497 matches
-
și nu de o creație artificială, și aceasta are aspectul unui caleidoscop: polonezii reprezintă cel mult 69 %, în raport cu 14 % moravieni, 8 % evrei, 4 % germani și tot pe atîția ruși. Aceasta, fără a uita Țările baltice în care letonienii, estonienii și lituanienii vor domni de-aici încolo asupra unor puternice minorități ruse, germane sau poloneze.323 Acest pot-pouri în adevăratul înțeles al cuvîntului este rodul travaliului "directoratului celor mari. Acesta debutează la conferința de la Paris, din ianuarie pînă în martie 1919, urmînd
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
factor de tensiune mai general printr-un tratament apropriat unui caz specific. În loc de aceasta ele au mizat pe amenințarea militară și abia după trei luni fac un fel de concesie, sub presiunea americană. Guvernul rus renunță atunci să mai impună lituanienilor Constituția sovietică, în planul procedurii juridice, pentru a le impune în manieră arbitrară și extrajuridică un moratoriu de o sută de zile de la punerea în execuție a demersu-lui lor secesionist. Prin aceasta Gorbaciov nu reușește decît să ofere lumii spetacolul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
modei naționalităților de după 1990, la nevoie camuflîndu-și identitatea musulmană, cum a făcut Karîmov. Adesea, ei mimează jocul atît de bine încît se deosebesc prea puțin de naționaliștii autentici, cum ar fi armeanul Levon-Ter Petrossian, estonianul Arnold Ruutel, georgianul Zviad Gamsakhurdia, lituanianul Vytautas Landsbergis sau letonul Anatolis Gorbunovs. Aceștia sînt opozanții democrației care-și asumă ei înșiși eticheta naționalismului. În aceeași arie se situează și Vuk Drascovic, lider al mișcării sîrbe de reînnoire, sau Ismet Izetbegovič în Bosnia care, după mai 1990
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
comun cu sârbii, unul cu istroromânii, 12 cu macedoromânii, 13 cu neogrecii și 13 cu albanezii. În Paralele folclorice. Coordonatele culturii carpatice (1984) identifică 26 de subiecte comune pentru români și maghiari, 22 cu ucrainenii, 17 cu slovacii, 12 cu lituanienii, 11 cu rușii și bielorușii, 10 cu polonezii, 8 cu cehii și moravii și 3 cu sașii-germanii. Cercetarea cântecului epic tradițional l-a condus pe F. spre studierea gramaticii și stilului acestuia. Creație cu limbaj propriu, scrie folcloristul în Estetica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
avestică, baga-), care, la origine, Însemna „distribuitor (al destinului oamenilor)”; 4) termenul slav pentru „credință” (În rusă, vìra) are un corespondent exact doar În avestică, varena-, cu aceeași semnificație; 5) termenii vechi din rusă, svjatú, „sfânt (În sens creștin)”, și lituanianul sveñtas, cu aceeași semnificație, Își au corespondent doar În avestică, spenta-, „sacru, sfânt”; 6) termenul rus vopit’, a „invoca”, corespunde avesticului ufyeimi, „eu invoc”; 7) termenul rus zvat’, „a invoca”, corespunde avesticului zbay³ , „eu voi invoca”; 8) termenul rus gatat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
surdă; Perëndi, după părerea lui Meyer (1891), provine mai degrabă din latinescul imperatorem; Fjorgynn masculin ar putea proveni din femininul Fjorgyn etc. Așadar, mai bine acceptăm propunerea mai limitată a lui Pisani (1950a) și Îl comparăm pe Perenú doar cu lituanianul Perkúnas, admițând că forma slavă ar fi pierdut o velară prin apropierea paraetimologică cu verbul din slava antică pera, „eu lovesc”. Să pornim pentru ambele teonime de la un termen indo-european *perkw¿nos, derivat În -node la numele stejarului; dacă ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
confruntării, limitate doar la elementul radical, cu alte teonime indo-europene, cum ar fi vedicul Varuña-, galicul Vellaunos și nordicul antic Ullr; de fapt, din punct de vedere formal, singura alăturare satisfăcătoare este cu letonul velis „spirit (al unui mort)” și lituanianul Vélsxe "Véls", numele unui demon, deși, pe de altă parte, nu există În izvoarele noastre nimic care să legitimeze legarea lui Velesxe "Velesu"ú de lumea spiritelor și a demonilor. Așadar, este mult mai rezonabil să ne limităm la a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
având În vedere mai ales posibilitatea că ceea ce a transmis religia pre-indo-europeană celei indo-europene nu a fost atât un număr de zeițe, cât mai degrabă Însăși concepția acceptării divinităților non-masculine. Să analizăm acum divinitățile principale ale panteonului baltic. a) *Deiwos Lituanianul Diëvas (căruia Îi corespunde letonul Dìevs) este cerul În aspectul său solar și diurn (cf. În vedică, dyau-, „cer”, În latină, sub divo, „cer deschis” etc.). În cântecele populare, acest zeu este preamărit ca un tânăr frumos cu haine de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
discuta mai jos. b) Vëlinas (În letonă, Velnsxe "Velns") Dacă aspectele solare, luminoase și benefice ale lui Diëvas sunt atât de evidente Încât acesta a ajuns să desemneze zeul creștin, cu totul diferite sunt caracteristicile celuilalt membru al perechii divine, lituanianul Vëlinas (și Vëlenas, Vélniasxe "Vélnias"; În letonă, Velnsxe "Velns"), al cărui nume indică astăzi diavolul și se regăsește Într-o serie amplă de cuvinte referitoare la fantasme, umbre, morți, spectre etc. Vëlinas este opusul lui Diëvas; este zeul nopții, al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având o Înțelepciune Întunecată. Știm de la Simon Grunau că prusacii aveau un zeu, Patolloxe "Patollo", reprezentat ca un bătrân cu Înfățișare lugubră și privire răutăcioasă. Ar putea fi un echivalent local al lituanianului Vëlinas; În această situație, nu ar fi absurdă comparația, propusă de Pisani (1950b), cu termenul indian vechi patala- „infernul”. Mai mult, alături de prusacul Patollo mai găsim atestat un Picullusxe "Picullus", care Îi corespunde În mod sigur lituanianului Pikùlas (astăzi „diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
echivalent local al lituanianului Vëlinas; În această situație, nu ar fi absurdă comparația, propusă de Pisani (1950b), cu termenul indian vechi patala- „infernul”. Mai mult, alături de prusacul Patollo mai găsim atestat un Picullusxe "Picullus", care Îi corespunde În mod sigur lituanianului Pikùlas (astăzi „diavolul”); În concluzie, se pare că divinitatea Întunecată a perechii suverane are mai multe nume, probabil din motive tabuistice. c) Letonul Mënes(i)s; lituanianul Menuo, prusacul Meninsxe "Menins"; letonul „Perk¿ns” (lituanianul Perk¿nasxe "Perku>nas"; prusacul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Patollo mai găsim atestat un Picullusxe "Picullus", care Îi corespunde În mod sigur lituanianului Pikùlas (astăzi „diavolul”); În concluzie, se pare că divinitatea Întunecată a perechii suverane are mai multe nume, probabil din motive tabuistice. c) Letonul Mënes(i)s; lituanianul Menuo, prusacul Meninsxe "Menins"; letonul „Perk¿ns” (lituanianul Perk¿nasxe "Perku>nas"; prusacul Percunis, „tunet”) Mënes(i)s este divinizarea lunii (de gen masculin În limbile baltice) și are, prin urmare, o conotație nocturnă, care, conform opiniei unor cercetători, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi corespunde În mod sigur lituanianului Pikùlas (astăzi „diavolul”); În concluzie, se pare că divinitatea Întunecată a perechii suverane are mai multe nume, probabil din motive tabuistice. c) Letonul Mënes(i)s; lituanianul Menuo, prusacul Meninsxe "Menins"; letonul „Perk¿ns” (lituanianul Perk¿nasxe "Perku>nas"; prusacul Percunis, „tunet”) Mënes(i)s este divinizarea lunii (de gen masculin În limbile baltice) și are, prin urmare, o conotație nocturnă, care, conform opiniei unor cercetători, ar justifica apartenența sa la zona războinică („străbătând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se clatine. Mulți români urmăreau cu groază acest proces. Alții din cadrul "Pămîntului nimănui" anticipau cu nerăbdare acest lucru, ca, de exemplu, cea mai mare parte a austriecilor, ungurilor, destul de mulți slovaci, croați sau ucraineni (aflați sub dominație poloneză, ca și lituanienii și chiar și un mare număr de bulgari. Oamenii aceștia așteptau cu nerăbdare prăbușirea lumii interbelice, negîndindu-se prea mult la ce vor aduce în locul acesteia un Hitler sau un Mussolini. Chiar și cei din vestul Europei au sesizat faptul că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
toți cetățenii Uniunii Sovietice, foști prizonieri de război sau nu, urmau să se Întoarcă acasă - fiindcă se presupunea că asta Își doreau. Exista o singură excepție: aliații occidentali nu au recunoscut alipirea statelor baltice la URSS, iar estonilor, letonilor și lituanienilor din taberele din Germania și Austria li s-a oferit posibilitatea să se Întoarcă În Est sau să se stabilească În Vest. Balticii nu erau singurii care refuzau să plece. Numeroși cetățeni sovietici, polonezi, români și iugoslavi preferau să rămână
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau mai expuse la influența Occidentului decât orice altă regiune a Uniunii Sovietice. Estonii În special aveau contacte cu țările scandinave, prindeau televiziunea finlandeză Încă din anii ’70 și erau foarte conștienți de contrastul dintre ei și vecinii lor prosperi. Lituanienii, care aveau afinități istorice și geografice mai ales cu Polonia Învecinată, nu puteau să nu remarce că, până și sub comunism, polonezii erau mai liberi și mai Înstăriți decât ei. În al doilea rând și În pofida comparației deloc flatante cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
principalele producătoare sovietice de produse industriale (automobile, aparate de radio, produse de papetărie) și, de asemenea, o sursă importantă de pește, bumbac și produse lactate. Prin bunurile pe care le produceau și care tranzitau prin porturile lor, estonii, letonii și lituanienii cel puțin luau contact cu un mod de viață la care restul Uniunii Sovietice nici nu putea visa. A treia caracteristică distinctivă a statelor baltice și de departe cea mai semnificativă este că ele erau singurele ce cunoscuseră recent o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lună: „Ce ne dorim noi e o viață la fel de ușoară ca pe vremea Uniunii Sovietice, cu un viitor garantat și stabil, cu prețuri mici - și În același timp, cu această libertate care nu exista Înainte”. Sondajele de opinie efectuate printre lituanieni, care, de altfel, ar fi fost Îngroziți de ipoteza unei Întoarceri sub guvernarea rusească, sugerează totuși că ei, Îndeosebi țăranii, erau convinși că o duceau mai bine pe timpul sovieticilor. și poate că dreptatea era de partea lor - și nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sine ca pavăză a civilizației: punctul vulnerabil și crucial unde se sfârșește lumea cunoscută, iar barbarii sunt ținuți la distanță. Dar aceste granițe sunt fluide și s-au modificat deseori, În funcție de epocă și circumstanțe; implicațiile lor geografice sunt Înșelătoare. Polonezii, lituanienii și ucrainenii se prezintă toți În literatura și miturile lor politice ca străjeri ai „Europei” (sau ai creștinătății)3. Dar e de-ajuns să aruncăm o privire pe hartă pentru a constata că afirmațiile lor se exclud reciproc: e imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu inima (1984), cărți pentru copii: Aventurile lui Atomică (1966), Teiul (1980) ș.a. A tradus din lirica universală (Walt Whitman, Robert Frost, o antologie a poeziei eline, alta a liricii americane), din A.S. Pușkin, din scrierile unor poeți letoni și lituanieni. Post-mortem i s-a decernat Medalia guvernamentală „Mihai Eminescu”. În 1944 V. a fost martorul unui act politic și administrativ șocant: trasarea frontierei cu România chiar prin grădina casei părintești. Fisura produsă în sufletul copilului devine o fisură ontologică, întreaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
rămâne mare și în ceea ce privește oferirea unui cadou pentru a obține ceva de la administrația publică sau de la sistemul de servicii publice. Media europeană a non-răspunsurilor este 1%, în timp ce România înregistrează o proporție de 8% nonrăspunsuri. Mai mult de două treimi dintre lituanieni (67%) sunt dispuși să ofere cadouri, iar cei mai puțin dispuși sunt finlandezii (6%) și danezii (8%). Înclinația spre non-răspunsuri rămâne ridicată și în ceea ce privește oferirea de bani, aproape unul din zece români (9%) preferând să nu răspundă la această întrebare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/274503_a_275832]
-
mai puțin dispuși sunt finlandezii (6%) și danezii (8%). Înclinația spre non-răspunsuri rămâne ridicată și în ceea ce privește oferirea de bani, aproape unul din zece români (9%) preferând să nu răspundă la această întrebare, față de media europeană de 2%. Aproape jumătate dintre lituanieni (42%) sunt gata să ofere bani, în timp ce portughezii (6%), spaniolii (7%) și finlandezii (7%) nu ar recurge la un astfel de gest. De remarcat faptul că, în Danemarca, una dintre cele mai integre țări din Europa, un sfert dintre respondenți
EUR-Lex () [Corola-website/Law/274503_a_275832]