67 matches
-
ai rămas imprimată în mine, în casă, în lucruri, în cărți, în cuvinte care mai plutesc peste tot, peste toate, ca o aură.” Aură atât de sugestiv surprinsă în toate paginile „Jurnalului post-mortem”. Teoretizând, aș putea afirma că Nicolae Turtureanu literaturizează ireparabilul, trecerea dincolo de materie, fără însă a „se îmbăta cu apa rece” a utopicelor vieți veșnice. El rămâne pe terenul arid și înlăcrămat al trecutului ireconciliabil și-l scanează filă cu filă. Amintirile se transformă într-o realitate dureroasă, dar
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
societății umane, printre care as reține ideea că și: „Învierea de Apoi se vinde pe dolari!” Și după investigațiile savante în procesele microbiologiei - cu sediul în om și în afara lui - Tăcu compune scenarii antigravitaționale, află din mass-media monstruozități și le literaturizează cu talentu-i cunoscut de fantasmagor. Aceste câteva observații ce mi-au atenționat creierul în timpul corectării lucrării țin să ți le împărtășesc ție și să sper la o reacție din partea ta, fie anti - Tăcu, fie anti Hușanu. Te îmbrățișez cu nespusa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
Rusoaica lui Gib I. Mihăescu, pe care Elena Loghinovski o consideră prima „replică directă, la scenă deschisă, la opera scriitorului rus”. Motivele? Întîi de toate, temele și structurile operelor: tema literaturii ca lectură (de cărți), tendința eroului de a-și literaturiza viața, funcția portretului feminin, prezența elementelor de legendă și mit, poziția existențială a eroilor (prin raportare la celebra propoziție „totul este permis”). Nu e vorba, însă, de a fixa sursele cutărei teme din Rusoaica în cutare roman dostoievskian; Elena Loghinovski
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
înlocuiește susurul izvoarelor din celebrele elegii eminesciene pe tema morții.”<footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 35 footnote>, iar o asemea observație poate fi pusă pe seama avansului tehnic. Nuvela Halucinații nu ar fi decât o variantă reciclată a elegiei. „Când nu <<literaturizează>>, eroul apelează la muzică (marea pasiune a lui Holban) care, dacă uneori reprezintă o consolare, un <<paradis artificial>> facilitând evadarea din cotidian, alteori nu face decât să accentueze dezechilibrul interior, sau se grefează pe niște situații-limită, constituindu-se într-un
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
unui astfel de jocă. Este exact atitudinea pe care am tot căutat-o și nu prea am găsit-o. Deja mă plictisisem de volute parabolice și de vălurile grele aruncate peste niște biete partide de sex mult prea încordat. Gheo literaturizează un clișeu (ce e erotismul fără loc comun, fără repetiție?Ă destul de des întâlnit în fanteziile erotice populare: aventura sexuală cu mama și, după ani de zile, cu fiica. Bonus: mama are un singur picior și eroul e diriginte într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
sărută prelung. Apoi îi șopti la ureche: «Mergem la mine?» Ea încuviință sfioasă.“ - Cezar Paul-Bădescu „Mi se pare vulgar să folosești metafore când scrii despre futut. Îmi plac scriitorii care îmi povestesc mie, de la adult la adult, nu adolescenții care literaturizează.“ - Dan Sociu, înainte de a-și începe o povestire puțin imberbă (un citat care pică bine oricum, înainte de proza Ceciliei Ștefănescuă Povești erotice românești, colecția „Eroscop“, Editura Trei, 2007 „Illegal fiction“ sau despre căderea în literatură Bogdan Romaniuc În „prefața“ cărții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
de central al Führerului, ca și luptei finale pentru Berlin, un sens care nu asculta decât de demență. Căutarea unui ciobănesc fugit, ce răspundea la numele de Prinz și care era considerat a fi câinele preferat al Führerului, s-a literaturizat lexical în asemenea măsură încât, dintr-o germană incandescent heideggeriană - „nimicul nimicește fără a fi expus ca atare“ - și din limba alcătuită, bolovănos, din substantive, cultivată de comandamentul general, a luat naștere un amalgam a cărui viitură deviată a măturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ben, arzându-l de viu. O moarte cumplită și nedreaptă! Vecinii cloșardului, Antoniu și Kawabata, cloșarzi ca și el, au privit neputincioși Înălțarea la cer a vecinului Ben, sub formă unui fum mlădios, ș. a. m. d. Antoniu râde, după ce a literaturizat ipoteticul sfârșit al lui Ben. -Kawabata, după ce că ești necredincios, mai ai și gânduri sinistre. Amintește-ți de focul Gheenei, nu dori sfârșitul bietului Ben. Dincolo vei mânca numai tocană de legume, până când ți se va apleca, și-l vei plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
festivalurile Beethoven și Wagner dirijate de George Georgescu, despre un recital de pian al Cellei Delavrancea sau despre „audițiile Béla Bartók”. Un interviu cu Milița Petrașcu și Marcel Iancu prilejuit de expoziția celor doi (v. nr. 65, 15 martie 1926) literaturizează și dramatizează original intervențiile celor doi, mixîndu-le cu experimente „costiniene” și comentarii pe măsură: „Clasicii sînt desăvîrșiți fiindcă sînt în perfect acord cu epoca lor”. Nostalgia clasicismului (fie ea și avangardistă...) e, de altfel, specifică atît lui Costin, cît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rafinamentul feminin al discursului; pe aceeași linie au mers și Camil, și Anton Holban. La Camil se simte Încă o anume ezitare Între implicare și discurs, pe când Holban este mult mai sigur, mai actual, mai ales În Ioana. Dar ei literaturizează Încă, se uită În rama romanului și fac retușuri inutile, falsifică acolo unde nu iese după canon; mi se pare mai important să nu te lași răpit de retorica ficțiunii; deodată, vei observa că totul se estompează, devine o laxă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În altul. „Jurnalul lui A.“ este jurnalul trăirii primare, În timp ce „Jurnalul lui M.“ este jurnalul trăirii autentice. Distincție esențială, din punctul nostru de vedere. Primul se desfășoară previzibil, În strictă succesiune cronologică a Însemnării. E plin de clișee, de naivități, literaturizează. Eroina trăiește din senzații. Al doilea face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește În unitate cu sine, În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros“, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Lucien Sfez rămîne cu multe puncte de atracție, mai ales prin semnalizarea exceselor societății comunicaționale, a fenomenelor patologice. Parcă răspunzînd metodei de investigare prin metafore, cele mai cuceritoare pasaje ale volumului sînt acelea în care autorul hiperbolizează și îngroașă tușele, literaturizează pe marginea unei logici sociologice. Dincolo de miza științifică, pe fragmente, Lucien Sfez nu-și refuză nici delicii estetice, sporind plăcerea lecturii. Dan LUNGU INTRODUCERE 2 Niciodată în istoria omenirii nu s-a vorbit atît despre comunicare. Aceasta, se pare, trebuie
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
întâi în „Bilete de papagal”, cultivă în special pitorescul, intrând de-a dreptul în categoria etnograficului, și portretistica, element stilistic ce va reapărea în cărțile următoare, prozatoarea captând atenția cititorului în principal printr-un anumit tip de memorialistică. Deși uneori literaturizează excesiv, mediul și atmosfera epocii, figurile literare și culturale ale vremii sunt prezentate adesea în posturi interesante, în medalioane ce reînvie, cu vioiciune și prospețime, o lume aparte. Reprezentativ pentru V.T. este romanul Acasă (1947), construcție mult mai riguroasă în ce privește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
1935. Membru al Partidului Comunist Român din 1937, va ocupa după 1944 înalte funcții administrative, fiind la un moment dat ministru adjunct la Învățământ și Cultură. În ultimii ani ai vieții e angajat redactor-șef la „Albina”. Reportajele lui P. literaturizează, pe linia realismului socialist, „transformările” care cuprind țara după instaurarea comunismului. Se prezintă tezist, conform unei scheme rudimentare, o imaginară îmbunătățire a vieții societății românești la toate nivelurile: turism, agricultură, educație, ca în După alungarea faraonilor (1957) și Însemnări din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
lirismul), în care el însuși se va fi regăsit. Procedând în felul acesta, criticul modernist încerca să ofere o explicație științifică, rațională care să spulbere aura mistică, cvasireligioasă din jurul mitului eminescian. În consecință, Lovinescu găsea perfect legitimă tentativa de a literaturiza existența omului de geniu, câtă vreme "genialitatea" în cauză nu mai era percepută ca un "miracol" și nu mai constituia un prilej de uimire perpetuă: Deși n-au trecut decât 50 de ani de la dispariția poetului și mai întâlnim și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
își exprimă admirația față de activitatea criticului. Lovinescu îi răspunde, la rândul său, profund emoționat, două zile mai târziu (pe 31 mai 1943), în aceeași gazetă. Iată un scurt fragment edificator: "[...] N-am dat afecție și nici n-am așteptat; am literaturizat bătăile inimii. Boala mi-a deschis o lume nouă, necunoscută și m-a smuls din viziunea sumbră a sentimentelor omenești. Mă simt sărac și umilit, rușinat de mine însumi și mai nevrednic decât toți cei ce mă înconjoară; credeam că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu Böcklin devine interesantă. Francisc Șirato este unul dintre acei critici pictori care respinge literaturizarea picturii, un pictor care vine cu o critică însoțită de argumente tehnice. Șirato remarcă și caracterul anecdotic, în paranteză, trivial, al picturii lui Loghi care literaturizează pictura, extrăgând-o din sfera reprezentării, și pentru care poezia constituie un accesoriu, fără a fi consubstanțială cu compoziția. În ceea ce privește asemănarea cu Böcklin, aceasta s-ar reduce numai la recuzita motivelor compoziționale, "lacuri și cedri", însă, spre deosebire de artistul german, Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]