ascultă aici. Spune la toante să nu-și mai usuce chiloții pă calorifer că îi bag la tine
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Lovituri.html [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
bale și de transpirație, le mângâie părul lipit de cap din cauza căldurii și a agitației. Alții, de câțiva ani, aleargă printre mese, îndemnându-se cu cei de la mesele vecine. Comunică print-un cod secret, un fel de morse produs prin lipăitul mai discret sau mai accentuat al încălțărilor pe gresie. Unul țipă la un moment dat, un țipăt scurt, ca al indienilor în luptă. Semnalul se propagă rapid, țipete în crescendo apar din loc în loc, ca și cum din ascunzișuri vin semnale de
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1483391083.html [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
că știa să viseze. Avea lângă el borcanele de gem pe care i le adusese Bogdan și liniștea muntelui, suficient pentru a se integra în dimensiunile unei existențe atât de normale precum culcușul din crengi de alun dintre ruine, ori lipăitul, din când în când, cu tălpile goale, prin prundișul mângâiat de apă, unde-și afla răcoarea minții și a sufletului. Maria nu mai avea astâmpăr. Coborî cele câteva trepte, apoi se întoarse, împăturind o frunză adusă de vânt. - Doamne, ce
PROMISIUNEA DE JOI (X) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_x_gina_zaharia_1367845894.html [Corola-blog/BlogPost/354842_a_356171]
-
căldura ta. Caut culoarea potrivită zâmbetului curat. Colivia în care bate inima ta, a rămas cu ușa deschisă. Nu-s fur, sunt încă o bătaie de ritm a dansului printre vieți. Și dacă te-ai trezi într-un răsărit, cu lipăitul tălpilor mele prin valul care-ți atinge liniștea, m-ai alunga? Întreb. Nu mai răspund. Mi-ai spus că nu-i frumos să gândesc pentru alții... Fur nu sunt. Sunt bătaia ultimă, din ceasul cu două ore precise: un unu
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1421246114.html [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
sora lui, fuste în crețuri colorate, e dintre țigani, o să rămînă la cărat gunoaie în saci și pungi urîte. În sala de așteptare Adjud liniște, un călător, doi cîini, unul șchioapătă, aștept ceva de la voi, liniștea hrănește, bîrîitul de la neoane, lipăitul pe ciment al pretendenților, rumoarea de afară. În tren spre Tecuci aproape noapte, vreme uitată în altă parte, amurgul ștergerii ei din evidențe în libertatea climatului neutru, mîna streașină la geam și fața, licăririle din sate după curbura Carpaților, semicerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
asasinat. Niciodată, niciodată, niciodată! La puțin timp după această discuție mi-a spus că e foarte obosită și că ar dori să doarmă, așa încât am plecat. M-am deșteptat brusc. Uitasem să trag jaluzelele și luna îmi inundase dormitorul. Auzeam lipăitul apei și ușorul hâr[âit al prundișului râcâit de valurile care se retrăgeau din cazan. Marea era, probabil, în reflux. Mai auzeam, sau poate că simțeam, un vid uriaș, un dom de tăcere, în care bătăile inimii mele ciocăneau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui? Dacă așa era să fie, mă rugam ca atunci când o să-și dobândească eliberarea, să nu ajungă să mă uite, ci, prin milă și îndurare, să se apropie, în sfârșit, de adevăr. Oricare ar fi acesta. În timp ce zăceam acolo, ascultând lipăitul molatic al apei, începură să se adune tot mai multe și mai multe și mai multe stele, împlinind golul care le separat de Calea Lactee și umplând tot cerul de stele. Și departe, departe, în acest ocean de aur, stele se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
liniște ciudată. În mod normal, s-ar fi auzit țipetele copiilor la piscină sau clămpănitul lor pe pardoseală, dar de îndată ce intră, Nieve simți că nu erau acolo. Se încruntă. Știa că trebuiau să fie acolo. Nu era seara ei liberă. Lipăitul ușor al șlapilor ei suna înăbușit, îndreptându-se spre bucătărie. Când copiii nu se vedeau prin preajmă sau era prea liniște, îi găsea de obicei în bucătărie. Însă de data asta nu găsi decât un bilet de la Lilith Christie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
șerpi metafizici răvășindu-mi pielea șuvoiul sîngelui dorința țîșnind iar conturul tău aproape că s-a răsucit acum înspre mine aripa ta albă mă-nvăluie apoi sosește aripa ta de fum și catran ai adormit întreaga noapte în brațele mele, ascultînd lipăitul pescărușilor, vîntul în zori ai pătruns tăcută sub pielea mea de-atunci te port ca pe un semn ciudat și greu de-nțeles te port stînd în fotoliu, pîndind conturul tău ars în fereastră farul fosforescent, marea umflîndu-și cearceafele. vînturi
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
Denisa Mirena Pișcu *** Dorm într-o cameră, într-o casă, unde toți mă ignoră și mă adoră. Noapte de noapte ușile se deschid și închid lângă mine, zi de zi suport scârțâitul ușilor și lipăitul pașilor. Sunt prinsă în această intersecție, cu patul în mijlocul camerei, ca o zebră. Privirile trecătorilor, absorbite de chipul meu adormit, de chipul meu murdar de somn, zâmbitor (în vis) sau oripilat, zilnic și nocturn... *** Trupurile noastre unite, pulsând în jurul orgasmului
Versuri by Denisa Mirena Pișcu () [Corola-journal/Journalistic/5313_a_6638]
-
Emil Brumaru Fixul fericirii. De zeci de ani (eram să zic"de sute de ani"! ; memoria îmi joacă feste!!!) scriu cu pixul. Pasta, lipăitul asemănător melcilor pe foaia de brusture zgrumțuros, subțirimea liniei literei, rapiditatea cu care poți schimba instrumentul (îl arunci, iei altul de alături; cu stiloul e mai complicat: trebuie să-l umpli mereu, cauți călimara preferată, o mai și verși, sau
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
am ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind, mi se bulucesc halucinant în auz cucii, mierloii, cinte zoii, prigoriile, lăstunii și rândunelele, plus piuitul puilor de curcă din ogradă, clopotele și toaca bisericii din deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai spun de îmbătătoarele ore ale vipiei de la prânz, în fâneață, când începe simfonia elitrelor, a lăcustelor, cosașilor, greierilor, într o fierbinte tăcere asurzitoare. Pur
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai obscenă în limbaj, cu atât e mai primitivă în sexualitate. Erotismul ține de cultură ca orice alt fapt de viață socială, e un rafinament necesar, ca a mânca folosind cuțitul și furculița. Obscenitatea echivalează cu mâncatul cu mâinile, cu lipăitul supei din farfurie. Nu aceasta e revoluția erotică. Dezinhibarea limbajului e doar primul pas, cel mai bazai. Abia de-aici trebuie construit un limbaj al literaturii erotice la noi. Și chiar construirea acestui limbaj e doar o etapă. De fapt
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
eu chiar asta făceam : liniștit, răsfoiam mai departe revistele și răspundeam la scrisori, în timp ce ea somnola, răbdătoare ; poate totuși aștepta o mângâiere castă ? Purtat de o onestitate rigidă, continuam s-o ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe palat, foșnetul paginilor de la poesiile ori de la romanțul pe care îl citea, neatentă. Astfel m-am învățat ca, alături de manii și larii din șemineu, o răsuflare delicată ca un suspin să stea alături și să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
baie. Împărțeau baia cu familia care locuia la subsolul casei; aveau un program regulat, așa că nu era nici un fel de pericol de a fi surprinse, dar, după toate aparențele, faianța amplifica sunetul, iar Juliei Îi venise ideea că vocile lor, lipăitul apei și frecatul picioarelor În cadă ar putea fi auzite În camerele de jos. — Uite ce piele neagră ai, În comparație cu a mea, continuă Helen. Pe bune, ești oacheșă ca o țigancă. Presupun că apa mă face să par mai neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Venerabilul deja a fost informat că ați sosit și, cu siguranță, este nerăbdător să vă cunoască. Manuc schimbă o privire cu Babic, apoi se lăsă condus prin câteva coridoare la fel de umede și de întunecate ca și holul. În urma lui, auzea lipăitul picioarelor goale pe mozaic, punctat de zăngănitul pintenilor lui din argint aurit. Zâmbi oarecum liniștit. În carâmbii cizmelor mai avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe stradă, înapoi, acasă; economiile ei erau investite în fonduri mutuale. Toate fanteziile pe care le brodase de când venise în Iraho erau ridicole. Inclusiv aceea în care i se păruse că se întorsese în timp. De fiecare dată când auzea lipăitul papucilor lui Drew, Mary își mai amintea ceva din copilărie. Își aducea aminte că odată iubise toate animalele, nu doar pisicile; că fusese o copilă care râdea tot timpul; că fusese extraordinar de rapidă. În copilărie, Mary câștigase toate concursurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu spuse nimic, dar se întoarse spre ceilalți, ținând stingherit pușca pe braț, cerându-le parcă să nu-l învinovățească. — Puteți pleca, spuse fermierul drept încheiere. După o clipă, spațiul din fața lui era gol, și nu se mai auzi decât lipăitul pașilor desculți dibuind prin întuneric drumul de-a lungul potecilor, și frânturi de vorbe din ce în ce mai mânioase. Jonas rămase lângă el. — Ei bine, Jonas? — Anul ăsta nu vreau să trag. Fermierul așteptă o explicație. Nu îl neliniștea ordinul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
o noapte zbuciumată și fără vise, iar de vreo două ori sărise din somn, și cufundat În beznă, avusese senzația că era acasă, În patul lui Îngust, dar moale, aștep tând să audă pașii lui Karl În camera de alături, lipăitul tălpilor lui goale pe linoleum, poate chiar pe culoar, venind să vadă dacă doarme. Ușa Însă nu se deschisese și nici nu văzuse fâșia subțire de lumină care Îl liniștea, ci s-a trezit În camera lui Din, răsucindu-se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
murgi, ca doi copii dintr-un ghetou dinăuntrul orașului care nu fuseseră lăsați până atunci la țară. Am ajuns la Eastbourne pe la două. Mașina noastră era singura parcată pe chei și preț de câteva minute am stat în liniște, ascultând lipăitul valurilor pe pietrișul cenușiu al plajei. — E atâta liniște, spuse Fiona; și când am coborât, deschiderea și închiderea portierelor mașinii păreau să se împrăștie și să fie absorbite de liniștea din jur: făcându-mă să mă gândesc - nu-mi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
i se adresează: drum bun și să reveniți ca să vedeți cum s-a rezolvat murdara afacere Țigareta 2. Bună și momîia, nu? Aud din spate: Hei, conașule! Nu mă-ntorc: bănuiesc, cu ochiul pineal, neamu'. Iar: hei, conașule! Și simt lipăitul pașilor desculți tot mai aproape. Nu mă-ntorc. Din ce în ce mai agresiv: hei, conașule! Cînd să urc treptele de la Galeria Dominus, să scap, aud glasul mînios-exasperat al țigăncii: hei, colega! Mai peste tot, la intrarea în impozantele edificii, tîrtani, vorba Chiriței, tîrtani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]