18 matches
-
un drum inițiatic, cu o argumentare religioasă amplă, pornind de la perceptele Sfântului Augustin și continuând cu apostolatul Sfântului Pavel. Sensul dat călătoriei eremitului sau scribului este cel de înalt standard duhovnicesc. Eu, simplu cititor, l-am întrevăzut un parcurs amplu, liricizat în limbaj modernist, un traseu spiritual de purificare, în sensul cunoașterii etapelor sale. L-am interpretat într-o glisare arhetipală a călătoriei pe conștientizarea spiritual-religioasă a omului scrib, însă în forma laică a aspectelor vieții. Am citit poemul, și este
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
însăși atitudinea lirică, prin sensibilitate, dacă nu și prin întreaga tehnică poetică. [...] Toate sau aproape toate notele definitorii ale versurilor lui Ștefan Petică sunt proprii și poemelor sale în proză. Pionier al acestei specii în literatura noastră, autorul Serenadelor demonice liricizează proza (teritoriu, de drept, al epicului) în conformitate cu tendințele simbolismului. Prozopoemele sale vor converti stări sufletești imprecise în reprezentări vagi, vaporoase, proiectate în peisaje stranii, topite într-o atmosferă de vis, manevrând implicit fraza intens colorată afectiv, solubilă, de o fluiditate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
Luceafărul” și ca redactor-șef la „Cutezătorii”. Debutează în 1953 la „Tânărul scriitor”, și editorial în 1962, cu placheta de versuri Nopțile albe ale orașului. Stăpân de la început pe elementele prozodiei clasice, N. se înscrie și tematic în linia tradiției, liricizând simțăminte trezite de iubirea de țară, nu fără a comunica și altele, generate de străbaterea meleagurilor mai îndepărtate. Imagini din ținuturile românești, care compun, de pildă în volumul Desfrunzirea uitării în vântul auriu de septembrie (1979), ciclul Ave, iarba din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
Genial.../ A dormita..."; Nici un minut/ Pierdut degeaba,-/ Poate că ziua/ Trecu./ Se face seară/ Cina,/ Culcarea.../ Dar, și un vis deosebit". Bacovia deschide calea notației directe, concentrate, eliminând progresiv coordonate poetice ale limbajului modern standardizat. Cum spuneam, "proza", dimpotrivă, se liricizează, în spiritul poemului în proză sau al prozei poetice de coloratură simbolistă. Mai precis, poem în proză, ridicat de simboliști la rangul de formă literară ideală, ca aspirație spre sinteză și experiment, pe linia Aloysius Bertrand, Maurice de Guérin, Baudelaire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care discursul publicistic capătă conturul unui prețios poliedru. Geneza actului jurnalistic arghezian are cu totul alte resorturi, legate indisolubil de personalitatea și biografia autorului său. Format în perioada maturității presei românești și având șansa de a veni după Eminescu, Arghezi liricizează discursul gazetăresc într-o manieră atât de personală încât îi va impune, ca și antedecesorul său, însă cu alte valențe, un statut paradigmatic. Sedus de substanța magică a cuvântului, poetul Agatelor negre va ceda impulsului ludic de a transforma realul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
demonstrației o notă de comic grotesc. Poetul, încredințat că produce „mutația speciei umane” și că fiecare lucrare a sa este destinată nemuririi, lansează și un „manifest fulgerat cu frenezie hugoliană”, recomandând un nou curent literar, „concretismul”, care-și propune „să liricizeze materialul special și arid al profesiunilor intelectuale”. În acest sens, se oferă și un „model”, Poema meningococului, având ca temă elogierea semnificațiior poetice ale microbului respectiv. Apelul teoreticianului a rămas, desigur, fără ecou printre confrați. Volumul din 1969, Versuri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
multe motive, eroi și mijloace artistice. Interferențele cu cântecul liric sunt multiple și se produc în dublu sens, încât a fost necesară recunoașterea existenței unei subspecii: cântecul lirico-epic. Fie că dezvoltă un motiv liric, fie că o b. a fost liricizată (acestui proces i se supun mai ales textele despre relațiile familiale), cântecul lirico-epic împrumută, de obicei, melodia cântecului liric. Se pare că preferințele se îndreaptă tot mai mult spre cântecul lirico-epic. Mijloacele de realizare artistică specifice speciei sunt: fraza amplă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
pus în slujba unei oarece investigații), Jankélévitch este între puținii, foarte puținii, autori ai unei teorii despre nostalgie. De altfel, termenul e atît de vag și de inflamat de conotații poetice, percutat de ambiguități frumoase, intimidant de familiar și de liricizat totodată, încît e greu să i te dedici dintr-o perspectivă teoretică. Avantajul lui Jankélévitch vine tocmai din amprenta unică a stilului sau de gîndire, speculativ și totodată sistematizant, analitic dar și detașat literar, controlat și în același timp atît
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
se oprește doar la nivelul potențialității, foarte puține din aceste trăsături fiind într-adevăr "folosite". Altfel stau lucrurile, însă, cu scriitura să. Românul are aspectul unui jurnal travestit, întrerupt din cînd în cînd de mici capitolase - "Vise", amestecuri de absurd liricizat și note suprarealiste cu o semantica deseori ilizibila, oferind un ermetism mai degrabă gratuit. Personajele, cu cîteva anemice excepții, există doar onomastic, completînd fără nuanță instrumentarul autobiograficului. O descriere monotona și parcă mereu aceeași domină un traseu psihologic ce-ar
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
tomberoanele/ blocurile crăpate de cutremur și lăsate ca o amenințare continuă deasupra capului/ crăpăturile zigzagul din ciment păreau viețile noastre prin care puteai să privești iarba cimitirelor răscolite de buldozere/ vedeai la trapez morții prin aer". Așadar mizeria mulțimilor se liricizează vizionar. Grație retoricii sale umanitarist cîrmite, poetul se dovedește, din perspectiva complementar avangardistă, drept un "seismograf" al frămîntării timpului comunitar, conform expresiei celui ce-a scris Brățara nopților. Ar fi desigur o întrebare oțioasă dacă exasperarea etică a poetului care
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
deconstrucții care reconstruiește trecutul prin prisma coordonatelor prezentului. Cum, însă, trecut nu reprezintă numai tradiție, ci și modernitate (acum ea însăși istoricizată), neomodernismul încearcă și o recuperare a marelui scris interbelic, fără sincronizare și fără pierderea propriilor deziderate estetice. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
concretiza, permanent, pe parcursul dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprareliste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul își propune "să eclipseze, până la anihilare, orice canon"83. Neomodernismul, prin urmare, liricizează poezia, aducând esențiale transformări. În articolul Ana Blandiana. Revelațiile poeziei, Iulian Boldea vorbește despre revigorarea, pe care anii '60 o aduc lirismului pur84. "În literatura română contemporană, anii '60 sunt marcați, fără îndoială, de o revigorare a lirismului pur, după
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reluare a istoriei sale întrerupte abuziv de imixtiunea ideologiei staliniste și de proletcultism. De aici decurge o recuperare a substanței ei estetice printr-o "mișcare de evoluție regresivă"20. S-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
viabilă. Cercul de la Sibiu aduce exemple edificatoare în teritoriul poeziei; de la poza din "Corydon" a lui Radu Stanca 2, la care balada se fixează pe o armătură tradițională, dar paradoxală la Ioanichie Olteanu 3 și la Ștefan Augustin Doinaș, care liricizează balada într-o atmosferă cu misterios medieval, unde își face loc drama celui care a văzut idei3. Ștefan Augustin Doinaș "Cartea mareelor", E. P. L.,1964; Omul cu compasul", E. P. L.,1964; "Seminția lui Laokoon", Editura Tineretului,1967; "Ipostaze", Editura Tineretului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de conștientizare înseamnă, așa cum spune Petru Poantă, "întoarcerea la surse și extinderea registrului liric". Dacă în prima perioadă poezia se caracterizează prin epic, consecință a schimbărilor istorice, expresie a contestării uneori violente, tipică romanticilor, în a doua perioadă poezia se liricizează. Asistăm la o resurecție a baladei și a poemului (balada își pierde epicul și primește accente de elegie, meditație, poeme ale iubirii vezi Doinaș); poezia devine un adevărat fenomen de cultură, livrescul capătă pondere și se cuprinde în lirismul existențial
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poezia rimată și încadrată în strofe și rime, la versul alb (în perioada 1944-1947 și în cea de după 1960) ca apoi, în ultimii ani, să se revină la unii dintre poeți, la tiparele fixe. Reînvie în epocă,balada și poema(liricizate), parabola, satira, bocetul, cântecul-romanță, doina. Ne este tot mai clar faptul că ineditul creațiilor stă în unghiul de percepție estetic, în plasticitatea imaginilor, în asociația și disociația imprevizibilă, fie că poemul este parabolă, este discursiv, sau recheamă confesiunea, instantaneul, narația
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
însetate de absolut sau melancolii generate de inadaptabilitatea "Hiperionului" care zboară în galaxii "cu flăcăroase plete" sau cu o gigantică torță" "Străluminând de-acum întregul haos!" ca un adevărat fulger eminescian. Ca și Șt. A. Doinaș, Tudor George încearcă să liricizeze balada, dar îi lipsește concentrarea acestuia, motivele devenite simbolic exemplare pentru umanitate. Versurile sunt despletite în jurui unui motiv: "Tu, mic de tot sau mare de tot, cum vrei". Mari sau mici de tot sunt: inima, flacăra, cântecul, văpaia, bobul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe de altă parte atracția către istoria mitică a acestui spațiu, așa cum o cunoaștem din cronici, legende, povești și balade naționale. Poetul își trăiește cu sinceritate rolul de martor și reporter implicat în evenimentele istoriei într-un lung monolog. El liricizează epicul și epicizează liricul. Scrie poeme epice, balade lirice și reportaj liric. Critica s-a manifestat cu destulă reținere în fața acestei poezii ostentativ folclorice, de expresie ciudată, suprarealistă, ezoterică, într-o muzică nepământeană, sau de joc absurd, dar și într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]