273 matches
-
concursul literar “ Tudor Arghezi “ 1989 debutează în revistă Luceafărul cu poemul “Confluente” . 1995 - apare volumul “Ferestrele somnului” editură Info-Team 1996 - apare volumul “Regatul ascuns” editură Albatros - prezentat de Emil Manu și Vasile Andru. Colaborează la revistele: Luceafărul, Poesis, Contrapunct, Convorbiri literate, Viața românească și acordă interviuri la radio, pe teme literare și medicale. 1998 - apare volumul “Exodul uitării” editură Semne - prezentat de Pan Vizirescu 1998 - devine membră a Uniunii Scriitorilor din România Continuă să colaboreze la reviste, radio și televiziune pe
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
articole de o complexă bogăție de culori. De la 1 martie 1892, Delavrancea va saluta apariția la Fălticeni a revistei de literatură populară "Șezătoarea", apreciind că revista condusă de Artur Gorovei "„se cuvine a avea cu precădere înaintea oricărui om cult, literat și bun român, căci cel mai suveran mijloc de a înțelege un popor este acela de a-i cunoaște și aprofunda tradițiile, știința și creațiunile sale simple, naive, dar adeseori străbătute de un spirit vast și genial, pe care numai
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
sau Zizine, (*24 ianuarie 1829, Suceava - †1897, București), om politic și literat. Face studiile gimnaziale în celebrul pension al lui Rud Toepfer în Geneva, merge apoi la Paris, unde se ocupă mai ales de științele fizice și matematice, călătorește prin America. Devine la 1857 ministru, la 20 octombrie 1858 îl înlocuiește pe
I. A. Cantacuzino () [Corola-website/Science/299341_a_300670]
-
ea a servit ca regentă pentru Filip, care avea numai opt ani în acel moment. A fost prima regină a Franței care a fost regentă. Co-regentul a fost contele Baldwin al V-lea de Flandra. Anna a fost o femeie literată, foarte rară pentru acele vremuri, dar au existat opoziții la regența ei pe motivul că stăpânea mai puțin decât fluent limba franceză. La un an de la moartea soțului ei, s-a îndrăgostit de contele Raul al III-lea de Valois
Anna de Kiev () [Corola-website/Science/311648_a_312977]
-
Nu trebuie confundat cu "Muhammad ibn Jarir al-Tabari" (838 - 923), istoric și literat persan. Abu al-Hasan (în persană: علی ابن سهل ربان طبری) (c. 838 - c. 870 d.Hr.) fiul lui Sahl Rabbăn al-Tabarī a fost un medic și psiholog musulman al secolul al IX-lea și unul dintre primii savanți care au
Ali ibn Sahl Rabban al-Tabari () [Corola-website/Science/312256_a_313585]
-
86} Și medic mare un potcovar' Ateul astăzi e teolog, Giuvargiul arheolog; Azi ucigașul e dregător Furul de frunte judecători; Azi criminalul e virtuos Și virtuosul om vițios; Tot veneticul proprietar Și răspopitul funcționar; Vizionarii sânt diplomați Și ceaslovarii mari literați; Toți intriganții alegători, Toți patentarii legiuitori, Toți veneticii mari patrioți, Toți fanfaronii Mircii nepoți, Toți desfrânații mari moraliști Și toți bancherii mari publiciști. Toate veniră cu susu-n jos Și lumea geme de mult folos. Aceste toate nu sânt dovezi De
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
al superlativelor de indignare al limbei germane, acesteia numai pe baza câtorva șiruri smulse de către gazete din întregimea articolului meu. Mă mulțumesc luând act de faptul acesta; el ne dă dorința confirmare și întregire la toate câte am zis despre literații evrei și la toate câte, din cruțare, am retăcut. {EminescuOpX 400} Fiindcă nu am nimic nici de retras nici de îmblînzît în aserțiunile mele, nu voi abuza de răbdarea cititorulul și mă voi ocupa numai cu una din acele întîmpinări
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
convorbire la cafeneaua Corso cu însuși E. Lovinescu. Portretul criticului se găsește la polul opus aceluia minimalizant ce i-l schițează Petre Comarnescu: ,Domnul Lovinescu e un om cu suflet mare, nobil, cu toate că e vanitos și cam lăudăros, ca orice literat, conștient de valoarea lui. E sensibil, bonom, afectuos, onest, blajin". Dintre prietenii lui Pericle Martinescu făceau parte Anton Holban, pe care-l socotea ca pe un frate, Eugen Ionescu, Edgar Papu, ,cel mai simpatic dintre toți". La 17 mai 1940
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
și spirit de disciplină. Unele cărți deja nu se mai comandau, studenții știau ce-i așteaptă: Larousse-ul fusese făcut ferfeniță, din Eco lipseau capitolele despre fabulă, iar prin Crohmălniceanu băgai pumnul și-l scoteai pe partea cealaltă. Studioși, tinerii ucenici literați xeroxau fasciculele, le ajutau să ajungă de la un an la altul, cu tot cu smângăleli și-adnotări, ca un roman haiducesc cu peripeții: Budulea Taichii trona în Grozăvești, poeziile lui Villon se găseau în „6 Martie“, scena cu Nadina și Petre Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
partidului conservator prin elemente burgeze. Ei bine, acele elemente n-au decât să vie. Departe de-a fi un partid esclusiv, compus din boieri mari, nu ne aducem aminte ca un cetățean onest, oricare ar fi acela, fie industriaș, fie literat, fie artist, să fi fost împiedecat de-a intra în rândurile conservatorilor, nici ne aducem aminte ca să i se fi contestat meritele sale, de orice natură ar fi ele. Întreaga ipoteză a existenței unui partid de boieri e eronată și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Eliad zace, dată uitării, în umbra zidurilor universității. Cu toate acestea e statua unui bărbat care, de la 1825 începînd, a inaugurat atât reforma limbei literare de azi, pe care i-o datorim în mare parte lui, precum și reforma socială. Ca literat și politic, dacă n-a creat opere nemuritoare, desigur au fost promotorul cel mai arzător al tuturor mișcărilor generoase și au avut, ca nealtul, o influență determinantă asupra caracterului culturei române. Ei bine, zace uitată statua lui, căci alte griji
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
energice de îndreptare, cari să nu fie tocmai pe placul roșiilor, nici pe acela al oamenilor de ordine. [24 septembrie 1881] ["LA CONGRESUL LITERAȚILOR... "] La congresul literaților din Viena am văzut reprezentată România de un domnișor, anume Djuvara, care nici literat e, nici vrun om acătării, un biet omușor de pe la Brăila, iată tot. Dar se vede că, de vreme ce în acel congres avea să se facă nițică politică socialistă, trebuia un mic fanariot care să asiste la adunări. {EminescuOpXII 340} Nu avem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
carte scrisă în 1981, a fost atras de obsesia poetului moldovean față de problema recuperării limbii strămoșești: "La Vieru, care tinde să pătrundă în cele mai complexe alternative ale contemporaneității, am găsit răspuns la problema limbii care-i frământă acum pe literații sovietici: poetul trebuie să aibă senzația forței primordiale a cuvântului față de materialul verbal" (p. 35). O deosebită atenție acordă autorul monografiei criticii autohtone din Republica Moldova, realizată de "vierologii" Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan. În micromonografia de debut "Mirajul copilăriei" (1963
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
casă și trag trist din ciubuc Îmi flacără luleaua și-mi face ursuzluc; Iubesc mult poezia și nu pot face-un vers Să-mi placă, încai mie, căci toate șchioape ies. În ast secol de aur ce om nu-i literat? Dar mie nimeni asta, poreclă nu mi-a dat, Și uite am pe masă toți autorii mari! Citesc mereu jurnale și port și ochelari, Și surda! și tot surda! Nu trec nici de băsnar, Să-mi meargă vestea-n lume
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fost inspirat inițial de Chatterton însuși să se îndrepte spre o "vocație poetică" și să fie ca el, original și independent) și pe poeții plebei sau țărani conștienți de "dubla voce" a lui Chatterton, și anume vocea poetică ce vorbea literaților rafinați precum unui patron literar, și cea care vorbea oamenilor de rînd (Keegan 1999: 210ff, 219, 225). [*Chiar primul poem publicat de Coleridge a fost Monody on the death of Chatterton (primele versuri au fost scrise în 1785; cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
să scrie prin exerciții care constau în redarea literelor alfabetului, a numelui vreunei persoane sau a unor liste enciclopedice cuprinzând diferite obiecte (zei, termeni geografici, titluri, lichide, instrumente etc). Pasul următor consta în redactarea de contracte și scrisori. Celor mai literați li se cerea atât o foarte bună stăpânire a convențiilor literare întrebuințate în corespondența diplomatică, cât și o bună cunoaștere a știintelor și înțelepciunii vremii. 2.2. Activitatea scribilortc "2.2. Activitatea scribilor" În perioada biblică, scribii se bucurau de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
devastatoare pe care dragostea le poate cauza”233. „Originalitatea Elegiei este evidentă dacă se ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din greșelile ei. Acestă formă epistolară reprezintă o interesantă anticipare nu doar a doamnelor învățate cărora le este dedicat Decameronul, ci și a eroinelor îndrăgostite de mai târziu, cărora le place să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Parry Mille 2001 89. Pear „Me 90. Pelen judg 1994 91. Phill Aevu 92. Pigg Tale 1997 93. Pugh Troi pp. 1 94. Rale 20995. Rayb Man 1996 96. Reed în „ 73-8 e, Richard versity of T ien, Timot lege Literat , Brother a , vol. 82, n n, Charles in Irony logy”, vol. , Joseph r's Tale a , vol. 80, n cy, Roy J., dium Aevu , Marc M ement of hi , vol. 30, n ips, Helen, m”, spring , Daniel F. ' and 'Retra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
compatrioților"210 Plasarea actului artistic sub auspicii etice este evident clasică, îmbinându-se aici cu îndemnul dat la dezvoltarea unei poezii românești, îndemn ce reflectă pe deplin necesitățile epocii. Aceeași preocupare pentru îmbogățirea culturii o citim în definiția dată "omului literat" în articolul cu același titlu: "Omul literat este acela a cărui meserie îl îndatorează a cultiva a sa minte spre a putea spori cunoștința altora"211 Această raportare oarecum altruistă la Celălalt, subsumată unei finalități educative ține, de asemenea, de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
etice este evident clasică, îmbinându-se aici cu îndemnul dat la dezvoltarea unei poezii românești, îndemn ce reflectă pe deplin necesitățile epocii. Aceeași preocupare pentru îmbogățirea culturii o citim în definiția dată "omului literat" în articolul cu același titlu: "Omul literat este acela a cărui meserie îl îndatorează a cultiva a sa minte spre a putea spori cunoștința altora"211 Această raportare oarecum altruistă la Celălalt, subsumată unei finalități educative ține, de asemenea, de viziunea ontologică a clasicismului. De altfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
208 Gheorghe Asachi, Înainte cuvânt, în Scrieri literare, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, vol. 2, 1957, București, p. 41. 209 Gheorghe Asachi, Proimiu, în op. cit., p. 42. 210 Gheorghe Asachi, Înainte cuvânt, p. 41. 211 Gheorghe Asachi, Omul literat, în Paul Cornea, Mihai Zamfir, op. cit., vol. I, p. 196. 212 Grigore Alexandrescu, Câteva cuvinte în loc de prefață, în Paul Cornea, Mihai Zamfir, op. cit., pp. 191 192. 213 Grigore Alexandrescu, Poezii, p. 110. 214 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
veacuri oropsite, dar și de înălțare, de cinstire a vieții cu popasuri în mângâierea sufletului. în aceste câteva rânduri nu am cuprins decât în parte mirajul ce ne ademenește la simpla pronunțare a numelui Cotnari, ca subiect de preaslăvire în literat ură, el fiind mult mai amplu, mai peren și care va fi completat, după puterea și inspirația evocatoare a poeților, prozatorilor, oamenilor de litere, pictorilor, publiciștilor, epigramișt ilor, ca re fără voia lor, prin simpla pronunțare a cuvântului Cotnari, indiferent
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
oricare din ele ne am îndrepta atenția se cade să le avem în vedere pe toate. Omul se confundă, în bună măsură cu epoca - consideră autorul în continuare - metoda s-ar putea justifica prin faptul că înainte de a fi istoric, literat, sociolog, om de stat, Kogălniceanu a fost un mare factor de viață, omul care a dinamizat epoca, un generator de energie care a grăbit pulsul contemporanilor determinându-i la faptă. Istoricul a fost tot odată și un „făuritor de istorie
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
for îi răsplătește și a doua carte, culegerea de cântece folclorice Le Rhapsode de la Dimbovitza (1892; Premiul „Jules Fabre”, 1900), operă originală în mare parte. Între 1888 și 1891 era în suita reginei Elisabeta (Carmen Sylva), admiratoare a talentului tinerei literate. Logodna tainică cu prințul moștenitor Ferdinand, ocrotită și încurajată de regina-mamă, dar respinsă categoric de oamenii politici reprezentând rațiunea de stat, nemulțumește deopotrivă marile familii boierești pământene și cercurile Palatului. Printr-o campanie de scandal și intrigi, în 1891, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
1926, 5 853; Romulus Dianu, Un model de articol politic, RP, 1929, 3 335; Ștefan Florescu, Domnul Pamfil Șeicaru, București, 1929; Nichifor Crainic, O paranteză, „Calendarul”, 1932, 143; C. Săteanu, Pamflete și pamfletari, „Opinia”, 1933, 7 783; Grigore Tăușan, Ziaristul literat Pamfil Șeicaru, RP, 1935, 5 108; Al. Gregorian, ...Șeicarica, „Sfarmă-Piatră”, 1937, 91-94; Paul Tomescu, Un stejar al spiritualității românești, „Conștiința națională”, 1942, 50-52; G. Ursu, Debutul lui Pamfil Șeicaru, „Curierul Tecuciului”, 1942, 17, 18; Zaharia Stancu, Zile de lagăr, MOT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]