48 matches
-
dezvoltat dual. În orice caz, năzuința de sub mesajul proiectat, oricât de detașat de mesajul său s-ar prezenta spiritul creator, nu are împăcare până discursul nu se închide ca obligat de perfecțiunea mesajului inițial. Ideea este că niciodată din nucleul literaturității nu va lipsi filosoficul. Sincretismul literaturii cu filosofia a fost, s-a păstrat și va rămâne pentru totdeauna. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-sri-undamentele-sincretismului-literarului-cu-filosoficul/ [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
să supraviețuiască în aerul toxic al unei istorii nenorocite”. Fac obiectul atenției situațiile în care ceva anume alterează datele observației, interpunându-se ca un ecran și tulburând exigențele cunoașterii. Poziționându-se sincron și în fază cu sistemul de reprezentări al literaturității contemporane, E. Negrici identifică pe mulți dintre criticii în tonul prea înalt al diapazonului cărora imaginea literaturii noastre a fost distorsionată supralicitant, spiritul tutelar fiind G. Călinescu. Raportarea la Călinescu se face prin relaționare negativă cu susținerile acestuia cum că
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/eugen-negrici-cum-se-vad-aparentele-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
Cronopedia, Constelații Diamantine, Algoritm Literar, Cenaclul „Sunetul Muzicii”, Versuri și Creații, Cenaclul literar „Noduri și Semne”, Cenaclul poetic Schenk, Cenaclul qPoem, Cenaclul qProză, qpoem.com, Ferestre Ante Portas, Literatura pentru toți, Glasul literelor, LiterNautica, Armonii Culturale, Înțelepciune.ro, MeArteka (Albania), Literaturitate - reviste sau cenacluri internaționale de creație literară și cultural-artistică în format electronic. A mai publicat în: ziarul Observatorul, Canada; revista Lumină Lină - SUA; ziarul Palia Expres, Orăștie; Amprentele Sufletului - revistă de cultură și artă, apărută la Editura Editgraph, Buzău; Gând
CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 by http://confluente.ro/Camelia_Ardelean.html [Corola-blog/BlogPost/366171_a_367500]
-
și factorul politic” (p. 130), cum „anxietatea care activează miturile matriciale și declanșează impulsurile compensatorii de care se ocupă, de fapt, studiul de față” (p. 284). 4. George Călinescu. Poziționându-se sincron și în fază cu sistemul de reprezentări al literaturității contemporane, Eugen Negrici identifică pe mulți dintre criticii în tonul prea înalt al diapazonului cărora imaginea literaturii noastre a fost distorsionată supralicitant, spiritul tutelar fiind George Călinescu. Raportarea la G. Călinescu se face prin relaționare negativă cu susținerile din „Istoria
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/eugen-negrici-lectia-de-anatomie-pentru-iluziile-literaturii-romane-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
așezați în locuri unde se întâmplă lucruri de rezonanță esențială. Scena este învăluită în cuvinte evocatoare și purtătoare de conotații de plecăciune și smerenie. Acum prozatorul dovedește o remarcabilă capabilitate de a păstra sfiala adresării și ispitirea rugăciunii în limitele literaturității. Intervenții narative, precum „Vânduți pe doi Hristoși”, „Rugăciune”, „Preotul de familie” sau „O ursitoare a Sfântului Scaun” ilustrează potențialitatea de a face din smerenie și modestie o experiență estetică. Cele trei stiluri nu se află în competiție. Ele sunt complementare
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/liviu-jianu-exercitii-de-proza-cugetata-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339600_a_340929]
-
atemporală. Odată cuplat la ea, hermeneutul va media între mesaj și lector: „cel pentru care scrii nu este cel care lecturează“. Cele patru secțiuni ale cărții se caracterizează prin: seriozitatea investigației teoretice, înțelegerea operelor în sistemul de reprezentare actuală a literaturității și în termenii orizontului contemporan de așteptări, lecturarea în cheie strict estetică și angajarea în a accede la mesajul fiecărei scrieri din perspectiva unicității ei limbajual-gânditoare (ca limbă și ideație). Schimbarea de registru constă în faptul că demersul hermeneutic, orientat
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-mesaje-si-texte-ganditoare/ [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
pe vacuitate, pe propria-i absență. Iată ce declară, la un moment dat, devoalându-și, succint, poetica: „Evenimentele, personajele sunt atât de reale, încât trebuie ‘ascunse’. Și atunci, le povestesc și devin fictive... Ele sunt ficțiune, fiindcă se înscriu în convențiile literaturității”. Demolarea artistică a realității, prin mecanisme lingvistico-estetice, concomitent cu edificarea unei opere cu totul noi și cu totul proaspete, neamintind de nimic și de nimeni, deși asimilează tradiție, știință a limbii și o dezinvoltă erudiție: aceasta este proza Mirelei-Ioana Borchin
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
Cuvântul diaristului („jurnal”-istului) are o dublă rezonanță și un conjugat efect: în viață și în literatură. Figura spiritului creator se individualizează prin seriozitatea - autenticitatea ce derivă din existența în ordinea realului și prin relativitatea opiniilor indusă de încadrarea în literaturitate. Diaristul este o ființă cu o dublă existență, ce se exprimă într-un limbaj dublu și care acționează în două planuri (în viață și în literatură). Pe de altă parte, acest statut de emisie oferă lectorului posibilitatea de a parcurge
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/jean-bailesteanu-jurnal-de-caractere-si-stiluri-existentiale-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
sprijină pe citate savante, folosindu-le drept argument al autorității" (p.94). În cadrul unor categorii precum ficționalitatea, raportul autor/narator, ironia, absurdul, ambiguitatea, Liviu Papadima urmărește tranziția realizată de proza lui Caragiale spre configurarea unui alt set de norme ale literaturității, spre un alt mod de a vedea literatura. Ironia, accentul parodic au mecanisme mult mai fine decît simpla inversare a sensului literal, pe baza căruia se poate reconstitui cu ușurință subtextul. Figură retorica se transformă în figură textuala prin distanțarea
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
pentru contextul obsedat de interdisciplinaritate în care ne aflăm. În esență, autorul insistă să "apere" literatura de principalii agresori, the usual suspects, cum s-ar spune: filozofia, psihoanaliza și critica istoristă. Dar lui Lansdown îi repugnă în egală măsură susținătorii "literaturității". Acestea fiind spuse, e șocant să-i găsești pe un Derrida sau Hayden White, filozof și respectiv istoric, chemați în instanță ca martori ai acuzării, așadar citați în sprijinul tezei că literatura trebuie să fie studiată, înțeleasă și produsă fără
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
care a fost tradus și în românește, Ficțiune și dicțiune, Gerard Genette propune o distincție între teorii literare (poetici le numește el) esențialiste și teorii constitutive. Prima categorie pornește de la premisa că există o calitate intrinsecă a textelor - așa-numita "literaturitate", adevărată Fata Morgana a structuralismului - în virtutea căreia un text este poezie, iar altul reclamă publicitară. A doua categorie oferă criterii mai laxe, asociate condițiilor de producere și receptare a textului, mai curînd decît textului în sine. Oarecum în termenii acestei
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
curînd decît textului în sine. Oarecum în termenii acestei distincții, Lansdown susține că autonomia literaturii nu trebuie înțeleasă în mod esențialist, prin urmare nu se referă la existența unor elemente "pur literare" ascunse undeva în inima textului și generatoare de literaturitate așa cum un cub de zahăr îndulcește ceaiul din ceașca în care a fost pus. , crede autorul, nu este o calitate, ci o activitate. Ea se referă la felul în care un text creează anumite structuri de semnificație. Pare abstract și
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
o „poetică a realismului”). Tentativa e reluată în mai ampla sinteză Romanul românesc contemporan. 1945-1985. În primul volum (Realismul, 1988), sunt stabilite trei etape: momentul ’50 (al „Dogmei «Utopiei»”), momentul ’60 (al „Adevărului”) și momentul ’80 (al „Romanului ca literatură”: „literaturitatea tinde a predomina”). Clasificarea este în parte reluată și continuată în volumul al doilea al sintezei, Metarealismul, apărut postum (1998). Metarealist ar fi romanul „realității secunde, mediate prin cultură, semnul unei realități revolute și remanente”, iar subdiviziunile lui ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
dezvoltat în același text prin câteva precizări ce aduc nuanțări importante măreția unor opere nu poate fi judecată doar prin prismă literară, ci și prin raportare la alți factori, cum ar fi cel moral sau religios. Pe de altă parte, literaturitatea unei opere ține doar de criterii estetice. Cu alte cuvinte, Eliot nu confundă și nu aspiră către echivalarea eticului cu esteticul, ci sugerează doar aplicarea unei grile morale care să ajute în stabilirea judecăților de valoare. Pentru a completa viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
apărut înainte de parodiile postmoderne cele mai cunoscute (Iubita locotenentului francez a lui John Fowles, Evanghelia după Isus Hristos de José Saramago, Cartea lui Daniel a lui E.L. Doctorow etc.). Descrierea a ceea ce s-a numit, în traducerea românească (Ce este literatura?), literaturitatea textului și a funcționat mai târziu drept literaritate va putea fi făcută, așadar, doar printr-un limbaj de specialitate, adecvat, rezervându-și marje de eroare cât mai reduse. În cadrul acestui limbaj, parodia și parodierea sunt fenomene asupra cărora formaliștii s-
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
României literare” (1933) -, cred că toată arta e caducă.” „Fluxul de autenticitate” este, în acest sens, „restul” fenomenologic opiaceu, „toxic” și fascinant, care, eludând întotdeauna convențiile și limitările tabelelor taxinomice, conturează, mistic, promisiunea unui „dincolo” de factură transliterară - a „mai-mult-decât- literaturității”. Temperament psihologic, autorul Patului lui Procust aduce în romanele sale, ca și maestrul său, marele magician al psihologismului francez Marcel Proust, o psihologie în spațiu, în care trecutul cu amintirile lui se incorporează prezentului, se interpolează și iarăși cade în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
cu satisfacție fiecare "biruință a scrisului" autohton, dar ignorau elementele care puteau justifica o recuperare din unghi estetic a unor texte vechi. Prin urmare, Călinescu citește cronicile, didahiile, psalmii ritmați și rimați, cărțile de morală creștină, textele parenetice din perspectiva literaturității lor, fixând începuturile literaturii române în secolele XVI-XVII și oferind, inventând, aș risca să spun, o tradiție organică a literaturii autohtone (efort care se poate vedea și din tentativa de a propune/impune cele patru mituri fundamentale ale poporului român
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dar permanent exhibată tezist) a Inorogului. Nu este loc pentru echivoc într-un astfel de joc duplicitar, în care mijloacele literare și cele retorice sunt puse în slujba unei mize politice. După aceea, cartea câștigă în ceea ce noi azi numim literaturitate; devine mult mai epică, mai alertă, personajele sunt mult mai consistente. Autorul își demonstrase teza: Strutocamila este un prost fără seamăn, Corbul e un tiran habotnic, Inorogul un nedreptățit luminat etc. Odată aceste lucruri puse la punct, romanul crește mult
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
redefinirea și redimensionarea unor concepte cărora utilizarea excesivă și acumulările de ordin teoretic le-au știrbit oarecum sensul specific. Pentru ca în alte pagini ale aceluiași jurnal de cărți Romul Munteanu să descifreze care sînt, pentru un text, principiile minimale ale literaturității, principii pe care nici poetica structuralistă, nici critica semiotică și nici pragmatica textului nu le-au elucidat. Acreditînd o idee a lui Michel Charles, criticul dezvăluia literaturitatea în și prin funcțiile lecturii, un act care, făcînd parte din text, impune
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cărți Romul Munteanu să descifreze care sînt, pentru un text, principiile minimale ale literaturității, principii pe care nici poetica structuralistă, nici critica semiotică și nici pragmatica textului nu le-au elucidat. Acreditînd o idee a lui Michel Charles, criticul dezvăluia literaturitatea în și prin funcțiile lecturii, un act care, făcînd parte din text, impune anumiți indici pentru conturarea valorii literare. Era un fel de a spune că Romul Munteanu accepta poziția autorului Retorica lecturii potrivit căreia: "totul este în text", și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Era un fel de a spune că Romul Munteanu accepta poziția autorului Retorica lecturii potrivit căreia: "totul este în text", și asta pentru că în fapt criticul se pronunța pentru o relație organică între text și cititor, legătură aptă să evidențieze literaturitatea textului mai degrabă prin decodarea efectului estetic al textului, decît prin simpla explicare a reacției receptorului. Multe eseuri dezbăteau de altfel, din unghiuri multiple și în toată complexitatea și determinismul lor, fie relația scriitor-cititor (critic)-epocă, vizîndu-se nu atît succesul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
adăuga Alina Mungiu și Mădălina Grigoraș (secretar de redacție). În editorialul numărului de debut al noii serii, Al. Dobrescu (redactor-șef între februarie 1990 și decembrie 1995) precizează că, în timpuri tulburi, scriitorul nu are voie să se cantoneze în literaturitate, ci trebuie să se implice în viața cetății: „Este motivul pentru care «Convorbiri literare» încetează a mai fi, deocamdată, o revistă precumpănitor literară. Vom da absolută prioritate tuturor temelor și problemelor fierbinți ale momentului, poate că fără legătură imediat vizibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
scriitor japonez cu o viziune occidentală asupra literaturii. Totuși, observația, deși valabilă, nu explică integral popularitatea autorului (născut în 1949), atît în Orientul extrem, cît și în Vest. Temele lui, împreună cu perpectiva modernă pe care o dezvăluie în raport cu scriitura și literaturitatea îl fac interesant în Europa și Statele Unite, dar fondul mentalist asiatic, de la care se revendică, îi păstrează, concomitent, legătura nealterată cu lectorii din Japonia natală. În realitate, se poate spune că Haruki Murakami reprezintă un caz fericit, de melanj al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
esențial această panoramă intelectuală, nu pentru că ar fi modificat canonul existent, ci pentru că venea propunînd un mod de lectură a textelor literare care nu mai depindea de erudiție în mod nemijlocit, ci crea el însuși cititorului capacitatea de a descoperi literaturitatea unui text. Introducerea literaturii comparate (și cu ea a cerințelor de cunoaștere a unor limbi străine) în curriculum-ul universitar a adus o nouă modificare, de astă dată că lărgire a canonului prin descoperirea unor scriitori inevitabil rămași în afara dacă
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
cum s-a ajuns la ea. Explozia de curente critice și teoretice așa-numite postmoderniste sau anti-fondaționaliste (feminism, marxism, postcolonialism, studii culturale etc.) a scos din discuție cîteva principii și concepte care cîndva fuseseră importante, ca de exemplu cel de literaturitate, sau de canon. Erudiția a devenit mai curînd suspectă, iar lectură intrinseca a textului literar (așa cum o propunea Nouă Critică) a fost adeseori înlocuită cu lecturile extrinseci. Deseori, literatura însăși a fost înlocuită (sau transformată în pretext) cu diverse alte
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]