100 matches
-
Și Cela a renunțat la funcția să și la jumatatea de milion de pesetas, o grămadă de bani pentru anii 60, devenind un consacrat antifranchist și un candidat la No-belul pe care avea să-l primească mulți ani mai tîrziu". Litota e e-videnta: Cela și-ar fi calculat la rece gestul de dizidenta, pentru a-și spală păcatele și a obține gloria unui premiu politizat. Țindindu-se probabil la asemenea considerații, Jaime Campmany afirmă, în rubrică să din cotidianul ABC, că autorul
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului este găsită tocmai în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan Bănulescu stă în bună parte pe omisiune, elipsă, aluzie, litotă; scriitorul are un mod de a nara pe care tăcerile îl umplu de ecouri enigmatice, de virtualități și tensiune". Personaje emblematice pentru Lumea comună a poeziilor, povestirilor și Cărții de la Metopolis, Constantin Pierdutul I-iul, Andrei Mortu sau Duda Cruda sînt
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
să mi-l permit". Neavînd la îndemînă forța blasfematoare, demonia țîșnitoare precum un vulcan din adîncimile ființei dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde, ci umila irealiziare formală care e ironia. Bucuros că nu e obligat "a se lua în serios", eseistul declară că, în schimb, trebuie
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
cîteva pagini în Discursul povestirii și apoi în Noul discurs al povestirii, dar acum ea este văzută și reînviată într-o perspectivă nouă care reevaluează raportul între figură și ficțiune și găsește în figurile adevărate, autentice (precum metafora, metonimia, hiperbola, litota, antifraza) un embrion, o schiță de ficțiune și, viceversa, în ficțiune un mod lărgit al figurii. Ca practică de limbaj, metalepsa, acest adevărat scandal al trecerii dintr-un univers în altul, al amestecului de planuri, va fi considerată „succesiv și
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
de pildă în acele structuri caracteristice în care doar aparent formează un cuvînt nou, fiind de fapt vorba de reducerea unei propoziții: Casă, ne-casă, să-mi dea banii! Sînt numeroase situații interesante în folosirea prefixului: în negația negației, ca litotă, figură retorică a atenuării ("nu e neinteresant"); în producerea unui număr foarte mare de asimetrii, în care cuvîntul format cu ne- are alt sens principal decît baza de derivare (nebun, nesimțit), se folosește mult mai mult decît aceasta (nenorocire), sau
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
acolo unde se cuvine la-nfrăgezitele cusături ale nespusului în croiala totdeauna greșită a spusului care-atît de mult te mîhnește zilnic. Din cîte metafore Din cîte metafore se-alcătuiește prînzul norului din cîte hiperbole somnul de după-masă al vîntului din cîte litote veghea sufletului tău rece de-acum cum clanța ușii. Cum am putea? Cum am putea sta de vorbă ca să vorbim? ape curgătoare pînă la capătul pămîntului care și-au devorat toți peștii munți orizontali și vulturii lor striviți de pașii
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
un "sistem al armoniei universale"... Procedeul favorit e aci reducția. La antipodul spectaculosului poeziei "sociale", întemeiate pe o hiperbolă a eului agitat și compact proclamativ, Vasile Gogea cultivă o discreție fin persiflatoare, bizuită pe o comprimare lăuntrică, adică pe o litotă a eului moral. Laconismul îi traducea îndurerata modestie. Restrîngerea, economia sînt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului îl constituie experimentarea limitei: "Să locuiești la limita ființei/ să nu ai lemne, pîine, țuică/ nici cărți pe rafturi/ doar un pat/ făcut
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
orale ale candidaților, se va urmări utilizarea de către aceștia a unor termeni de teorie și istorie literară; era vorba, în exprimarea cu care ne-a obișnuit ministerul, de un numar de 68 de "concepte operaționale", printre care "apolinic, catharsis, grotesc, litota, oximoron, sincronism, umanism, verosimil" etc. De la sine înțeleasă că nu poți comenta un text literar fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă, realism, român, corespondențe
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
mulatru. Impertinent, bate pe umăr sau trage de păr pe cei care-ei ajung în apropiere. Rîde, cu un rîs gros și/ puternic, de pe caloriferul lui jegos" (Monstruletul). Dacă la Gabriela Cretan instrumentul liric era hiperbola, aici un atare instrument e litota. Autorul e dispus a micșora, a minimaliza totul. În locul absurdului ostentativ, gonflat, apare un absurd discret, redus la minimum. La antipodul "vizionarului", autorul se vrea un reporter și încă unul cu condei sec, implacabil. Oarecum "ingineresc". Înverșunării caricaturale, îi ia
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
fi/ nicăieri. Nici/ tăcerea, în sine rotitoare, spiralata, nu are capăt. Te/adîncești în spiralele ei/ fără să dai de capăt. Iar inima: pentru ea,/ că pentru oricare nod, trebuie să fie o sabie" (Cîteva gînduri despre mișcare). Ascunzîndu-se prin litota, Radu Andriescu se aplică și pe motivul poeziei patriotice, care poate fi dezumflat cu un efect garantat: "am o țară mică/ mică/ încape-ntr-o pietricica// e țară cea mai mica/ e mică/ mică// am însă o piele mare/ o
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
însăși inspirația de a privi Europa prin grila unor părți de vorbire e rară. Probabil că în chip similar s-ar putea face o lectură a culturii continentale după figurile de stil care i-au dominat etapele. De pildă, epoca litotei, a hiperbolei, a metonimiei etc. Pentru asta nu-ți trebuie decît două calități „infime“: enciclopedismul lui Noica și predilecția de a trece lumea prin sita abstracțiunilor. În Despre demnitatea Europei fiecare capitol tratează o parte de vorbire drept emblemă a
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
spațiu în care păsările trec fără să fie zărite și fără cîntec, în care stelele se tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță?" Pe același portativ al cogitației antitotalitare, Ben Corlaciu "narează orori, dar litotele și perifrazele lui, veselia foarte suspectă a tonului îi fac ideile suportabile, amuzante în amărăciunea lor, precum în acest distih caricatural și sfîșietor: Ťiar eu voi sta la mijloc drept, între triumf și moarte,/ cu un plămîn la Răsărit și
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
salvează situația cu prețul umilirii reginei, un preț plătit de aceasta cu o demnitate impresionantă. Avem un film în care gesturile mărunte contează, în care un cuvînt în plus are importanța lui, în care se desfășoară o întreagă estetică a litotei, în care există o economie strictă a comunicării și, cu toate acestea, puținul cît este spus este plin de miez. Există un plan paralel al confruntării reginei cu sine și cu publicul, un plan al raportului dintre tradiție și modernitate
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
de piatră, sau ,,ieslișoară". Așa ne spune un martor pe care ura, se vede, nu l-a distrus, seninul de deasupra obcinelor sau foșnetul fagilor, Buchlandul i-au dat puterea să se bucure, să găsească, cum vedem, diminutivul exorcizant sau litota relativizantă, fibra de creștin care surâde. Diminutivul e primul semn de artă sau de înțelepciune. S-ar fi putut întâmpla cu fugarii noștri, ai mei, alții, tragedia de la Fântâna Albă, unde un sat întreg a fost decimat cu mitralierele. Funestul
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
niciodată într-un Ecce Homo - întoarce de astă dată, spatele scenei. Spinarea trupului disciplinat de suferință are paloarea morții . Nici o urmă însă de șfichi pe pielea lividă, - ca și când ghimpii, sârmele, și celelalte instrumente de tortură nu l-ar fi atins. Litotă perfectă în revers, cei doi torționari sunt înfățișați cu trupuri aprinse, cu câteva brazde fine de bici pe propriile lor corpuri despuiate. Conotația livrescă, prezentă în subtext, e transfigurată: artistul ilustrează în surdină, - fără grandilocvența sanghinolentă a unui Grünewald - , o
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
comuna primitivă la o societate democratică cu profil european. Regizorul ne face atenți la cuvinte, cuvintele care sunt un material întrebuințat cu parcimonie în film, pentru că dacă există regizori ai hiperbolei și parabolei, Porumboiu în mod cert este unul al litotei. Cuvintele organizează realitatea, ele nu au consistență, însă, paradoxal, modelează relieful existenței și nu este vorba de o filozofie de doi bani, deși de la ceva similar pornește totul, ci de realitatea care devine prin cuvinte. Polițistul este un om al
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
izvor susurînd/ și plin de limane./ Ele vă trezesc spre tumulturi albastre,/ întărindu-vă pentru o Trecere” (Nu violați cuvintele...). Așa cum unor barzi le e proprie declarația plină de superbie, lui Vasile Ponea îi convine figura modestiei, un soi de litotă sufletească, în măsură a favoriza unitatea lăuntrică a discursului. Să recunoaștem că nu întîlnim deseori, la ora actuală, autori care să se smerească în acest chip: „Iluziile îmi îmbătrînesc iute, fără costuri mari”; „Mă îndoiesc chiar și de îndoielile mele
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
ales, mai eficient decât entitățile cu care ar putea fi comparat. Succesul de care se bucură a face diferența se explică prin toposul calității - este bun ceea ce este diferit, rar, altfel decât restul, decât lucrurile obișnuite, comune etc. - și prin litota care îl fixează în limbă. Multe dintre cuvintele care desemnează diferențierea tind să devină apreciative: un om deosebit, un gest special, o personalitate aparte... Cred că face diferența chiar a luat locul clișeului deosebit, care se repeta obsesiv cu două
Face diferența by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5890_a_7215]
-
în scena finală din Polițist, adjectiv, ci îl potențează, asta și pentru că asistăm acolo la un mind game menit să subordoneze o conștiință unor comandamente retorice. În al treilea rând, regizorul, ca și Porumboiu a apelat prea mult la virtuțile litotei și filmul devine guraliv pe final, discursiv, fără să mai întrețină sentimentul profund de alienare, dar și de superioritate a personajului față de o lume pe care o detestă cu toate celulele firii. Acest inuman construit cu migală pe parcursul a două
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
fotografie puțin deteriorată. În filmul lui Haneke avem o artă a îndepărtării, însă fără nici un reflex nostalgic, totul livrat prin filtrul memoriei naratorului, o memorie încadrantă și încadrată în același timp. Iar ceea ce rămâne nespus, nerezolvat, indecidabil, suspendat prin virtuțile litotei devine nucleu al filmului.
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
și să scriu din nou despre el cu atat mai mult cu cât acest film reprezintă o provocare estetică pe care regizorul ne-o adresează cu o violență care nu este deloc camuflata. Filmul pare construit pe un mecanism al litotei; ceea ce nu se spune se acumulează însă în presupoziții și acte interpretative care au un suport minimal. Cheia filmului este Viorel, ucigașul care-și premeditează cu minuție fiecare mișcare fără să întrerupă o clipă cursul existenței sale. Este ca și cum Viorel
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
care vine din chipul litificat în mască sau cea care survine când masca este dată la o parte pentru foarte scurt timp reprezintă camera de rezonanță a acestui film. Există aici o întreagă economie simbolică a gestualității, un rafinament al litotei, al momentului de grație. Lui Shinzaemon mâinile încep să-i tremure de bucurie că va avea ocazia de a lupta, deși misiunea sa este sinucigașă, dar pentru un samurai acest fapt este în măsură să-i sporească prestigiul. Logica după
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
această literatură trebuie să fie mai apropiată de maximele clasice decât de genurile moderne. Primul nostru autor de maxime electronice ar fi putut fi Titu Maiorescu. Expresivitatea le poate veni din concizie, iar figura de stil cea mai potrivită este litota. Dacă excludem, fie și în mică măsură, scopul practic și imediat al comunicării pe această cale, care e, desigur, cel originar, și inducem oarece gratuitate, remarcăm pe loc valoarea exercițiului artistic presupus de twitter. Printre adepții twitter-ului sunt câțiva care
Literatura de twitter by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4519_a_5844]
-
exercițiu care îi definește pe alți câțiva mari regizori care l-au inspirat. Regizorul danez a intenționat să meargă chiar mai departe decât atât, plasând întreaga substanță a filmului în imagine, prin condensatul unor acrilice. Întreg conținutul este relevat prin litotă, Refn explorând mijloacele de expresie și limitele incomunicabilului. În mod cert, regizorul danez nu este primul care încearcă acest lucru și chiar de-ar fi să-i luăm ca reper doar pe Tarkovski sau Sokurov, putem realiza dificultatea și riscurile
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
nepriceputul. În limbajul familiar-argotic actual, mai ales în limbajul tinerilor, se observă o tendință puternică de a folosi acest tipar gramatical pentru a crea desemnări expresive, adesea bazate și pe o extindere de sens, metaforica sau metonimica, prin hiperbola sau litota. Substantivele, create prin articulare cu articol hotărît sau nehotărît, la singular sau la plural, sau doar prin plasarea în contexte tipice, se comportă ca niște etichete stabile, desemnînd categorii umane aparent bine delimitate: supărații, adevărații, talentații, fițoșii etc.: ,e plină
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]