104 matches
-
o intersecție a lirismului cu epicul, îndrituind opinia numai aparent temerară a unui Eugène Ionesco, care îl consideră un "arhigen", un embrion adică, din care derivă toate celelalte forme literare. În maniera-i speculativă cu bătaie poetică, Roland Barthes înfățișează "literalitatea" jurnalului (id est caracterul său de "operă de artă"), în următoarele patru atribute: poetic, cel care oglindește stilul (ideolectul) autorului, istoric, cel care livrează informația istorică sub aspectul anecdotei, utopic, cel care face din autor obiectul dorinței, amoros, cel care
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
limba în care se exprimă, ca propria sa intentio. Prin urmare, cea mai înaltă laudă adusă traducerii, mai ales atunci când apare, nu este că se citește de parcă ar fi fost scrisă în original în acea limbă. Dimpotrivă, fidelitatea garantată de literalitate înseamnă mai curând că opera literară poate exprma marea nostalgie a unei complementarități a limbii. O adevărată traducere este transparentă; ea nu acoperă originalul, nu îl pune în umbră, ci permite limbii pure, consolidată parcă de propriul ei mediu, să
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
și totodată un crez și o spovedanie a traducătorului experimentat. Practico-teoria traducerii propusă de Irina Mavrodin nu este, cum se întîmplă frecvent în traductologie, de inspirație lingvistică, ci de inspirație poetică/poietică și în ea intră concepte precum ambiguitate, literaritate, literalitate, serie deschisă, care își au originea în teoria și analiza literară. Un moment decisiv al reflecției despre traducere îl constituie în 1983 un număr întreg din Cahiers roumains d'Etudes litteraires, coordonat de Irina Mavrodin, dedicat unei Poietici/Poetici a
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
Poiesis sau Cvadratura cercului, în studii și articole din Secolul XX, Convorbiri literare, România literară, semnate de Irina Mavrodin, sînt numeroase reflecții despre traducere și traducător, fie că autoarea vorbește direct despre complexa muncă a traducătorului lui Cioran, despre salvatoare literalitate în transpunerea lui Tristan Tzara, fie că ea vorbește despre lupta cu materialitatea limbajului ce opune mereu rezistență, despre dificultatea de a simți ritmul autorului tradus și a intra în rezonanță cu el. Deși este o "trudă" și o muncă
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
renunțarea la prima în favoarea celei de-a doua) și, respectiv, exploatarea denotativului ca unic material lingvistic capabil să rămînă în afara sistemului semnelor. De-metaforizarea literaturii - frust și simplificator spus - este formulată de poetul Claude Royet-Journoud în 1972: Problema este a literalității (și nu a metaforei). Asta înseamnă să măsori limba în unitățile ei Ťminimaleť de sens. Pentru mine, versul lui Eluard ŤPămîntul e albastru ca o portocalăť este epuizabil, este anulat de supraîncărcarea cu sens, în vreme ce, de pildă, versul Ťperetele din
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
lecturii. Aceasta tinde să alegorizeze textul, să-i caute și să-i dea semnificații nebănuite la o primă lectură lineară, să-i descopere legături secrete între elemente aparent disparate, accidentale. Evident, nu toate textele suportă alegorizarea: multe se prăbușesc în "literalitatea" lor întîmplătoare, altele rezistă cu succes, se încarcă de noi sensuri și noi străluciri, se oferă seducător (re)lecturii. Scrierile lui Mateiu Caragiale intră în această din urmă categorie. În primul paragraf al povestirii, naratorul insistă asupra caracterului ei autentic
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
inadecvării analogiei. Faptul că memoria poate fi atît utilizată cît și abuzată (a se vedea recuperările trecutului făcute în totalitarism) îl conduce pe Todorov la distincția dintre rememorarea literala și cea exemplara. Prima aspiră la păstrarea evenimentului în unicitatea și literalitatea lui, reducîndu-l astfel la statutul de fapt intrazitiv, "care nu duce dincolo de el însuși". Memoria literala stabilește o contiguitate strictă între ce s-a întîmplat în trecut și ce se întîmplă în prezent, identifică toate cauzele și consecințele posibile ale
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
insertul publicitar sau citatul în limbi străine ca tic verbal, reflex al comunicării fără frontiere, consumist sau mass-media. O nevoie aproape comercială de a coborî din bibliotecă spre a lua taurul de coarne chiar în arena realului exploziv moderează ispita literalității pure, a ficțiunii ca produs exclusiv al inteligenței artistice. Cruzimea ca viziune și limbaj de ghettou și sictir, cultivată de Radu Aldulescu ridică promiscuitatea și grotescul la rang de coșmar urban. Viața devine o capcană letală. Petre Barbu denunță un
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
Zelosul traducător e, cred, robul convingerii sale despre necesitatea de a fi cât mai fidel față de textul original, altfel nu-mi explic insuccesul său. Lucrând cu textul italian în față, e clar că s-a lăsat furat de topica și literalitatea versurilor originale, uitând că trebuie să le dea o nouă viață în românește. La ce bună fidelitatea dacă nu se transformă în artă?(...) Și mai există o tristețe. Nimeni nu-i spune traducătorului adevărul.(...) Nu spun că tălmăcirile lui I.
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
într-o comparație multiplă între versiuni clasice și moderne, publicate și manuscrise. Procesul traducerii textelor sacre e urmărit în contextul său originar, în încercarea de a reconstitui și a explica atitudinile și strategiile traducătorilor: pornind de la principiul, întemeiat religios, al literalității stricte, până la libertățile sancționate de uz și tradiție. Cititorul - cartea îi va interesa cu siguranță și pe teologi și pe filosofi - urmărește cu pasiune descrierea cîmpului semantic al actelor intelectuale, istoria lexicalizării în română a unor concepte religioase - conștiință (împreună
O carte fundamentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8449_a_9774]
-
instalează după moartea lui. Ce conține testamentul? Conținutul principal este legatul, respectiv dispoziția sa, ce are la bază acte de ultimă voință cu privire la soarta bunurilor sale după ce nu va mai fi în viață; sarcini impuse legatorului pentru executarea testamentului; unele literalități; înlăturarea de la moștenire a unor moștenitori; desemnarea unui executor testamentar care va veghea la executarea dispozițiilor sale, revocarea unui testament anterior; dispoziții cu privire la funeralii și îngropare etc. Pentru a produce efecte, legea prevede anumite forme ale testamentului. Condiția cu privire la
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
și fertila tradiție patristică, respingând implicit Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de Părinții alexandrini, creatorii și propagatorii metodei de interpretare numită „alegorică”. Părinții n-au resimțit nevoia să învețe ebraica șexceptându-i pe antiohieni și, desigur, pe Ieronim - n.n.ț. Ei aveau doar câteva cunoștințe rudimentare ale acestei limbi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. S.M.: și traducerea românească, și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea Genezei. În ciuda unității de sens a LXX și a unei considerări ca atare de către Părinți, fluctuațiile stilistice rămân importante. Cum ați reușit să țineți cont în traducerea voastră de această diferență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ea este bună atunci când nu pare o traducere” (e de-ajuns să citești Faust în traducerea poetului nostru pentru a înțelege modul în care este pus în practică acest mod de a traduce). Cea de-a doua, extrem de sensibilă la literalitatea operei de tradus, încearcă din răsputeri să redea în limba proprie străinătatea expresiei celeilalte limbi. Acest mod de a traduce, pus pe picioare de romanticii germani (Goethe, Voss, frații Schlegel, Hölderlin), este o constituire de sine printr-o confruntare, corp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Estrada - M.Teresa López-Berdoy), ca și în notele de subsol, bogate, erudite, care contribuie efectiv la înțelegerea frumuseții textului, la deslușirea unor sensuri absconse. Aceste virtuți ale versiunii românești a Galateei derivă din însăși concepția traducătorului exprimată, sugestiv, prin sintagma literalitate expresivă care, după propria-i mărturie, l-a călăuzit în întreaga sa strădanie de tălmăci în limba română ( nu numai opera lui Cervantes, ci și minunatele romances spaniole, sau versurile unor străluciți poeți ai Secolului de Aur etc.), și pe
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
felul lui, un poet: în versiunea lui, atît morfologia momentului istoric 11 februarie, cît și aceea a republicii ca formă de existență socială sunt transfigurate și sublimate în expresie verbală gratuită, ce transcende geografia realului într-o formă de pură literalitate". și exemplele ar putea continua mult și bine în același sens. La tot pasul suntem avertizați asupra „catalogărilor discutabile", „orgiilor interpretative", „plusării excesive" etc. pe care le-ar conține exegeza anterioară pe care Gelu Negrea se străduiește a o amenda
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
i decurg din modul personal în care Gamoneda traduce în limbaj poetic propria experiență de viață, așa cum este percepută în ființa sa interioară și recuperată din amintire. Poetul pare îndreptățit să afirme că poezia sa are un conținut realist, în virtutea literalității ei, adică a faptului că reproduce cu fidelitate tot ceea ce se petrece în conștiința și în memoria sa. Cititorul poate descoperi esența și specificul acestei poezii în poemele selectate de Dinu Flămând, din volumele scrise și publicate în perioada anilor
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
și omul etic, omul religios și omul istoric - nu doar despre text". Modul în care e perceput actul critic - la nivelul teoretic al declarațiilor de intenții - se răsfrânge, cu oarecare constanță, în interpretările propriu-zise, în care apelul la text, la literalitatea și literaritatea sa are ca pandant excursul în planul diacronic sau în planul valorilor estetice contextuale. Oricât de sobre și riguroase - în datele construcției interne - ar fi, oricât de echilibrate în fermitatea opțiunilor ar părea, cronicile, studiile și eseurile lui
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
cină douăsprezece cafele cu coniac Soberano, s-a decis a intra În joc. După ce a studiat circumstanțele agravante ale balului, Fumero s-a grăbit să-i indice sergentului de gardă că o asemenea (și citez vocabula În cea mai descărnată literalitate a sa, În pofida prezenței unei domnișoare, pentru valoarea ei documentară În raport cu Întîmplareaă poponăreală merita o Învățătură de minte și că ceea ce Îi trebuia ceasornicarului, adică lui don Federico Flaviá i Pujades, burbal și de obîrșie din localitatea Ripollet, spre binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se întrepătrund, poetul încercând resacralizarea unor realități ontologice profane. A studiat foarte mult, a citit și mai mult, a descoperit, acum în declinul vieții, tremurul lăuntric, flacăra melancolică din meditații cu vibrații majore. Simplu, curgător, fără prejudecăți și țâfne academice. Literalitatea textului poartă o suită întreagă de trăsături omologate sub umbrela liricii moderne, o înnoire trecută prin instanțe poetice proprii, reinventând un limbaj poetic dens, de sfâșiere la nivel senzorial. Până și orașul are o atmosferă bacoviană, plumburie. Întâlnim și versuri
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
avut un "succes fulgerător" fiindcă vorbele lui au "declanșat" prima cruciadă. Ele promiteau iertarea păcatelor și uneori a datoriilor credincioșilor care vor pleca să elibereze Locurile Sfinte. Putem fi de acord că aceste discursuri și-au atins scopul nu în virtutea literalității sau a conținutului, ci prin aderența la ascultători, mulțumită credinței creștine, și putem încuviința că această mentalitate religioasă exista dinaintea predicii. Efectul provocat de cuvintele papei nu este de tip mecanic, ci chimic: ele au catalizat, ca un compus chimic
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
G-R, BS, C); theós (LXX); „Deus” (Vg); „Dieu” (BJ); „God” (RSV). Traducerile folosite pentru exemplificare nu diferențiază aceste trei nume. Genul de traducere care o face este ilustrat de versiunea franceză a lui André Chouraqui (1974), care se străduiește spre literalitate, forțând limba franceză să sugereze cât mai bine originalul. 3.1.1.1. ’Ql: Este numele semitic comun pentru divinitate, dar și cel care desemnează pe Dumnezeul unic al poporului făgăduinței. Apare de 238 de ori pe parcursul Vechiului Testament. Sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lagărelor și închisorilor secolului recent încheiat, Todorov (1995) reliefează două forme de amintire. Într-o primă formă, evenimentul poate fi păstrat literal, astfel că un segment tragic al trecutului individului sau al grupului din care face parte este păstrat în literalitatea sa. Este, desigur, o sarcină doliul, însă cel care nu reușește să scape de comemorarea obsedantă a unui trecut dureros refuză trăirea prezentului. În acest caz, adevărul rămâne un fapt intranzitiv care nu duce dincolo de el însuși. Într-o a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
perspectivă semiotică. Teza studiului insistă pe „refundarea” poeticului întreprinsă de autorul Elegiilor, proces concretizat, în viziunea susținută de P., printr-un „mod aparte de a transgresa poeticitatea prin ea însăși către poezie”, în sensul cuceririi realului și al instaurării propriei literalități. Deși alunecă uneori în stereotipie, metoda utilizată nu cade în manieră dogmatică și devine un instrument eficient în plan hermeneutic. De exemplu, capitolul „Epica magna” sau Procesul desemnificării amestecă stângăcii („Reluarea procesului productiv [...] reia la nesfârșit procesul productiv”) și forțări
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
mult, chiar și la marginile textului, proza lui fiind de fapt un comentariu fin și inteligent al ideii de literatură, o permanentă demistificare a convențiilor narative. Profund cunoscător al literaturii franceze, el se situează, în generația optzecistă, cel mai aproape de literalitate, textele lui fiind pline de rapeluri culturale, de la Gustave Flaubert și Marcel Prévost până la Samuel Beckett. Se află aici dicționare, indexuri, aforisme, note, paranteze, antijurnale, permanente începuturi abandonate camusian. P. e un fel de scrib sumerian ce își ascunde existența
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]