57 matches
-
care și-a oprit condeiul tocmai proslăvind zelul creștinesc al domnului. Persecuțiunea armenilor din 1551 nu putea găsi alt ecou la un suflet zelos de călugăr, cum a fost Macarie“. Cea mai veridică descriere a prigoanei, chiar dacă într-o formă literaturizată și cu unele hiperbolizări, se găsește, însă, la un martor ocular, diaconul armean Minas Tokhateți, originar din Eudochia și stabilit în Suceava. El este autorul unui lamento de 110 catrene, intitulat Jelanie asupra armenilor din Țara Valahilor. Minas din Tokhat
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
asupra ceea ce face tocmai în postura sa de etnograf). În spațiul științific românesc aceste accepțiuni ale etnografiei nu sunt curente, metodologia etnologică fiind mult mai mult asociată cu o "perspectiva folclorică", și în cele din urmă cu o viziune textuală, literaturizată a culturii. În istoria științelor sociale din România există însă o perspectivă metodologică mult mai apropiată de etnografia modernă, metoda monografică, care nu a fost însă adoptată de știința etnologică românească. Pentru mai multe date, vezi și Iordan Datcu, "Dicționarul
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
sau mai putin legendare, cu roluri în episoade istorice din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat. În revistă Femeia, apare, de-a lungul anului 1949, o serie de texte dedicate câte unei figuri de eroina revoluționară. Sub formă de reconstituire literaturizata a momentului din 19 iunie 1848,, în numărul 5 /1949 al revistei, regăsim o proza dedicată chiar Anei Ipătescu, intitulată ” O femeie în revoluția de la 1848” și semnată Ada Bârseanu 1.</p> În plus, în 1948, la 100 de ani
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
generice, sunt grăitoare: Procurorul, Profesorul, Poetul, Hamalul, Responsabilul, Doamna, Domnișoara, Fata. O colecție de povestiri pe teme juridice (care inițial au făcut obiectul unei rubrici susținute în revista „Flacăra”) sunt adunate și în Testament cu ilustrate colorate (1977). Mai mult literaturizate decât literare, deseori moralizatoare, uneori chiar melodramatice, aceste fișe de caz invită totuși la reflecție asupra ușurinței cu care inocenții, pradă imo(amo)ralității celor din jur, pot săvârși fapte necugetate. Naratorul-procuror nu se grăbește să-și acuze personajele, mizând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
de argint" se pot aplica și în cazul lui Camil Petrescu. Poate așa se explică unicitatea d-nei T., într-un univers romanesc și dramatic dominat de misoginie. Ca o curiozitate am întâlnit, într-o replică a lui Cellino, o definiție literaturizată a Animei, cavalerul încercând să-i lămurească lui Pietro Gralia misterul iubirii înrobitoare pe care acesta din urmă o are față de Alta. Unul din argumente e tocmai despărțirea prea timpurie a viitorului comandant al flotei venețiene de părinți și lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în timp ce Pavel Anicet monologhează pe un ton meditativ-interogativ: Acesta o fi destinul oamenilor, să iubească mereu, să sufere, să creeze suferințe?” (p.87) sau ,,de ce toate sunt muritoare și fără rost?...” (p.182). Din tot acest amalgam de idei filozofice literaturizate, scriitorul încearcă să modeleze imaginea unei generații, cu problemele și experiențele ei existențiale. De aceea, problema construcției personajelor în Întoarcerea din rai este în aparență lesne de lămurit. Fiecare erou nu face decât să contribuie într-o mai mică sau
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
În altă ordine de idei, o trăsătură esențială a n. este considerată „radicalismul moral”, asumat și explicat de corifeii orientării. Revista „Nouăzeci” nu a fost totuși una teoretică, ci una cu deschidere predilectă către cotidianul vieții literare. Promovează texte publicistice literaturizate - după modelul caragialian -, dar și beletristică propriu-zisă (proză, poeme etc.). În afară de Cristian Popescu și Cătălin Țârlea, care au o contribuție majoră în fiecare număr, semnează constant Radu Sergiu Ruba, Horia Gârbea, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu. Ceva mai rar se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
un adevăr "axiologem (Cornel Munteanu) ajuns în situația de criză". Fiind un tip de discurs, pe de o parte orientat explicit, solicitând în special funcțiile referențială, fatică (atitudinea locutorului în raport cu interlocutorul său) și conativă (privind destinatarul), iar, pe de alta, literaturizat implicit (activând deci funcția expresivă și cea poetică), discursul polemic literar este, în esență, un act ilocuționar care tinde să se împlinească într-unul perlocuționar printr-o dublă finalitate: estetică și pragmatică. 2.3. Polemica subiect de meditație și obiect
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de aceeași intensitate emoțională, ai aceleiași axe: pe de o parte, dimensiunea agresiv-conflictuală aproape că nu există articol de gazetă care să nu aibă cel puțin un sâmbure polemic iar, pe de altă parte, cea afectiv-constructivă, în care experiența paternității, literaturizată, devine artă, în cel mai bun înțeles al termenului. Ne gândim la piese de o candoare inefabilă, risipite prin periodice și recuprinse în Scrieri, care alcătuiesc, deopotrivă, o poezie a vieții domestice în ceea ce are ea mai prețios, dar și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Înfruntarea dintre principii, baza întregii literaturi fabuloase și sapiențiale, dintre bine și rău, dintre Soarele secetos și Vîntul aducător de ploaie sunt teme frecvente în vechile mitologii, multe dintre ele transmise, pînă astăzi, în forme cifrate (Dealul Mohului) sau estetizate, literaturizate (Miorița). Nu este vorba de opoziție vrăjmașă, ca bătălie în accepțiunea actuală, militară a termenului, ci de tipuri specifice de manifestare dictate de ritmuri cosmice. Anumite împrejurări favorizează răul, altele, binele. Aceste două principii, în alertă, se afirmă pe rînd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
eroului vegetațional, fie că, în alte locuri, răsar elemente ale conștiinței antropologice (Miorița). Dumuzi rămîne un model pentru toate situațiile ce țin de comportamentul mitic și ritualic, ca și păstorul mioritic, aflat într-o descendență firească prin mutațiile demitizate și literaturizate. Cu alte cuvinte, între Dumuzi și păstorul carpatic existe deosebiri numai aparente. Primul, el însuși păstor, dar și zeu, îl prevestește, „peste timp”, pe celălalt. Îi unește punerea în scenă a problematicii morții. Adoratorii lui Dumuzi concepeau realitatea dramatică a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fără de moarte) sunt derivate. Lectura acestora se arată dificilă pentru că textele aparțin unor culturi îndepărtate; de regulă, prealfabete; dar și pentru că elementele constitutive ale narațiunilor s-au pulverizat ori s-au refugiat, în efortul lor de supraviețuire, în forme epice literaturizate. Trebuie făcute multe și prudente asociații ca să se vadă, dincolo de cuvîntul aparent banal, un semn mitic, dincolo de gestul devenit „obișnuit”, un simbol ritualic. Călătoria imaginară a Inannei este dată ca reală și credibilă, în măsura în care, la acel nivel al instituționalizării mitice
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
IV, ediție îngrijită de Maria Simionescu și Alexandru George, Editura Minerva, București, 1986, p. 430. 9 E vorba de Ion Petrovici, care-l sprijinise și pentru candidatura la Academie. 10 În legătură cu notele de călătorie, Negoițescu vorbește despre o "formă pur literaturizată, în deplină corespondență cu cea de a doua fază a criticei lovinesciene, din perioada colaborării la Convorbiri critice, a dialogurilor în stil înflorit, edulcorat" (Ion Negoițescu, E. Lovinescu, Editura Albatros, București, 1970, p. 124). 11 E. Lovinescu, Scrisori și documente
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în multiplicarea nostalgică a unei stări de adorație, însoțită oniric de fiorul comuniunii mistice și de sugestia deschiderii extatice spre divinitatea uitată a ființei. În volumul de debut, The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului (1989), relația cu transcendentul e literaturizată, construită livresc din paradigmele sacrului (citatul evanghelic, folosit pentru valorile lui existențiale). Ceea ce izbește în aceste versuri este atmosfera de reculeasă intimitate și de temperată fervoare psalmică. Lumea ca o rană se hrănește și se salvează nu prin îndoială, nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
finețea observației, depistabile pe alocuri, nu conving. Astfel, Pâine albă e - se poate spune - un prototip al literaturii realismului socialist. Romanul echivalează cu o colecție de documente de partid, de indicații, instrucțiuni, norme, teze, obiective și sloganuri politice sumar romanțate, literaturizate rudimentar, conform schemelor doctrinare. Personajele sunt monocolore, configurate maniheist: se înfruntă „bunii” și „răii”, iar cele câteva figuri aparent mai complexe ori „intermediare” sunt creionate tot urmând scheme previzibile. Scena narațiunii e lumea rurală a vremii (în speță un sat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
șlefuindu-se fără transformări majore. Scrierile în proză - un Jurnal de uzină (1981), un volum de reportaje și interviuri (Steaua de pământ, 1985) și un roman (Semne particulare, 1988) - reprezintă, în fond, trei fațete ale unui demers unic: consemnarea, convențional literaturizată, cu nerv jurnalistic și oarecare autenticitate factologică, a unor biografii comune sau a unor fapte de muncă, în mediul vieții de șantier, de uzină etc. Tributul plătit comandamentelor propagandistice compromite în mare măsură rezultatul. Utopia profesorului Dunca (1983), semnat împreună cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
plăcut mult versurile aspre, mustoase". Universul poetic ar trebui să se compună din lucruri simple, universul imediat, familiar ar trebui să-i furnizeze subiectele cele mai multe (florile, stelele, luna - "cu ciudata lor aritmetică sentimentală"), ceea ce sugerează că se respinge doar imaginea literaturizată a cosmosului, nu și elementele sale sau semnificația lor pentru cei care se simt atrași de ele, se produce însă desfacerea lor de balastul clișeizărilor: "admiram soarele pentru că era mare și departe,/ pentru că era nestatornic și umbla în pielea goală
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trei volume de Memorii (1976-1979) a provocat o reală surprindere. Fără a vrea să treacă drept scriitor, I. își recunoaște chiar, în câteva rânduri, lipsa talentului literar. Interesul acestor memorii, „prea puțin literare (și într-o măsură și mai mică literaturizate)”, cum le caracteriza Nicolae Manolescu, rezidă în excepționala capacitate de tezaurizare a amintirilor, în exactitatea detaliilor, în vivacitatea manierei de rememorare a lumii prin care autorul a trecut, în echilibrul evocărilor și al portretelor unor personalități (A.D. Xenopol, N. Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
al scriitorilor străini 57. "Oamenii sunt bucuroși de conținutul documentelor, a căutat scriitorul să îndulcească pilula, sunt însă temători în ceea ce privește aplicare lor"58. Un sprijin previzibil pentru Ceaușescu a venit din partea lui Aurel Mihale, un obișnuit al exercițiilor de ideologie literaturizată, care a încercat să imprime dezbaterii direcția necesară, acuzând o prezumtivă "rămânere în urmă" a literaturii față de evoluția generală a țării 59. Pentru Mihale, omul socialist fusese deja creat, dar literații întârziau în a-i da binemeritata hrană spirituală. Plecând
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Ulița Scârnavă”) din Varșovia sfârșitului de secol XVII <endnote id="(660, p. 172)"/>. Tot mizeră, „Întu necoasă și neprimitoare”, cu „dughene slinoase și ferestre murdare” arată „mahalaua jidovilor” din medievala Cetate Albă, descrisă de Al. Lascarov- Moldoveanu Într-o biografie literaturizată a Sfântului Ioan cel Nou. „Această mahala era nespus de murdară”, fiind „Întru totul asemănătoare cu sufletul și cu firea lor [= a jidovilor]” <endnote id="(807, p. 52)"/>. Și Eminescu descrie sărăcia din „ulița jidovească a Sucevei” medievale, dar o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ci fixează specificul unui popor mult mai fidel decât orice alte acte oficiale, iar acest aspect se vede limpede în demonstrațiile Elvirei Sorohan: paginile de imagologie construiesc decorul preferat și potrivit în care se va desfășura marea narațiune a istoriei literaturizate. Accentul pe conștientizarea specificului național, a "personalității literaturii române" care începe să se contureze o dată cu letopisețele este cu atât mai binevenit într-un context de europenizare și globalizare impuse, veritabilă gândire de lemn a epocii pe care cu încântare o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
condiționările sistemului sociopolitic și de intruziunile directe în conținut, romanele au o structură hibridă, rezultată din amestecul în ficțiune fie al reportajului, fie al istoriei. La cina din nouă sute șapte (1977) și Caietele locotenentului Florian (1983) aparțin mai degrabă istoriei literaturizate decât romanului istoric. Ambele volume sunt însoțite de bibliografie, printre titlurile selectate remarcându-se numeroase documente de partid, care imprimă direcția deformată a demersului de reconstituire. Din îmbinarea izvoarelor istorice, a cronicilor de familie cu substanța literară propriu-zisă, realizată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]
-
bună măsură o continuare a intențiilor demascatoare din Satire, cu deosebirea că aici principalii vizați sunt ariviștii și îmbogățiții de război. Gustul excesiv pentru relatarea unor scene cotidiene, petrecute în jurul mesei sau în alcov, estompează mult intențiile moralizatoare. Transcrierea, inabil literaturizată, a unei experiențe banale, exterioare, presărată cu picanterii, i-a adus lui C., dimpotrivă, susținute acuzații de imoralitate. Consemnarea zi cu zi a celor văzute și trăite de autor în timpul refugiului în Moldova (Pagini de pribegie, 1919) sau ca însoțitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
luminate rapid de privirea autoarei, foarte sensibilă la suferința umilă. În proza ficțională M.-M. pare mereu conștientă de exigențele construirii unui text literar, discursul său e sincopat, selectiv, compus din elemente considerate mai vizibile, mai semnificative. Exprimarea e ușor literaturizată, căutând efectul, uneori și prin inserarea unor regionalisme sau particularități de vorbire. Un episod ciudat îl reprezintă apariția în „Rampa” a romanului Tovărășie (în cincizeci de numere consecutive din 1912), despre care nici autoarea, nici altcineva nu va pomeni ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
conflictul între țăranii din două localități, rezolvat prin intermediul căminului cultural, personajele sunt invariabil pozitive și negative, adică „țărani săraci” și „chiaburi”, maniheism care ilustrează conflictul dintre două lumi, cea nouă fiind idilizată pueril. Ca de obicei în astfel de alcătuiri literaturizate, limbajul e pitoresc, iar câte un portret de țăran pare izbutit. Proza pe care o va scrie S. după 1970 se va încadra în altă categorie, autorul apelând fie la fantastic, așa cum se întâmplă în povestirile din Vulpile (1970), fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]