78,164 matches
-
să rîzi. Cu ce altceva ai putea să spargi puțin opulența asta strivitoare. Adela Greceanu, Elena Vlădăreanu, Teodor Dună, Claudiu Komartin, Constantin Virgil Bănescu zis Bobiță în șir indian prin fața Parlamentului: eu în fruntea plutonului, parcă-s Peneș Curcanul. îmi lipsește fluierul. Vizavi Burgtheater-ul cu repertoriul lunii scris pe o fîșie lungă ca un steag alb: Grillparzer, Thomas Bernhard. La Viena istoria se mișcă lent. Intrăm la Café Landtmann ca la muzeu: pluș, brocart, bronz auriu, candelabre, veioze, lumînări, oglinzi, vorbit
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
prima, a domnului Cosmin Zidurean, a doua a lui Marcel Proust, a treia a pseudoproprietarului Corcovei, prințul George Valentin Bibescu, a patra a Marthei Bibescu și a cincea a unui vrej de viță de vie. Slujind justeței, aproape toate puteau lipsi, însă obligatorie era fotografia prințului Anton Bibescu, marele prieten al lui Marcel Proust și unic stăpân al Corcovei, ale cărui nenumărate scrisori primite de la marele scriitor francez constituie substanța volumului Lettres ŕ Bibesco, préface de Thierry Maulnier, La Guilde du
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
calcul edițiile piratate ale romanelor sale, poate că nu el e cel care are o problemă cu literatura, ci literații au o problemă cu cititorii. Romanul a fost acuzat de cînd a apărut ca specie, că e plebeu și nesimțit. Lipsea termenul "kitsch", inventat în zilele noastre, ca reproș maxim față de aceste creații ale populismului literar. Mă întreb dacă nu cumva Coelho, comercialul, cum i se spune, povestind despre lumea de azi cu un aer de înțelept atoatecunoscător, nu s-a
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
are urechi de auzit, că el nu-și poate alege fanii. Cu alte cuvinte, și că nu el e răspunzător de fantasmele din capul lui Gigi. Acest refuz, care i-a mulțumit pe cititorii săi mai cu pretenții, l-a lipsit însă pe Coelho de experiența unică de a vedea în ce măsură Războinicul luminii, care se crede Becali, are vreo legătură cu propriul său personaj. Și mai ales în ce măsură romanele sale influențează viața, la nivel de VIP-uri, în România.
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
română din Israel, scriitori, publiciști, reviste și instituții culturale din diaspora și din exil ș.a.m.d., adică cam ,tot spațiul literaturii române și toate fenomenele din interiorul lui", cum spune în prefață E. Simion. Într-o cultură căreia îi lipsesc astfel de instrumente, DGLR vine să umple, așadar, un gol imens, recunoașterea dificultății și a utilității demersului Academiei fiind, astfel, premiza tuturor comentariilor critice făcute pînă acum. Analizele în detaliu, precum și varietatea observațiilor și a reproșurilor critice au dezechilibrat însă
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
bibliografii selective, incomplete sau neactualizate (la Budai-Deleanu, de pildă, e un gol bibliografic de vreo 15 ani), haotice (unele titluri sînt însoțite de numele editorului și al prefațatorului, la altele nu pare nici măcar editura), ediții postume nemenționate, la publicațiile periodice lipsesc bibliografiile ș.a., dar, mai ales, autori nemenționați. Gabriel Dimisianu remarcă (în Adevărul literar și artistic, nr. 4/2005) absența lui D. Drăghincescu, Ion Simuț deplînge absența scriitorilor din Bihor și a Florinei Ilis, Șt. Borbély remarcă lipsa Caietelor Echinox și
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Pupa russa de Gheorghe Crăciun sau relația ucenic-maestru în romanele recente ale lui Nicolae Breban, pînă la Puterea nevăzută, apărut de curînd, sau dezastrul spiritual al epocii actuale, ca în romanele lui Dan Stanca. ș...ț Mă întreb ce le lipsește pentru a stîrni un ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sînt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă ar scrie numai pentru critică. De aceea și succesele lor sînt în mai mare măsură de
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
special" de critic, e deja o altă poveste... Ceva mai optimistă, Gabriela Gavril scrie despre schimbările în bine, despre absorbirea prozei noastre într-un sistem. Numai că în puzzle, crede Doris Mironescu, nu prea venim cu nimic al nostru, ne lipsește, care va să zică - referirea la eroul ,nespecificat" al lui Gide, dat drept român, spune totul... - o carte de vizită. Și ne lipsesc, vai, cărțile. Pînă să ne ,plîngem" că literatura noastră recentă, atît de robită, deocamdată, unei singure teme, eu scris cu
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
prozei noastre într-un sistem. Numai că în puzzle, crede Doris Mironescu, nu prea venim cu nimic al nostru, ne lipsește, care va să zică - referirea la eroul ,nespecificat" al lui Gide, dat drept român, spune totul... - o carte de vizită. Și ne lipsesc, vai, cărțile. Pînă să ne ,plîngem" că literatura noastră recentă, atît de robită, deocamdată, unei singure teme, eu scris cu orice, începe să umble și, încercînd (a cîta oară...) a se sincroniza, ne scapă, cu oarece profit, printre degete, ne
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
necruțătoare, dar și după decenii se observă că el e năpădit și de durere. Pendularea între observația albă, care reprimă parțialitatea și zvâcnirea de seismograf suprasensibil caracterizează arta lui T.M. Dreptul la ambivalență psihologică și estetică îl apără neobosit. Nu lipsesc notele stridente. Carlei îi reproșează că a lovit poate fără să vrea în legământul pe care se sprijină familia lor, temelia ei de conservare. Aceeași imputare îl va mistui pe Klaus Mann, odrasla rebelă, cu veleități de scriitor, prin urmare
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
realism magic, dacă se poate spune așa, dar de un fel diferit de al sud-americanilor. Fără a fi la fel de încărcate simbolic (și, respectiv, aluvionare formal), ele ascund, nu adînc, ci chiar la suprafață, mici învățături care, cu toate acestea, pot lipsi foarte bine. Miezul acesta de fabulă, semn de cumințenie a spiritului paulin, devenit din raționalist aproape un mistic catolic, nu strică însă cu nimic reușita unor povestiri ca Orestone, Proiect de exterminare, Cel mai mare scriitor, Librarul neverosimil, Domnul Baldassarre
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
cu viața asta în care nu mai crezi, căreia nu-i mai găsești nici un sens și din care ești la un pas să te retragi. Cititorul care se regăsește în aceste nuanțe ale deznădejdii știe că, în asemenea cazuri, omul, lipsit fiind de antidotul obișnuit al uitării prin surogate sibaritice, este silit să se apere cu singura armă ce i-a mai rămas la îndemînă: apostazia. Consecința fundamentală a unei asemenea apostazii este că orice formă de consolare pe care religia
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
în imediata ei apropiere. Tabloul lui Greuze La mort du pčre o face să reflecteze la privilegiul celor care au parte de morți frumoase, înconjurați de cei dragi. Romanul lui Kerouak On the Road exprimînd fuga de o viață stătută, lipsită de spiritualitate, orientată exclusiv spre succesul social și material îi stîrnește o asociație asemănătoare: M-am întrebat, după ultima pagină a cărții, ce mijloace de evaziune disperată poate găsi un om în vîrstă, care se simte străin, inadaptabil, traumatizat, într-
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
prim plan al existenței, în peisagistica naturală, deși apar semnele unei umanități vagi și ale unui anumit tip de civilizație, omul explicit, fie într-o formulă generică, sub forma colectivității sau a grupului, fie într-una directă, ca individ determinat, lipsește cu desăvîrșire. După cum el este absent în aceeași măsură și din episodul imediat următor al spațiului exterior, și anume din peisajul citadin. Chiar dacă aici peisajul se umanizează, pentru că el se compune exclusiv din atributele definite ale civilizației, conducînd subtil, prin
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
zorii Evului Mediu, cînd civilizația europeană este divizată între Roma și Constantinopol, iar actualul teritoriu al României este o imensă gaură neagră. Nimeni nu știe ce se petrece pe aceste locuri. După retragrea aureliană din Dacia, referirile la acest teritoriu lipsesc din istoriografia internațională. Nu exisată nici un fel de relatări despre posibile bătălii purtate pe teritoriul fostei provincii romane sau urme ale existenței conducătorilor unor eventuale forme de organizare statală. De aceea, în însemnările din Axa lumii, fostul teritoriu al Daciei
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
karamazovian: Totul este permis, căci nimic nu poate, într-o minte liberă, să fie interzis" ? Arghezi trece prin momente când nu are nimic sfânt, prin crizele lui Ivan Karamazov, care vrea să-l înlocuiască pe Dumnezeul-om cu Omul-Dumnezeu. Pamfletarul, lipsit de o morală creștină, încearcă satisfacția fulgurantă a unei identificări clandestine cu Antihrist: ,e un fel de a slobozi condeiul în răspăr", cum afirmă însuși Arghezi, sau, altfel spus, o agresivitate de dragul agresivității. O forță distructivă se admiră narcisiac. Oricum
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
căci, vulgar, cam așa s-a vorbit despre carte -, versiunea revăzută stilistic a Legăturilor bolnăvicioase (titlul mi se pare în continuare nu tocmai fericit ales) s-ar putea să-i dezamăgească. Deși e vorba despre dragostea dintre două fete, sexul lipsește. Cele două-trei secvențe sînt aproape neglijabile (de altfel, una dintre acestea va apărea citată mai jos). Poate părea paradoxal, dar cartea a avut, astfel, numai de cîștigat: ea face acum figura unei abordări mature ce depășește o serie întreagă de
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
Simona Vasilache Bucureștiul, orice s-ar spune, n-are poză de burg. Și nu pentru că-i lipsesc zidurile prejmuitoare, turlele montante, armurile. Mai curînd, fiindcă poartă în portvizit cu totul alte povești. Puține legende, fumegînd a coadă pîrlită de balaur, și din belșug romanțe de candrii sau story-uri de adunare, de la hramuri bisericești la zaiafeturi mirene și
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
fost transformați în modești ogari obligați să alerge ca bezmeticii după ,informație". Există sectoare în care, o recunosc, își fac datoria admirabil. Tocmai de aceea e păcat ca un domeniu prin excelență al nuanțelor e lăsat pe seama unor bieți copii lipsiți de cultură și de drag de cultură. Marea mea problemă, în acest articol, sunt scriitorii. N-am participat la Festivalul de la Neptun, unde Uniunea Scriitorilor i-a decernat lui Vargas Llosa Premiul ,Ovidius", în valoare de zece mii de dolari. Cunosc
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
mai adesea orientată spre situația concretă, cu vigilență și reproș: ,Ce faci, Mitică?" (în țal, cînd prietenul adoarme în timpul conferinței); ,ce naiba faci, soro?" (...) ,Doășp'ce și un sfert, soro! Ce dracu faceți?" (La Peleș). Ceea ce nu înseamnă că formula obișnuită lipsește. În D'ale carnavalului, Catindatul, la bal mascat, inițiază cu ajutorul ei o conversație cu o necunoscută: ,Bonsoar, mască. (Aparte:) Am s-o tachinez. (Tare:) Ce mai faci? Didina răspunde: "Bine, mersi. Uite, beau o bere. Dar d-ta ce faci
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
în coadă de pește, dar este mult prea vag în definirea personajelor, printre care și cele secundare, ca cel interpretat de Bates. Așa că dă lovitura de grație majorității thespienilor, doar Tilda Swinton și Caine (al cărui personaj nu e tocmai lipsit de contradicții) rămânând să ducă lungmetrajul pe umerii lor. Nu știu dacă vă vine să credeți dar acest scenariu dezastruos e scris de Ronald Harwood, un scenarist al cărui input a fost esențial pentru Pianistul! La ce să te mai
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
exact la polul opus. Micile sale scenete rupte din viața cotidiană (în cazul multora dintre ele acțiunea se petrece în perioada comunistă) nu vor să demonstreze nimic. Ele sînt doar niște mici felii de viață, chipuri ale existenței banale, aparent lipsite de orice miză. E drept, de cele mai multe ori, ele conțin un final vag exemplar, o mică perlă de inteligență practică, dar de cele mai multe ori aceasta nu reușește să salveze impresia de ușurătate, de anecdotică, de lipsă de conținut care domină
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
și întreabă dacă cineva din compartiment are ceva de declarat, respectivul o denunță pe bătrînă indicînd locul în care a ascuns banii. Aceasta este mustrată, banii sînt confiscați, dar călătorii își urmează drumul. Toți ceilalți călători îi reproșează denunțătorului gestul lipsit de cavalerism. Acesta îi liniștește spunînd că a procedat în felul acesta pentru a distrage atenția de la controlul propriilor sale bagaje, în care avea nu mai puțin de 5000 de mărci. Și pentru ca toată lumea să fie mulțumită, ingeniosul călător a
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
cîteva luni în Occident. Acel cîmp de forță a cărui prezență, cîtă vreme erai în țară, nu-l sesizai deloc, îl vei simți acum în mod însutit, dar nu pentru că s-ar fi întețit între timp, ci pentru că acum îți lipsește cu totul. În Occident poți studia pînă la moarte în cele mai aseptice și mai civilizate incinte din lume, răsfoind biblioteci întregi și scriind tomuri impresionant de docte. Și cu toate acestea îți va lipsi ceva, și anume climatul de
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
timp, ci pentru că acum îți lipsește cu totul. În Occident poți studia pînă la moarte în cele mai aseptice și mai civilizate incinte din lume, răsfoind biblioteci întregi și scriind tomuri impresionant de docte. Și cu toate acestea îți va lipsi ceva, și anume climatul de rumoare provincială al cărei principal ferment sînt tocmai trăsăturile pe care, culmea, le deplîngem atît de mult la noi: umoarea irascibilă, orgoliile și ranchiunile ireductibile, spiritul de gașcă și grupurile de influență, taclalele de cafenea
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]