104 matches
-
într-o comparație multiplă între versiuni clasice și moderne, publicate și manuscrise. Procesul traducerii textelor sacre e urmărit în contextul său originar, în încercarea de a reconstitui și a explica atitudinile și strategiile traducătorilor: pornind de la principiul, întemeiat religios, al literalității stricte, până la libertățile sancționate de uz și tradiție. Cititorul - cartea îi va interesa cu siguranță și pe teologi și pe filosofi - urmărește cu pasiune descrierea cîmpului semantic al actelor intelectuale, istoria lexicalizării în română a unor concepte religioase - conștiință (împreună
O carte fundamentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8449_a_9774]
-
Zelosul traducător e, cred, robul convingerii sale despre necesitatea de a fi cât mai fidel față de textul original, altfel nu-mi explic insuccesul său. Lucrând cu textul italian în față, e clar că s-a lăsat furat de topica și literalitatea versurilor originale, uitând că trebuie să le dea o nouă viață în românește. La ce bună fidelitatea dacă nu se transformă în artă?(...) Și mai există o tristețe. Nimeni nu-i spune traducătorului adevărul.(...) Nu spun că tălmăcirile lui I.
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
renunțarea la prima în favoarea celei de-a doua) și, respectiv, exploatarea denotativului ca unic material lingvistic capabil să rămînă în afara sistemului semnelor. De-metaforizarea literaturii - frust și simplificator spus - este formulată de poetul Claude Royet-Journoud în 1972: Problema este a literalității (și nu a metaforei). Asta înseamnă să măsori limba în unitățile ei Ťminimaleť de sens. Pentru mine, versul lui Eluard ŤPămîntul e albastru ca o portocalăť este epuizabil, este anulat de supraîncărcarea cu sens, în vreme ce, de pildă, versul Ťperetele din
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
inadecvării analogiei. Faptul că memoria poate fi atît utilizată cît și abuzată (a se vedea recuperările trecutului făcute în totalitarism) îl conduce pe Todorov la distincția dintre rememorarea literala și cea exemplara. Prima aspiră la păstrarea evenimentului în unicitatea și literalitatea lui, reducîndu-l astfel la statutul de fapt intrazitiv, "care nu duce dincolo de el însuși". Memoria literala stabilește o contiguitate strictă între ce s-a întîmplat în trecut și ce se întîmplă în prezent, identifică toate cauzele și consecințele posibile ale
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
lecturii. Aceasta tinde să alegorizeze textul, să-i caute și să-i dea semnificații nebănuite la o primă lectură lineară, să-i descopere legături secrete între elemente aparent disparate, accidentale. Evident, nu toate textele suportă alegorizarea: multe se prăbușesc în "literalitatea" lor întîmplătoare, altele rezistă cu succes, se încarcă de noi sensuri și noi străluciri, se oferă seducător (re)lecturii. Scrierile lui Mateiu Caragiale intră în această din urmă categorie. În primul paragraf al povestirii, naratorul insistă asupra caracterului ei autentic
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
și omul etic, omul religios și omul istoric - nu doar despre text". Modul în care e perceput actul critic - la nivelul teoretic al declarațiilor de intenții - se răsfrânge, cu oarecare constanță, în interpretările propriu-zise, în care apelul la text, la literalitatea și literaritatea sa are ca pandant excursul în planul diacronic sau în planul valorilor estetice contextuale. Oricât de sobre și riguroase - în datele construcției interne - ar fi, oricât de echilibrate în fermitatea opțiunilor ar părea, cronicile, studiile și eseurile lui
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
felul lui, un poet: în versiunea lui, atît morfologia momentului istoric 11 februarie, cît și aceea a republicii ca formă de existență socială sunt transfigurate și sublimate în expresie verbală gratuită, ce transcende geografia realului într-o formă de pură literalitate". și exemplele ar putea continua mult și bine în același sens. La tot pasul suntem avertizați asupra „catalogărilor discutabile", „orgiilor interpretative", „plusării excesive" etc. pe care le-ar conține exegeza anterioară pe care Gelu Negrea se străduiește a o amenda
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
Estrada - M.Teresa López-Berdoy), ca și în notele de subsol, bogate, erudite, care contribuie efectiv la înțelegerea frumuseții textului, la deslușirea unor sensuri absconse. Aceste virtuți ale versiunii românești a Galateei derivă din însăși concepția traducătorului exprimată, sugestiv, prin sintagma literalitate expresivă care, după propria-i mărturie, l-a călăuzit în întreaga sa strădanie de tălmăci în limba română ( nu numai opera lui Cervantes, ci și minunatele romances spaniole, sau versurile unor străluciți poeți ai Secolului de Aur etc.), și pe
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
și totodată un crez și o spovedanie a traducătorului experimentat. Practico-teoria traducerii propusă de Irina Mavrodin nu este, cum se întîmplă frecvent în traductologie, de inspirație lingvistică, ci de inspirație poetică/poietică și în ea intră concepte precum ambiguitate, literaritate, literalitate, serie deschisă, care își au originea în teoria și analiza literară. Un moment decisiv al reflecției despre traducere îl constituie în 1983 un număr întreg din Cahiers roumains d'Etudes litteraires, coordonat de Irina Mavrodin, dedicat unei Poietici/Poetici a
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
Poiesis sau Cvadratura cercului, în studii și articole din Secolul XX, Convorbiri literare, România literară, semnate de Irina Mavrodin, sînt numeroase reflecții despre traducere și traducător, fie că autoarea vorbește direct despre complexa muncă a traducătorului lui Cioran, despre salvatoare literalitate în transpunerea lui Tristan Tzara, fie că ea vorbește despre lupta cu materialitatea limbajului ce opune mereu rezistență, despre dificultatea de a simți ritmul autorului tradus și a intra în rezonanță cu el. Deși este o "trudă" și o muncă
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
insertul publicitar sau citatul în limbi străine ca tic verbal, reflex al comunicării fără frontiere, consumist sau mass-media. O nevoie aproape comercială de a coborî din bibliotecă spre a lua taurul de coarne chiar în arena realului exploziv moderează ispita literalității pure, a ficțiunii ca produs exclusiv al inteligenței artistice. Cruzimea ca viziune și limbaj de ghettou și sictir, cultivată de Radu Aldulescu ridică promiscuitatea și grotescul la rang de coșmar urban. Viața devine o capcană letală. Petre Barbu denunță un
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
i decurg din modul personal în care Gamoneda traduce în limbaj poetic propria experiență de viață, așa cum este percepută în ființa sa interioară și recuperată din amintire. Poetul pare îndreptățit să afirme că poezia sa are un conținut realist, în virtutea literalității ei, adică a faptului că reproduce cu fidelitate tot ceea ce se petrece în conștiința și în memoria sa. Cititorul poate descoperi esența și specificul acestei poezii în poemele selectate de Dinu Flămând, din volumele scrise și publicate în perioada anilor
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
deloc potrivit. Discordanța față de maniera obișnuită de a gândi este vizibilă. Din punct de vedere logic, afirmația filozofului este fără sens. Cu toate acestea, înțelesul celor spuse, dacă există, urmează a fi căutat într-un alt plan decât cel al literalității imediate. Urechea este izbită de ceva ciudat, însă, de această dată, nu mai ascultă o voce falsă, ci mai curând una care se sustrage înțelegerii de primă instanță. Lipsa de sens a unor idei este frecvent denunțată, dar greu de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
operei literare inițiale. Opera literară ecranizata și cea filmica rezultată din ecranizare, considerate separat în textul lor se oferă viziuni diacronice. Ca și structura filmul rezultat din ecranizare conserva determinanta socială, desemnată de un discurs mai vechi-textul literar. Trecerea de la literalitate la filmicitate dincolo de caracterul individual și irepetabil al fiecărui caz, capătă forma unui sistem omogen de transformări, căruia îi corespunde un sistem echivalent de categorii, apt să descrie întregul teritoriu al fenomenului luat în discuție. Opera filmica rezultată din ecranizarea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
și fertila tradiție patristică, respingând implicit Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de Părinții alexandrini, creatorii și propagatorii metodei de interpretare numită „alegorică”. Părinții n-au resimțit nevoia să învețe ebraica șexceptându-i pe antiohieni și, desigur, pe Ieronim - n.n.ț. Ei aveau doar câteva cunoștințe rudimentare ale acestei limbi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. S.M.: și traducerea românească, și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea Genezei. În ciuda unității de sens a LXX și a unei considerări ca atare de către Părinți, fluctuațiile stilistice rămân importante. Cum ați reușit să țineți cont în traducerea voastră de această diferență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ea este bună atunci când nu pare o traducere” (e de-ajuns să citești Faust în traducerea poetului nostru pentru a înțelege modul în care este pus în practică acest mod de a traduce). Cea de-a doua, extrem de sensibilă la literalitatea operei de tradus, încearcă din răsputeri să redea în limba proprie străinătatea expresiei celeilalte limbi. Acest mod de a traduce, pus pe picioare de romanticii germani (Goethe, Voss, frații Schlegel, Hölderlin), este o constituire de sine printr-o confruntare, corp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deloc potrivit. Discordanța față de maniera obișnuită de a gândi este vizibilă. Din punct de vedere logic, afirmația filozofului este fără sens. Cu toate acestea, înțelesul celor spuse, dacă există, urmează a fi căutat într-un alt plan decât cel al literalității imediate. Urechea este izbită de ceva ciudat, însă, de această dată, nu mai ascultă o voce falsă, ci mai curând una care se sustrage înțelegerii de primă instanță. Lipsa de sens a unor idei este frecvent denunțată, dar greu de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cină douăsprezece cafele cu coniac Soberano, s-a decis a intra În joc. După ce a studiat circumstanțele agravante ale balului, Fumero s-a grăbit să-i indice sergentului de gardă că o asemenea (și citez vocabula În cea mai descărnată literalitate a sa, În pofida prezenței unei domnișoare, pentru valoarea ei documentară În raport cu Întîmplareaă poponăreală merita o Învățătură de minte și că ceea ce Îi trebuia ceasornicarului, adică lui don Federico Flaviá i Pujades, burbal și de obîrșie din localitatea Ripollet, spre binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de Sergiu Dan: „mai plăcut: moartea pentru rochie/decît pentru steag” (nr. 71). Make love not war! am putea spune, azi... Lumea avangardistă e răsturnată „obscen”, ca în „Răsturnica“ lui Ion Barbu. Materialismul iconoclast, refuzul transcendenței simbolice (printre efectele extreme: literalitatea pură), al tradiției „opresive” și al dictatului prejudecăților dominante, deconstruirea burlesc-sfidătoare a întregului Weltanschauung conservator sînt cîteva dintre „mizele” acestui tip de proză teribilistă sau, după caz, autentic neconformistă. Caracterul hibrid al acestor proze avangardiste este subliniat prin interpolarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românesc, Editura pentru Literatură, 1969, este, în linii mari, o sinteză a principalelor opinii critice formulate pînă în acel moment. Pornind de la o observație a lui Aurel Rău privind intertextul caragialian („Boris Sarafoff”) din fabula „Cronicari”, dar și de la ideea „literalității” textelor urmuziene (Matei Călinescu), se ajunge la un mic delir de interpretare semiotică, foarte în spiritul „fabulei” discutate: „«Pelicanul sau babița» (despre care s-a observat, și lucrul e important, că e un titlu de povestire didactică din vechile manuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să controlez fișa lui, nu vreau să-l cunosc Înainte de a scrie, ci În timp ce scriu; În mod treptat, mă lămuresc asupra lui, lăsându-i toată libertatea de mișcare, Încerc să scap de literaritate și să mă apropii mai mult de literalitatea personajului, Îl spionez pas cu pas; ce face, cum se mișcă; el, parcă intuind strategiile mele, se ascunde, e retractil; nici măcar nu i-am văzut figura până acum, nu știu cum arată cu adevărat; lumina din cameră Îi estompează trăsăturile așa cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
facă promenade prin pădure vara (când ies la pândă tot felul de semne și de belve furioase); personajul meu, din câte Înțeleg din cele câteva pagini pe care le-am scris, vrea să dispară atât ca literaritate, cât și ca literalitate; el fumează, se plimbă prin cameră, citește, se uită la fotografii, dar să fumez, să mă plimb prin cameră, să mă uit la fotografii, iată acțiuni pe care pot să le fac și eu la fel de bine; așa că mai bine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
varietății scriiturilor și lecturilor posibile, În 2, perspectiva este mimetică, imitativă, semnele având un grad minim de emancipare față de obiect. Funcția poetică va fi, teoretic, subordonată funcției referențiale: „Încerc să scap de literaritate și să mă apropii mai mult de literalitatea personajului, Îl spionez pas cu pas“ (p. 15). Practic, poeticitatea irumpe În mai multe secvențe, contrazicând fericit punctul de vedere teoretic ce echivalează scriitura cu lectura unor tipuri de discurs pur, neafectate de artificiul retoric - „să scrii un roman citindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
jurnale, tăieturi, scrisori, bilețele intime, tăieturi de ziar, vederi, fotografii, citate din cărți, citate din memorie, panseuri, bancuri, copii după natură, copii după cultură, anunțuri, știri mărunte, cronici, registre, procese verbale etc.“), al simbolului În favoarea semnului, configurează o retorică a literalității cu consecințe negative asupra capacității de motivare reciprocă, de modelare implicită a temelor 1. - În care Marin Mincu este eclectic - și 2., În care exersează În manieră ironic-ludică. Marin Mincu este, fundamental, un teoretician, iar Intermezzo, ca tentativă de corporalizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]