104 matches
-
ofere cititorului impresia unor versuri scrise, la origine, în limba țintă (Zibaldone 2134). Aceste afirmații de o modernitate incontestabila amintesc opiniile lui Humboldt despre fidelitatea față de limbă și cultură în care și pentru care se realizează traducerea, anunțând teoria non literalității, enunțata de Cauer și susținută de Nida, Firth, si Koller.465 Pentru a apropia poeziile vechi de cititorii din secolul trecut Quasimodo nu a limitat reforma la nivelul lexicului, ci a modificat în totalitate sistemul metric. A refuzat să forțeze
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
the text is a mere play of differences and displacements“. Ca simbol, textul capătă viață și trebuie, așadar, asumat în infinitatea scriiturii sale. Alegoria, după cum spuneam mai sus, „nesocotește“ textul în sensul său literal. Simbolul procedează tocmai prin radicalizarea acestei literalități: ea nu se raportează la o alteritate sem nificantă, ci conține alteritatea ca auto-diferențiere sau, cu termenii lui Derrida, ca diferanță. Infinitatea revelației poate locui litera textului doar dacă aceasta își depășește propria situare istorică. Plecând de la aceste repere, poate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sens tocmai în interiorul cuvântului, în felul în care știe să numească lucrul, în „densitatea“ revelației pe care o exprimă. Mistica iudaică, la rându-i, contribuie la conturarea figurii traducătorului în textul lui Benjamin. Este vorba, în principal, tot de afirmarea literalității ca principiu al limbii. Mai târziu, aceasta va corespunde materialismului istoric în descrierea expe rienței urbane. Steiner se referă la acest aspect: „In German Hasidism it is the word rather than the alphabetic sign whose hidden sense and unaltered preservation
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
le criticau prin raportare la standardele comunicării scrise planificate. Deși unele dintre faptele de "literaritate" sunt comune celor două registre, limba vorbită are norme proprii de organizare, care se îndepărtează de standardele limbii scrise datorită particularităților intrinseci ale oralității în raport cu literalitatea (pentru aspecte specifice ale comunicării orale în raport cu comunicarea scrisă, vezi, de pildă, Ionescu Ruxăndoiu 1999: 7 - 12). În același timp, în fiecare dintre cele două registre se impun nuanțări, în funcție de circumstanțele concrete de comunicare: scopul textului, participanții la procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Separând prezentarea lucrării de ideea sa și conducând prezentarea (sau prezentarea prezentării) în fața publicului, încrezător în faptul că puțini vor fi aceia care vor fi sesizat sacrificarea ideii, criticul de artă substituie incapacitatea sa de a discrimina fidel ideile cu literalitatea prezentării. Criticii vorbesc în cuvinte care etichetează și nu în forme, culori, compoziții, instalații ori intuiții care crează. Lăsând pe seama istoricilor de artă și a criticilor problemele de arheologie și de relații cu publicul, artiștii ar trebui să se întrebe
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
atât cauzele, cât efectele și aparențele generatoare de înțelesuri revelatoare. Pune un accent deosebit pe componenta imaginativ-rațională a actului de creație, explorează virtuțile prozei și ale eseului, apelează frecvent la metafora paradoxală și la mit, la fragmentarism și ambiguitate, la literalitate și intertextualitate. În concepția sa, poetul modern „trebuie să stea între mit și reportaj, între notarea, pătrunderea faptului crud și încercarea de a ajunge prin suma acestor fapte la esențe, la un contur de nouă mitologie”, prezentând orice element disparat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
perspectivă semiotică. Teza studiului insistă pe „refundarea” poeticului întreprinsă de autorul Elegiilor, proces concretizat, în viziunea susținută de P., printr-un „mod aparte de a transgresa poeticitatea prin ea însăși către poezie”, în sensul cuceririi realului și al instaurării propriei literalități. Deși alunecă uneori în stereotipie, metoda utilizată nu cade în manieră dogmatică și devine un instrument eficient în plan hermeneutic. De exemplu, capitolul „Epica magna” sau Procesul desemnificării amestecă stângăcii („Reluarea procesului productiv [...] reia la nesfârșit procesul productiv”) și forțări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
de artă există în timp și spațiu, ca obiect prezent opera poate avea diferite aparențe și se poate afla în diferite stări relaționale. Capitolul I Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară Înțelegerea operei literare presupune înțelegerea proprietăților ce constituie literalitatea, deci compoziția lingvistică împreună cu narativitatea compozițională și dimensiunea sa estetică. Definirea calităților literare presupune înțelegerea compoziției artistice - a creației - unui text literar, iar acestea sunt condiții necesare și suficiente pentru orice discurs literar. Prin investigația ontologică se identifică noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
constrângere; orice discurs literar este supus transformării și modificării în funcție de intenționalitatea autorului. În acest sens, orice conținut sau categorie formală a operei literare este supusă transformării în realitate empirică, spațiul de unde opera de artă se desprinde pentru a deveni autonomă. Literalitatea poate fi înțeleasă ca spațiul dintre extremitățile unei norme sau condiții și ale unei deviații sau libertăți de manifestare. Nicio definiție nu poate cuprinde sfera totală a literalității pentru că orice definiție înseamnă restrângerea ideii de literalitate. În această situație, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
empirică, spațiul de unde opera de artă se desprinde pentru a deveni autonomă. Literalitatea poate fi înțeleasă ca spațiul dintre extremitățile unei norme sau condiții și ale unei deviații sau libertăți de manifestare. Nicio definiție nu poate cuprinde sfera totală a literalității pentru că orice definiție înseamnă restrângerea ideii de literalitate. În această situație, prin norma sau condiția literalității putem înțelege un efect ce derivă din tehnicile creației. Prin urmare, a numi ceva ca fiind un roman, o dramă sau o nuvelă, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pentru a deveni autonomă. Literalitatea poate fi înțeleasă ca spațiul dintre extremitățile unei norme sau condiții și ale unei deviații sau libertăți de manifestare. Nicio definiție nu poate cuprinde sfera totală a literalității pentru că orice definiție înseamnă restrângerea ideii de literalitate. În această situație, prin norma sau condiția literalității putem înțelege un efect ce derivă din tehnicile creației. Prin urmare, a numi ceva ca fiind un roman, o dramă sau o nuvelă, înseamnă că textul acestui ceva trebuie să respecte anumite
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca spațiul dintre extremitățile unei norme sau condiții și ale unei deviații sau libertăți de manifestare. Nicio definiție nu poate cuprinde sfera totală a literalității pentru că orice definiție înseamnă restrângerea ideii de literalitate. În această situație, prin norma sau condiția literalității putem înțelege un efect ce derivă din tehnicile creației. Prin urmare, a numi ceva ca fiind un roman, o dramă sau o nuvelă, înseamnă că textul acestui ceva trebuie să respecte anumite condiții care stau la bază pentru ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
atât în formă scrisă, cât și în formă orală, implică compoziția lor interioară. Urmând tehnica compoziției, orice operă literară este predispusă la a fi copiată, se instaurează raportul ontologic dintre opera orginală și opera copiată. Această dualitate ridică și problema literalității unui discurs. Această întrebare survine în urma transformărilor suferite de opera literară originală (manuscrisul) prin traducere, interpretare sau reprezentare. Interogarea discursului literar duce la o taxonomie a discursului. Funcționalitatea taxonomiei discursului poate servi ca scop lingvistic în ordinea sistematică a textului
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
unic în percepția contemplatorului, numic din compoziția sa nu se schimbă. 1.1. Stratificarea operei literare Trebuie să subliniem de la început că ideea de stratificare 21 a operei literare este înțeleasă prin raport cu structura de bază a obiectului literar - literalitatea, precum și cu natura obiectului de care dispune. Prin ideea de "strata" se dorește arătarea caracteristicilor esențiale a ceva ce poate fi înțeles ca operă literară: arătarea părților constituente și a conexiunilor dintre ele, precum și evidențierea modului de apropriere dintre opera
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
narativității picturii, iar înțelegerea completă a picturii duce la propria-i istoricitate și la contextul apariției sale. Se formează o relație între stratul lingvistic și stratul unităților semnificative, prin care descifrarea picturii poate fi completă. Prin intermediul unităților semnificative putem identifica literalitatea picturii Dante și Virgiliu în Infern, elementele ca barca și păcătoșii, precum și culorile închise sau picăturile de culoare ce desemnează efortul păcătoșilor duc la intregirea narativității picturii, redată prin prezența lui Dante și Virgiliu. Totodată, stratul lingvistic oferă picturii, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în care lumina se manifestă. În ultimă instanță e intervalul imperceptibil între raza inaparentă a ceea ce începe să semnifice și lumina înțelegerii care o primește ca imagine transparentă. Interval care e o distanță în densitatea cuvântului, orizontul deschis în chiar literalitatea textului, în care transpare lumina revelatoare a invizibilului și a indicibilului. "Traversând corpul însuși al limbii", "transparența, sau diafania transparentă (...) determină astfel sensul literal al unui text și îi asigură corporeitatea întunecată, sensibilă, deci vizibilitatea, imaginalitatea acestuia. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
avut un "succes fulgerător" fiindcă vorbele lui au "declanșat" prima cruciadă. Ele promiteau iertarea păcatelor și uneori a datoriilor credincioșilor care vor pleca să elibereze Locurile Sfinte. Putem fi de acord că aceste discursuri și-au atins scopul nu în virtutea literalității sau a conținutului, ci prin aderența la ascultători, mulțumită credinței creștine, și putem încuviința că această mentalitate religioasă exista dinaintea predicii. Efectul provocat de cuvintele papei nu este de tip mecanic, ci chimic: ele au catalizat, ca un compus chimic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și fertila tradiție patristică, respingând, implicit, Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de Părinții alexandrini, creatorii și propagatorii metodei de interpretare numită „alegorică”. „Părinții n-au resimțit nevoia să Învețe ebraica (exceptându-i pe antiohieni și, desigur, pe Ieronim - n.n.). Ei aveau doar câteva cunoștințe rudimentare ale acestei limbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. SM: Atât traducerea românească, cât și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea Genezei. În ciuda unității de sens a LXX și a unei considerări ca atare de către Părinți, fluctuațiile stilistice rămân importante. Cum ați reușit să țineți cont În traducerea voastră de această diferență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Ea este bună atunci când nu pare o traducere” (e de-ajuns să citești Faust În traducerea poetului nostru pentru a Înțelege modul În care este pus În practică acest mod de a traduce). Cea de-a doua, extrem de sensibilă la literalitatea operei de tradus, Încearcă din răsputeri să redea În limba proprie străinătatea expresiei celeilalte limbi. Acest de mod de a traduce, pus pe picioare de romanticii germani (Goethe, Voss, frații Schlegel, Hölderlin), este o constituire de sine printr-o confruntare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
instalează după moartea lui. Ce conține testamentul? Conținutul principal este legatul, respectiv dispoziția sa, ce are la bază acte de ultimă voință cu privire la soarta bunurilor sale după ce nu va mai fi în viață; sarcini impuse legatorului pentru executarea testamentului; unele literalități; înlăturarea de la moștenire a unor moștenitori; desemnarea unui executor testamentar care va veghea la executarea dispozițiilor sale, revocarea unui testament anterior; dispoziții cu privire la funeralii și îngropare etc. Pentru a produce efecte, legea prevede anumite forme ale testamentului. Condiția cu privire la
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
implicat În activitatea de crecetare dezvoltare În totalul populației ocupate sau la un milion populație, numărul de patente naționale sau internaționale elaborate și numărul publicațiilor științifice la un milion populație. Fondul resurselor umane destinate activității inovaționale este măsurat prin: rata literalității populației În populația totală, nivelul Înrolării În școala secundară ca % În grupa de vîrstă respectivă, nivelul Înrolării terțiare ca % În grupa de vîrstă respectivă. Acestea sunt unicele date valabile pentru determinarea și măsurarea abilităților inovaționale, care indică diferențele existente În
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
similitudini cu pictura etc., m-aș gândi în această direcție. E ca și cum ne-am afla, în fine, într-un moment inaugural, de descoperire a posibilităților inerente filmului, în care această capacitate a lui de a comunica ceva despre viață în literalitatea ei apare noii generații de regizori ca fiind în același timp fascinantă și aptă să producă un obiect credibil. Dar, evident, filmul poate fi multe alte lucruri ; în raport cu aceste multe alte lucruri, sprijinul pe aspectul mizerabilist poate apărea ca o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o intersecție a lirismului cu epicul, îndrituind opinia numai aparent temerară a unui Eugène Ionesco, care îl consideră un "arhigen", un embrion adică, din care derivă toate celelalte forme literare. În maniera-i speculativă cu bătaie poetică, Roland Barthes înfățișează "literalitatea" jurnalului (id est caracterul său de "operă de artă"), în următoarele patru atribute: poetic, cel care oglindește stilul (ideolectul) autorului, istoric, cel care livrează informația istorică sub aspectul anecdotei, utopic, cel care face din autor obiectul dorinței, amoros, cel care
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
limba în care se exprimă, ca propria sa intentio. Prin urmare, cea mai înaltă laudă adusă traducerii, mai ales atunci când apare, nu este că se citește de parcă ar fi fost scrisă în original în acea limbă. Dimpotrivă, fidelitatea garantată de literalitate înseamnă mai curând că opera literară poate exprma marea nostalgie a unei complementarități a limbii. O adevărată traducere este transparentă; ea nu acoperă originalul, nu îl pune în umbră, ci permite limbii pure, consolidată parcă de propriul ei mediu, să
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]