6 matches
-
mori de apă „cu făcăi”: „Moara lu' Mihăilă”, „Moara lu' Raț” și „Moara lu' Comănean”. De asemenea în sat au mai existat teascuri de o tehnologie mai primitivă pentru obținerea uleiului de sâmburi și pentru tescuirea fructelor și obținerea cunoscutului „liur” și „oțăt de mere”. Din cauza lipsei unor debite suficiente de apă, în Racovița tradițională nu au existat joagăre și nici pive sau dârste. Aceste instalații întâlnindu-se prin satele din jur și căutate ca atare. [[Fișier:Familie din Racovita, Sibiu
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
mori de apă „cu făcăi”: „Moara lu' Mihăilă”, „Moara lu' Raț” și „Moara lu' Comănean”. De asemenea în sat au mai existat teascuri de o tehnologie mai primitivă pentru obținerea uleiului de sâmburi și pentru tescuirea fructelor și obținerea cunoscutului „liur” și „oțăt de mere”. Din cauza lipsei unor debite suficiente de apă, în Racovița tradițională nu au existat joagăre și nici pive sau dârste. Aceste instalații întâlnindu-se prin satele din jur și căutate ca atare. Privind harta localității se constată
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
pentru a obține prețiosul ulei. Teascurile de fructe erau instalații rudimentare pe care le avea aproape orice gospodărie. Unele tipuri mai perfecționate au fost întâlnite la preotul satului și la Pamfir Haiduc, unde, în cantități mai mari se obținea cunoscutul „liur” și „oțăt de mere”. Din cauza lipsei unor debite suficiente de apă, în Racovița tradițională nu au existat joagăre și nici pive sau dârste. Aceste instalații întâlnindu-se prin satele din jur și căutate ca atare. În perioadele de pauză dintre
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
pom fructifer)|părul]] și [[prun]]ul și doar sporadic [[cireș]]ul, [[vișin]]ul, [[nuc]]ul, [[frăgar]]ul și [[zarzăr]]ul. Dintre arbuștii fructiferi prin grădini se întâlnesc doar [[agriș]]ul și [[rozânchin]]ul. Localnicii fac semipreparate din fructe cum sunt "liurul"(mustul de mere) și chisălița(din [[prun]]e), la loc de cinste se situează însă magiunurile de prune numite "miere" sau "lictar". Pentru iarnă fructele se uscau în "coșare" sau în cuptor, devenind cunoscutele "poame" consumate în zilele de post
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
bulgară: coșcogeamite 4, iar altele au etimologie necunoscută: acătării, gata, otova, vâlvoi. O altă categorie de adjective invariabile sunt formate pe teren românesc: anevoie (a + nevoie), anume (a + nume), aparte (a + parte), cumsecade (cum + se + cade), ditamai (ditai + mai), leoarca (liur + că), nepereche (ne + pereche). Din punctul de vedere al poziției ocupate în raport cu regentul, unele dintre ele au topica liberă, precum: acătării, anevoie, anume, atâtica, cumsecade. În antepoziție, nu primesc, de regulă, articol. Altele au topica fixă, fie postpusa (aparte, doldora
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
fiind și ele făcute de butnar. Strachină este cuvânt românesc cu baza în latină. Fără sufixul -ina ajungem la (ex)traho „a scoate, a extrage”. În latină era și trua „lingură”, cf. fr. trou „gaură, adâncitură”, rom. (în)tru. Liurcă, liur (vin prost) își are cel mai probabil originea în lat. lora (vin prost), luria (băutură făcută din apă, miere și vin oțetit), de unde îl au și alte limbi: pol. lura (băutură proastă, de ex. cafea), rut. liura, magh. löre, germ.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]