6,848 matches
-
brodat istorii și legende, unele sunt în concordanță cu evangheliile canonice, altele sunt inspirate din evangheliile gnostice (după Toma, Petru, Filip, Maria Magdalena), descoperite la Hammadi, în Egipt, în anul 1945. Maria din Magdala a fost și este celebrată în liturghii, în ziua ei de pomenire (22 iulie), în predicile și comentariile Părinților Bisericii. La Aix în Provence și la Vézelay au fost și sunt venerate moaștele ei, i s-au ridicat multe lăcașuri de cult. Se spune că provenea din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu marchiza de Montespan. Între timp a devenit publică afacerea otrăvurilor orchestrată de sinistra doamnă Voisin, condamnată și executată, iar marchiza a fost acuzată că și-ar fi procurat afrodisiace pentru menținerea relației cu regele, că ar fi participat la liturghiile negre. Nu se știa ce era adevărat și ce nu, oricum preferințele regelui erau îndreptate spre doamna de Maintenon. Madame Roi-Soleil / Doamna de Maintenon (1635-1719) Într-o închisoare, unde se afla fiul declasat al unui scriitor hughenot, Agrippa d'Aubigné
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ar vrea să redea teatrului forța de care era investit la origini, când de-abia se distingea de cult, în Grecia antică sau în Europa medievală. Astfel, Jean Genet, care s-a arătat totdeauna fascinat, ca și Mallarmé, de fastul liturghiei și de teatralitatea riturilor religioase, declară, în Scrisoarea către Jean-Jacques Pauvert (1954): "Cea mai importantă dramă modernă s-a exprimat timp de două mii de ani și în fiecare zi în cadrul sacrificiului slujbei religioase. Din punct de vedere teatral, nu știu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar dacă se pot institui comparații relevante și În ceea ce privește cultul din Ugarit. Emar ne oferă așadar un exemplu prețios pentru religia Siriei În cadrul unei epoci În care ne sunt cunoscute doar tradițiile de pe coastă. Celebrările religioase atestate aici sunt multiple: două liturghii rituale (EZEN) pentru instalarea și consacrarea unor preotese (NIN.DINGIR și maș’artu), sărbătorile zukru și kissu (lit. „tron”, În cinstea diferiților zei) și un complex ritual pentru defuncți; de altfel, există cicluri diverse de oferte sacrificiale În cinstea zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ecaterina cea Mare. Începînd cu domnia ei, rușii au traversat în marș principatele române în drum spre Constantinopol de mai mult de zece ori, spre intangibilul țel al Țarigradului, primul dascăl al slavilor de răsărit, spre visul de a sluji liturghia în Catedrala HagiaSofia, curățată între timp de necredincioși. Ori de cîte ori au trecut, au lăsat în urma lor o dîră de jaf, moarte, boli și ruine. Un stat rus centralizat începuse să se extindă încă de pe vremea lui Ivan cel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Maniu intenția sa de a respecta Constituția, de a se împăca cu prințesa Elena și de a nu permite revenirea în țară a Magdei Lupescu. Poate că gîndea (ca și Henric IV al Franței) că, dacă Bucureștiul "nu merita o liturghie", merita măcar o promisiune sau două. Cînd a văzut, după sosirea lui, că întoarcerea sa era binevenită, a început destul de curînd să-și renege promisiunile 15. La 12 august 1930 s-a întors și madam Lupescu, folosind pașaportul soției economistului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un nou Conciliu Vatican pentru a depăși aceste dificultăți și pentru a moderniza atitudinea și practicile Bisericii. Vatican II, cum i s-a spus, s-a reunit la 11 octombrie 1962. Lucrările sale, pe parcursul anilor următori, au transformat nu numai liturghia și limba creștinătății catolice (mai exact, latina a Încetat să mai fie folosită În ritualurile zilnice, spre furia perplexă a unei minorități tradiționaliste), ci și răspunsul Bisericii la dilemele vieții moderne. Decretele conciliului arătau clar că Biserica nu se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vinul ne leagă de originile noastre printr-o continuă comuniune a tuturor oamenilor: Dumnezeul lui Noe, cel al grecilor și cel al romanilor, Dionisos și Bachus; înaintea lor a existat licoarea zeului Sôma: băutura Vêna; astăzi, în fiecare zi la Liturghie, nu înainte de a fi sfințit, este oferit ca simbol al sângelui lui Hristos: "Vinul, rodul viei și al ostenelii omului". Astfel, lucrarea naturii și cea a omului se află mereu în legătură. Chiar și cel mai modest dintre oameni, atunci când
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Bachus va adopta un zeu mai mult oriental decât roman. Simbolistica păgână a vinului a fost integrată în mistica creștină al cărei sanguis uvae ("sângele strugurelui" despre care se vorbește în Cartea Genezei, 49:11 ) a devenit elementul esențial al liturghiei. Fie că este vorba de serbarea vinului sau de banchetul zeilor, de vița de vie sau de Cina cea de Taină, vinul este, prin excelență, o băutură mistică. I. O băutură mistică Mitologiile au considerat întotdeauna vinul drept o băutură
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
viticultura ecleziastică va hrăni puterea și gloria Bisericii. Rolul istoric al viticulturii ecleziastice se încheie însă odată cu Revoluția franceză, iar podgoriile sunt laicizate în întregime la începutul secolului al XIX-lea. Însă în simbolistica profundă care asociază "sângele strugurilor" cu liturghia, Bi'serica se identifică cu civilizația vinului. Această tendință se manifestă în cultul sfinților ocrotitori ai viticultorilor. Capitolul III VINUL ȘI SFINȚII SĂI Nu există meșteșug mai ciudat decât acela de a trăi din roadele viei... E de-ajuns o
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Urban a protejat vinul de jefuitori și a salvat via cu rugăciunile sale; măgărușul sfântului Martin ar fi inventat tăiatul viei păscând într-o podgorie; sfântul Vincențiu era diacon și avea îndatorirea de a turna vinul în potir în timpul sfintei liturghii, etc. De fapt, toată această hagiografie ascunde probabil alte realități mai vechi, după cum o dovedește studiul calendarului. II. Sfinții ocrotitori ai viticultorilor 31 Cei aproximativ treizeci de sfinți ocrotitori ai viticultorilor în Franța pot fi clasificați în funcție de bresle, de regiuni
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
început necesitate vitală, sincretismul creștin a facilitat răspândirea noii religii în rândul popoarelor păgâne. De la sfânta Apolonia, la sfânta Zoe sau de la sfânta Olimpia la sfânta Valpurga, sfinții păgâni au servit drept suport ai imaginarului creștin. Referirile și continuitatea în liturghia creștină a riturilor bahice devin evidente în cultul celor doi sfinți ocrotitori ai viticultorilor cei mai renumiți în Franța: sfântul Martin și mai ales sfântul Vincențiu, după cum bine se spune într-un cântec din Burgundia: Cavaler, discipol, însoțitor, E Bachus
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
tradiționale de Sfântul Vincențiu, au fost deseori comparate cu Anthesteriile, festivități care aveau loc în Grecia în fiecare lună a lui februarie în cinstea lui Dionisos. Sărbătoarea Sfântului Vincențiu începe, fără îndoială, pe o notă religiosă, însă odată terminată sfânta liturghie începe petrecerea. Se mănâncă și se bea din belșug, iar petrecerea tradițională evocă vechile rituri agrare; căci marele ciclu al naturii își spune cuvântul, iar sfinții din calendar, prăznuiți odată cu aceste serbări, au știut să "profite" de aceasta. Capitolul IV
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
luat locul sărbătorilor solstițiului de iarnă, focurile de Sfântul Ioan43 au început să fie aprinse în perioada solstițiului de vară, în timp ce luna Mariei (luna mai)44 a urmat sărbătorilor de primăvară, în care se celebra reînvierea vegetației... Biserica a supus liturghia contingențelor vieții agrare cu scopul de a obține un singur calendar al sărbătorilor, îmbinând aniversările religioase cu cele laice. Sărbătorile vinului fac foarte bine dovada acestui compromis. I. O băutură "festivă" Dacă punem unul lângă altul cuvintele "vin" și "sărbătoare
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
zona decadenței, iar trimiterile (chiar dacă nu-și găsesc suportul în operă) devin semnificative; pictura lui G.D. Mirea semnalează un gust care devine tot mai pregnant în epocă și care pregătește ecloziunea decadentă de la sfârșitul secolului. Misticismul, ocultismele, ezoterismele, satanismele și liturghiile negre fac parte din recuzita literaturii și artei decadente către care deschid prozatori precum Barbey D'Aurevilly cu Preotul căsătorit și ciclul Diabolicelor, K.J. Huysmans cu Liturghia neagră, Villiers de l'Isle Adam cu Povestiri crude și insolite sau Catulle
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și care pregătește ecloziunea decadentă de la sfârșitul secolului. Misticismul, ocultismele, ezoterismele, satanismele și liturghiile negre fac parte din recuzita literaturii și artei decadente către care deschid prozatori precum Barbey D'Aurevilly cu Preotul căsătorit și ciclul Diabolicelor, K.J. Huysmans cu Liturghia neagră, Villiers de l'Isle Adam cu Povestiri crude și insolite sau Catulle Mendès cu Monștri parizieni; Prizbizewsky cu Sinagoga diavolului etc. sau ilustratori precum Félicien Rops sau Aubrey Beardsley. Nu toate acestea se vor reflecta în operele simboliste ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
destructurării civilizației latine pe baza coruperii catolicismului. Péladan nu este singurul care conferă o accepție latinocentristă și europeană decadenței, cu epicentrul în cultura și civilizația franceză. Și Edward Lucie-Smith îl menționează pe Huysmans cu cele două romane, În răspăr și Liturghia neagră, ca punct de reper pentru decadentism în raport cu reperele simboliste Jean Moréas și Stephane Mallarmé, construcție perfect simetrică: un autor bas-étage care însă a marcat conceptual în istoria literaturii și unul de mainstream. Chiar dacă ne aflăm în domeniul literaturii, cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Przybyszewski este una din figurile centrale ale simbolismului polonez, poet, romancier, critic de artă, nota decadentă în cazul său fiind potențată și de profesarea "satanismului" estetic la modă în cercurile franceze și pe care Huysmans îl imortalizează în romanul său, Liturghia neagră. În Polonia, revendicarea unei autonomii artistice în raport atât cu puterea politică, cât și cu tradiția narațiunii istorice, apare odată cu înființarea, în 1887, de către Przybyszewski împreună cu Stanislaw Wyspiański, revistei de artă și literatură Zycie (Viața), revista mișcării "Nova Polska
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salonul păstrează ambiguitatea unui spațiu liminal unde cele două lumi aparent ireconciliabile se întâlnesc oferind o viziune apoteotică căreia tronul îi conferă centrul de greutate al unei judecăți infailibile. Vizitatorii sunt "judecați" cu măsura poeziei, divinitatea în numele căreia Macedonski prezidează aceste liturghii estetice. Finalul primei etape inițiatice se încheie cu revelarea unuia din mistere, semnificația tronului cu întregul ansamblu decorativ care-l consacră, și ca în orice revelație, explicația nu epuizează sensul. Unul dintre cei mai importanți critici români ai momentului, G.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de 10 mai este produsul unui astfel de proces de concentrație simbolică. Tripla conjuncție evenimențială în data de 10 mai îi conferă acesteia calitatea unui moment axial în ordinea temporală a societății românești, pe baza căreia s-a instituit o liturghie politică a regalității, în condițiile în care ziua de 10 mai a fost celebrată anual ca zi națională a României între 1866 și 1947. Concluzii: forjarea memoriei naționale. Construirea statalității române prin Unirea principatelor (1859), cimentată prin eliberarea națională obținută
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
perfecțiune prezumtiv atinsă" (Durandin, 1998, p. 338). Iar cultul personalității ceaușiste este instituit în miezul cultului națiunii, pe măsură ce biografia liderului devine indisociabilă de biografia colectivă a națiunii socialiste române. Elogiul personalității conducătorului devine punctul central în jurul căruia este organizată întreaga liturghie celebrativă a trecutului românesc, în care momentele de sărbătoare națională (ziua Unirii Principatelor din 1859, ziua declarării independenței de stat din 1877, ziua marii uniri din 1918, ziua eliberării din august 1944) sunt intercalate cu comemorări ale realizărilor Partidului (ziua
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cărțile vechi, ale căror titluri se găsesc specificate în lista din 1893, păstrată la Protopopiatul din Tecuci. Iată care sunt acestea, în ordinea dată de document: - „Sfânta Evanghelie, ediția București, 1742, în stare bună; - Apostol, idem, 1774, stare mediocră; - Două Liturghii, una, ediția Mănăstirea Neamț, 1860, și cealaltă ediția Iași, 1807, ambele în stare bună; - Octoihul Mare, ediția Rămnicu Vâlcii, 1865, în stare de mijloc; - Antologhion (Mineiul anual), ediție necunoscută, lipsind coperta, stare de mijloc; - Penticostariul, idem; - Triodul, ediția din Iași
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se limitează numai la titluri, nu și la anul editării, cum au procedat ceilalți preoți, următoarele: - 12 Minee legate în piele, în stare bună, ediția Monastirea Neamț; - Octoihul cel Mare, idem; - Triodul, idem; Penticostar; Apostol; Psaltirea; Ceaslovul Mare; Evhologiu; Evanghelie; Liturghie; Cazania, editată la Iași, în 1842; Panahida în stare proastă, nu se știe ediția neavând cuverta (sic); Iromologiul pe note de Macarie, 1843, București” (scris grăbit de unde și inadvertențele în descrierea cărților, I.S.). De interes științific este să notăm aici
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]