14 matches
-
vremurile patriarhale”), Operele sale sunt apreciate pentru prezența naturii și pentru descrierile amănunțite ale festinurilor ritualice, ale partidelor de vânătoare și de pescuit. Călinescu consideră că valoarea acestor descrieri a crescut în timp, și că autorul, odată ce a renunțat la liricizare, le-a folosit ca „un mijloc pentru simțuri pentru a se bucura de formele pe care natura le oferă omului.” A mai adăugat că estetica lui Sadoveanu amintește de arta Epocii de Aur din Olanda: „S-ar putea spune că
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
nivelul raporturilor cu alte genuri și specii. Deși strigătura cu conținut liric nu are, din punct de vedere poetic, nici o notă distinctivă față de c. liric, ea se constituie ca specie aparte, din cauza funcției sale și a lipsei de text muzical. Liricizarea unor balade a dat naștere la c. lirico-epic, aflat la limita dintre genul epic și cel liric. C. satiric, dacă se admite existența unui gen satiric, n-ar mai putea fi inclus în genul liric. La toate dificultățile ivite în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
Încercare de definire a poeziei metatranzitivetc "3.1 Încercare de definire a poeziei metatranzitive" Din toate cele spuse până acum s-ar putea deduce că „realismul” poetic de care ne ocupăm nu ar reprezenta altceva decât o tentativă de „de-liricizare” sau de „de-poetizare” a discursului în versuri, mergând până la ștergerea oricăror mărci distinctive care să permită diferențierea poeziei de alte texte (ficționale sau non-ficționale). Cufundarea în magma indistinctă a prozei nu ar avea, în sine, de ce să fie resimțită
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de aur, Bulevardul împăcării - sunt de-a dreptul îndatorate lui I. L. Caragiale și lui Tudor Mușatescu, prin actualizarea, în beneficiul unui inventar de idei propriu epocii, a câtorva elemente dramatice de succes: atmosfera electorală care se încheie în concordie generală, liricizarea psihologiei omului simplu, „recuperarea” unor intelectuali onești, finalul optimist. Altă serie tematică - Pentru fericirea poporului (devenită Anii negri), Arcul de triumf (transformată în Simfonia patetică), Viața unei femei - evocă „anii de luptă a comuniștilor în ilegalitate și imediat după instaurarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
iubirea, cu moartea. Acest tip de lirism este definit de Henryk Markiewicz ca „realitate dinamică, prezentată întro formă subiectivă sau simbolică“ (Conceptele științei literaturii). Prin resurecția baladei de către poeții Cercului literar de la Sibiu se suprimă frontiera dintre genuri, obținându-se „liricizarea speciei“. Astfel, pentru Ștefan Augustin Doinaș termenul baladesc semnifică „o situație poetică [...] o zonă imaginativă, unde epicul și dramaticul se scaldă în lirism“. Poeții neomoderniști și postmoderniști (Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu etc.) exploateză maximal
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
În Act de prezență putem identifica o atare unitate În persistența aproape unicei obsesii care este pentru Voronca actul scrisului, „sărbătoarea poemului”, ca transfigurare a realității cotidiene, În replică la perspectiva prozaic-pozitivistă asupra lumii. Dacă s-a putut observa că „liricizarea masivă a unei părți a prozei [...] este contemporană [...] cu triumful deplin al naturalismului”, În mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez, În care convenția utilitaristă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe aceea de publicist de valoare. Cel mai adesea analiza operei poetului se restrânge la perioada albatrosistă, considerată ca fiind reprezentativă pentru evoluția sa. Caracterul revoluționar al poeziei lui Geo Dumitrescu este deseori subliniat. Se contextualizează, desigur, trimițându-se la liricizarea deceniului al IV-lea, pentru a se evidenția noutatea unui astfel de demers poetic 177. S-a adus în discuție nu o dată caracterul anticipativ al textelor sale, faptul că o bună parte dintre procedeele utilizate vor reveni în postmodernism 178
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în toată lirica lor. 2. Imaginarul poetic. Tematizarea unor obsesii Poeții generației albatrosiste promovează, în general, o literatură a concretului, a universului banal, deliricizată, ironică, fără ca textele lor să devină reportaje. Primele lor volume nu conțin o poezie socială, deși liricizarea cotidianului este prezentă. Impresia dominantă este că realitatea este una peste care creatorul plimbă o lentilă deformatoare care fie apropie, fie depărtează prea mult sau curbează contururile ori, mai degrabă, o oglindă, căci aici se reflectă și poetul. Referirile la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în Moldova, iar în cea de-a doua - cântecele de înmormântare, bocetele, cântecele ritual-ceremoniale, verșurile funebre. Bocetele îi rețin cu precădere atenția, fiindcă ele „se remarcă prin realizări artistice deosebite și prin capacitatea de a pune în evidență procesul de liricizare ce caracterizează acest gen pe întreg spațiul carpato-dunărean”. Un bogat capitol inventariază motivele existente în cântecele funebre din Moldova. În Valea Șomuzului Mare (I-II, 1991), C. realizează o monografie nu doar a spiritualității zonei situate în Podișul Sucevei, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286282_a_287611]
-
Asociației Scriitorilor din Brașov) produce o breșă în orientarea prozei lui D. Autorul se arată preocupat de profilul artistic al textului, în care dobândesc pondere spiritul analitic, sondajul psihologic, tentația parabolei și a fantasticului. Narațiunea capătă fluență și vivacitate prin liricizare sau prin contrapunctul ludic, încastrate în „situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral și psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să pună în valoare o dominantă sufletească” (Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
În Act de prezență putem identifica o atare unitate în persistența aproape unicei obsesii care este pentru Voronca actul scrisului, „sărbătoarea poemului”, ca transfigurare a realității cotidiene, în replică la perspectiva prozaic-pozitivistă asupra lumii. Dacă s-a putut observa că „liricizarea masivă a unei părți a prozei ș...ț este contemporană ș...ț cu triumful deplin al naturalismului”, în mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
interioare fluide, cuvintele se refuză rostirii și sunt înlocuite de lacrimi. Sensul lacrimilor îl divulgă, fără voie, mâinile: „Doar mâinile înfrigurate / Se caută, se-ating, se strâng”; „Și mâinile înfrigurate / Se-nlănțuie de parcă plâng.” Uneori, modul aluziv se realizează prin liricizarea unor motive de basm, de legendă, prin adresarea către elementele naturii, ca în poezia populară, fie în metru folcloric stilizat („Salcie îngemănată, / Nu-ți abate niciodată / Să te smulgi din rădăcină,/ Când privești atâta tină?”), fie în ritm de sorginte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
bucurie:/ este Moartea sau un fel de imitație înnegrită/ închipuind un petic flămînd de infinit" ( ibidem). Sau: "soarele avea privirea mortului" ( Sîngele cu gust de heroină). Sau: "am devenit cel care adună/ trăsnete" ( Cel care adună trăsnete). Avem astfel o "liricizare", fie și rebarbativă, a programării expresioniste care, de la un punct, prezintă, vai, riscul aridității, al industrializării. Pe întinsul cîmp conceptual specific pe care se plasează, cîmp pîndit de rutină, autorul se arată apt a cultiva, din fericire, clipa imagistică, în
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
iubirea, cu moartea. Acest tip de lirism este definit de Henryk Markiewicz ca „realitate dinamică, prezentată întro formă subiectivă sau simbolică“ (Conceptele științei literaturii). Prin resurecția baladei de către poeții Cercului literar de la Sibiu se suprimă frontiera dintre genuri, obținându-se „liricizarea speciei“. Astfel, pentru Ștefan Augustin Doinaș termenul baladesc semnifică „o situație poetică [...] o zonă imaginativă, unde epicul și dramaticul se scaldă în lirism“. Poeții neomoderniști și postmoderniști (Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu etc.) exploateză maximal
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]