67 matches
-
rezistă cu greu în a rămâne un jurnal tradițional. „Asaltat de idei și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”, eul diaristic face eforturi să nu cadă „în livresc”, să nu cedeze textului ce i se impune și să nu literaturizeze: „Gata cu literaturizarea. Notele de drum nu sunt altceva decât impresii, fulgerări de gând, imagini mai mult sau mai puțin fragmentare, cunoaștere directă. Prefer freamătul străzii, implicarea, neprevăzutul cotidian”. Acest jurnal ce refuză literaturizarea și care se compune din ieșiri
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/constantin-m-popa-cum-se-comunica-sfiala-si-devotiunea-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
aventuri savuroase și principii de viață, care, de la un caz la altul au fost sau nu respectate, acțiunea cărții este vastă dar defel stufoasă, pentru că autorul a știut să segmenteze fiecare capitol, a știut să decupeze întâmplările importante, să le literaturizeze potențându-le, astfel, esența. Ca într-o migrație de cocori bătrâni, dar încă puternici, așa se desfășoară acțiunea. Un evantai de destine și suma locurilor prin care s-au perindat ,,argonauții” în căutarea ,,lânii de aur”, a fericirii. Celebra lână
FRAGMENTARIUM AL EXILULUI ROMÂNESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Fragmentarium_al_exilului_romanesc.html [Corola-blog/BlogPost/356985_a_358314]
-
Eugen Lovinescu]]. În paginile publicației vor mai apărea, în același an: "A murit o femeie"; "[[Cântecul lebedei (nuvelă)|Cântecul lebedei]]"; "Divorțul"; un fragment din "Calvarul", iar în [[1920]], "Ițic Ștrul, dezertor" și "Ghinionul". La editura "Universala-Alcalay" apare volumul "Calvarul", confesiune literaturizată despre propriile avataruri din timpul Primului Război Mondial (singura ediție antumă). În vacanța de vară călătorește cu soția în [[Transilvania]], Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârșitul tragic al lui Emil. Reîntors la București, prozatorul încearcă să scrie la "Pădurea spânzuraților", fără să
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Hussein a încercat să traseze cât mai multe similitudini între eroul kurd și propria persoană, chipurile lor apărând alături pe timbrele și bancnotele vremii. Saladin apare menționat și în imaginarul și literatura europeană ca fiind cavalerul medieval prin excelență, fiind literaturizat în romanul "The Talisman" al lui Sir Walter Scott publicat în 1825. Minbar-u lui Saladin a fost un monument de arhitectură și design islamic de o mare importanță estetică și religioasă. A rezistat peste 800 de ani în interiorul moscheii al-Aqsa
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
încearcă să demonstreze că acest lucru este posibil. Ștergerea granițelor dintre realitate și ficțiune este, în fapt, simptomatică pentru epoca actuală, din moment ce totul stă sub semnul jocului, al imitației care substituie ființei și adevărului jocul etern al simulacrelor; realitatea se literaturizează pe măsură ce literatura (arta, în general) se substituie realului, iar lumea, în ansamblu, devine „un uriaș supratext, un continuum al natur-culturii, în care toate obiectele, reale sau simbolice, au același statut ființial, așa încât un copac sau o floare din realul tradițional
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
adresează și care îi tulbură mărturisirea de sine și ființa este el însuși, în permanență mască, în permanență un străin. Așa încât, cum nu există altă sursă de adevăruri nemediate, dacă nu de ochiul altuia, măcar de lumina tiparului care, fatalmente, literaturizează, nu ne rămâne decât să încercăm o explorare a lui Cioran prin intermediul scrisorilor și al notelor din „caietul” rămas în permanență închis pe masa lui. O explorare care urmează, de la distanță, propria explorare a lui Cioran, căci Cioran se caută
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
neagă complet aceste obiecte interioare. M-am gândit la un moment dat la un seminar pe teme de șamanism, la un autor controversat de altfel, Carlos Castaneda, deconspirat de un Culianu și de alții ca șarlatan, ca autor ce a literaturizat teme șamanice, oferindu-ne Însă relatări ce se pretind a fi adevărate, „non-fiction”. Provocarea ar fi să analizăm astfel de teme „deocheate” fără să cădem În dilema enunțată, aceea fie de a le evacua din start ca produse ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
va numi la un moment dat fie ,,blestemate", fie ,,bune". Atâtea ,,locuri blestemate" și ,,locuri bune", atâtea ,,niveluri de percepție", deci ,,realități posibile". Citind cu foarte mare atenție textul blecherian, din această nouă abordare transdisciplinară, constatăm că senzația atât de literaturizată a naratorului-personaj că aceste ,,locuri blestemate" sunt declanșatoare de ,,crize" este oarecum eronată. Critica literară a supralicitat această idee. De fapt, ecuația este exact invers. Criza ca semn al bolii, ,,deschide" perspectiva transdisciplinară către un alt ,,nivel de percepție" a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lasă” ademenit să intre într-o ladă, special amenajată, căreia i se dă drumul pe apele Nilului, spre o destinație previzibilă. Motivul a migrat și în alte ficțiuni mitice, de pildă în Biblie. Din acest punct, mitul pare să se literaturizeze, ca înțelesurile originare să fie aburite, să capete forme ermetizate. Mai mult că sigur, acceptul voluntar al lui Osiris de a se așeza în raclă, cu riscul vieții terestre, a fost deturnat într-o farsă sinistră, ca intrigă de curte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și eroică. De aceea, „Isis și Osiris, ca daimoni buni ce se aflau, au fost preschimbați în zei”, lui Seth (Typhon) rezervîndu-i-se numele răului și plasament în apele mlăștinoase. Religia capătă un caracter din ce în ce mai elaborat, iar mitul începe să se literaturizeze. Dar să reținem că faima lui Osiris crește: are mai multe nume, în maniera lui deus absconditus, mai mulți ochi spre cuprinderea totului, mai multe orașe (-morminte) ridicate la rangul de incinte sacre, dublete ale piramidelor. Iată motivele pentru care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
poate, de la Isabel și apele diavolului (1930), care a fost debutul epic al autorului, nu ne surprinde mai puternic capacitatea lui Mircea Eliade de a-și deghiza lecturile, îmbrăcându-le în haina ficțiunii. De rândul acesta, cunoștințele pe care le literaturizează sunt chiar de specialitate, ale indianistului"35, neuitând să adauge la final că fără "talentul excepțional de povestitor", "poveștile sale fantastice, deduse din cultură nu s-ar putea susține. Acesta este secretul reușitei unui erudite, al cărui bagaj științific nu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o prefață, a devenit în cele din urmă o lucrare independentă, păstrând, firește, puternice legături referențiale cu Povestea poveștilor de Ion Creangă, text a cărui prezentare era destinat să fie. Asocierea spiritului cărturăresc cu licențiozitatea și, în general, cu erotomania literaturizată în chip estet se produce la P. pe linia unei vechi și consistente tradiții franceze, care merge de la Rabelais la Pierre Louÿs și Guillaume Apollinaire, iar eseistul le altoiește în chip valid cu recursul la mai săraca producție în materie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
care aduc cu sine boala și anunță sfârșitul apropiat, îl determină să plece din nou în străinătate, după aproape două decenii, din cauze încă neelucidate. Se pare că la mijloc va fi fost speranța recuperării unei "stări de grație"3, literaturizată în textele de tinerețe, mai cu seamă în nuvele 4. O formă de evaziune retrospectivă, poate, în căutarea timpului pierdut... Așa să fie oare? Posibil. Oricum, dincolo de romanțioasa presupoziție, posteritatea nu va ști niciodată mai mult despre perioada aceasta de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de teatralizare (înțelege: obiectivare) a epicului, fără a recurge totuși la practicile obișnuite ale realismului tradițional. De altminteri, grila "realistă" stricto sensu nu funcționa nici măcar în "nuvelele florentine", unde "subiectele", extrase direct din jurnal, erau puse apoi în scenă (teatralizate/ literaturizate) cu ajutorul unor procedee recurente (gen povestirea "în ramă"), fără alte modificări de substanță. Și așa, printr-un transfer abuziv, mistificator, viața ajungea să treacă drept literatură, iar faptul trăit să fie prezentat drept operă de imaginație pur și simplu. Romanul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
numeroasele scrieri viabile ale „obsedantului deceniu”. Următoarele romane ale lui T. par a fi scrise, într-o măsură decisivă, fie sub dictatul „comenzii sociale”, fie sub constrângerea tentației de a obține succes de public. Ele nu coboară în subliteratură, dar literaturizează convențional, reduc la manieră modul seducător al scriiturii autorului din primele sale cărți. Spre a satisface „normele” ideologice și spre a-și menține totodată formula proprie, T. înfățișează, în Dunărea revărsată, un șantier naval, însă nu într-o viziune concordantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
rupe, o schilodește, frecvent o artificializează ilar prin hiperbat. La nivel lexical, prozatorul schimonosește vocabulele, creând adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările și limbajele, în spirit demitizant, el orientează scripticul, literaturizează oralitatea, înjosește sublimul, proiectează prozaicul în metafizic, reduce, când vrea, toate câte există, văzute și nevăzute, la un numitor comun, derizoriu. În ordinea conținutului, o caracteristică generală a prozei lui G. e aceea de a nu zugrăvi un mediu doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
este deloc obligatoriu). Preocuparea și competența sunt doar de ordin tematic și ideologic. Poate defini foarte bine substratul socio-moral al unui scriitor sau erou literar, mai puțin (sau chiar deloc) tehnici narative ori portretistice. Deloc impresionist, deloc beletrist, criticul nu literaturizează și bine face. ADRIAN MARINO SCRIERI: La umbra cărților în floare, Timișoara, 1975; Proză și reflexivitate, București, 1977; Contextul operei, București, 1978; Imediata noastră apropiere, I-II, Timișoara, 1980-1990; Proza românească de azi, vol. I: Cucerirea tradiției, București, 1985; Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
Lovinescu sau Impasul subiectivității, Căile artei și culturii văzute de V. I. Lenin, Sarcinile criticii literare, Fenomenologia imaginii, Finalitatea artei. Susținător al realismului socialist, el este unul dintre cei care politizează în grad maxim literatura și - cum s-a spus - „literaturizează politicul” (M. Nițescu) prin apropierea sloganului de un limbaj cât mai literar, figurat și parabolizat. Nefast exponent al dogmatismului proletcultist, îl consideră pe Eminescu un tip de intelectual reacționar și nu va ezita să îl declare superior pe D. Th.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
poezie a curajului și a îndrăznelii,196 chiar și atunci când autoritățile îi restrâng această libertate. Poezia, literatura nu înseamnă, în opinia sa, "scris frumos" pentru că acesta se dovedește a fi lipsit de autenticitatea necesară transmiterii unor emoții puternice. Poezia care literaturizează viața servindu-se de clișee de exprimare este o dovadă de lașitate și, în linia demistificatoare a avangardei, Caraion cere o poezie "fără prejudecăți", a adevărului "în pielea goală"197. Deși recunoaște eventualele pericolele care pândesc o literatură inspirată din
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de a acoperi cu pânza literaturii fața cadaverică a vieții. Nu e rupere de realitate, pentru că poezia sa nu se îndepărtează de lumea tavernei, deziluzionantă, dar pasul făcut spre ficțiune face lumea mai ușor suportabilă. De altfel, Dimitrie Stelaru își literaturizează propria viață și nu ne referim aici doar la episodul în care își anunță decesul, pentru a se amuza pe seama dușmanilor din sfera literelor care deplâng în publicațiile vremii "moartea unui prieten", pentru a privi cu uimire cum rudele care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la rece, fără prejudecăți, fără calapoade sau decaloguri de bună creștere? Ar fi prea tare, prea ieșit din comun, prea agresiv. Trăim de câteva secole într-un platou de convenționalisme, am adoptat măști care nu ne prind, suntem stridenți, ne literaturizăm pentru că ni-i frică să înfruntăm acest incert viitor cu neliniștile, perfidiile sau naivitățile noastre. O credință comună se încetățenește fără jenă în psihologia scriitorului contemporan, că e bine să scrie frumos", Ion Caraion, "Scrisul frumos", în Ecoul, nr. 52
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prin nimic nu se poate face mai bine această topire decât prin scris și prin imagine.” Sub idealismul acestei mize, strategia ad-hoc a publicației nu adoptă „o direcție literară hotărâtă”, ci promovează o tematică „în marginea vremei”, „actualizînd literatura și literaturizând actualitatea”. Se argumentează cu înflăcărare necesitatea unei literaturi militante, „patriotică, de solidaritate națională”, dar cu angajamentul de a publica „înainte de toate o literatură. Cu nici un preț nu vom renunța la cerințele estetice ale scrisului.” Ca temă cardinală se anunță întoarcerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
de Goethe: piere limba română, el pledează pentru deschiderea care se închide, limita care nu se limitează, unicul care se divide fără să se împartă. Și în jurul lui (Noica se lasă Dalai-Lamizat!), acești foarte talentați tineri, care în loc să scrie filosofie, literaturizează..." 27. Judecăți severe emite Sîrbu apoi despre "intelectuali", ca specie de cărturari implicați în viața publică, "angajați" politic: Acum sunt la modă politologii francezi care trec cu nonșalanță dintr-o extremă într-alta. Lichele; cecitate aragonică, histerie trioletă, în țara
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Nemoianu, Gary "moare cu demnitate de senator roman"36. Revenind la considerațiile despre arta epistolară a scriitorului, se cuvine să mai menționăm că Ion D. Sîrbu nu scrie neglijent, ci compune atent, dozează cu spirit și măiestrie efectele, fără să literaturizeze facil, urmând preceptul antic potrivit căruia marea artă trebuie să ascundă "arta", meșteșugul. Literatura sa epistolară realizează astfel ceea ce vechii greci numeau afeleia, naturalețea, oferind cititorului o imagine a vieții mai vie decât viața, mai autentică și mai proaspătă parcă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rechizitoriu a fost eliminată total acuzația de "naționalism șovin" (discursul de la Cluj) care, după 1968, a fost prezentată ca esențială în desfășurarea procesului. Nu mai era nevoie, câtă vreme Pătrășcanu a fost "dovedit" ca... spion englez, așa că procurorul putea să literaturizeze, pe cât de patetic, pe atât de ridicol: "ce trist este să constați că există printre oameni și asemenea monștri ce respiră același aer ca noi și sunt încălziți de aceleași raze binefăcătoare ale soarelui!" Evident, Lucrețiu Pătrășcanu a fost implicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]