111 matches
-
joace rolul de ziarist-critic-director de revistă. Spațiul autobiografic în care se mișcă amintirea lui Nadeau aparține persoanei a treia, în forma plurală de ceilalți, situație care comprimă condiția de critic la statutul de servitor fidel al diverșilor stăpîni a căror livrea a îmbrăcat-o. Umilință ce se dovedește a fi „scuza de a exista". Printre ceilalți se strecoară un personaj neașteptat, excepția de care vorbeam, Zilda Clair, într-un capitol cu aer de nuvelă. După cîteva pagini ce par ficțiune literară
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
solzi de-ntuneric din propria-mi carne/ scarabeul de aur în pleoapa mea doarme// sigilii se sparg pe gurile morții/ puhoaie de rugină curg în lichidul porții// cînd vii mamă sfîntă să bați la fereastră/ să-mi sperii gîndul în livreaua albastră// tu treci prin uleiuri străvechi și altare/ eu cad în vorbe de lut și stihare// tu pui semințe în lampă și-n stingeri/ afară se descarcă sicriele cu îngeri" (Ritual șsicriele cu îngeriț). Pretutindeni tendința poetului este, prin urmare
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
preț; peste tot era exhibat, ostentativ, un lux copleșitor, pe jumătate parizian, pe jumătate oriental - dar bogăția și somptuozitatea păreau să ia, în multe cazuri, locul bunului gust și al eleganței autentice. O mulțime de trăsuri boierești cu vizitii în livrea treceau încoace și încolo, iar pe ambele trotuare circula un val de plimbăreți, cu toții îmbrăcați cu un anume chic, astfel încât întreaga imagine a străzii făcea o impresie plăcută. (...) Viața la Argeș (...) E minunat să trăiești aici șîn Carpațiț; aerul e
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
la apusul secolului al XIX-lea, "stupidul secol", cum l-a numit Léon Daudet, memorialistul nostru îi consemnează aspectele cu un fior de istorie trăită. Este vorba de ultimii "muscali cu cauciuc" din Piața Teatrului Național, "monumentali eunuci în lungi livrele de catifea neagră și grea, megalici și obezi, deși lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului", de ultimul tramvai cu cai, "care oprea grațios la
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
spirituala vizitatoare a înștiințat, cu umor că, și în rochie de seară, arată ca o Grossmutter. O mașină a fostului Kronprinț (fiul lui Wilhelm al II-lea) vine, la ora stabilită, să o ia la reședința acestuia. "Un bărbat în livrea, ușa joasă a intrării ce se deschide și numaidecît, în deschizătura sumbră a casei sale, dată în lături spre lăuntrul vieții, și încă neluminată, iată-l în picioare, îmbrăcat tot în alb, parcă spoit cu var de sus pînă jos
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
drept stăpâni, în vreme ce stăpânii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori(...) Putea fi un majordom în concediu duminical (era chiar Duminică) și atunci verzimea hainelor se explica prin faptul că un astfel de individ, servindu-se de obicei de livrea, păstrează cu anii un costum civil.
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
și predă cadoul Bisericii, o biblie de mare valoare”. A urmat apoi: „În automobile, fără să formeze un cortegiu, invitații au plecat dela biserică la Clubul Lloyd, unde a avut loc recepția”. S-a servit bufet suedez: „Un lacheu în livrea servea bufetul, sau mai bine zis invitații s-au servit singuri”. Iată și descrierea dansului: „Jazzul Tavernei Lloyd a furnizat muzica excelent. S-a dansat, firește. Mireasa n’a dansat decât un singur vals cu socrul, d. Al. Vaida - Voevod
Agenda2005-51-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284523_a_285852]
-
cu cele două nuvele, “Con de vânătoare” și “O altă vedere”, la pagina 12, și urmăream visând, în lectura care-mi aparținea, citatul: “...o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide și mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum numai fețele de mare rasă știu să se încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un domn înalt și posomorât, lângă el, singurul care nu râdea, și mai ales în centru, cea mai importantă nu pentru că era femeie, o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide, mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum fețele de mare rasă știu să încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Z. Luați legătura cu tov. Ciulea. Ovidiu Ciulea. Un cetățean infirm de un picior, dar poznaș. Chel în vârful capului și cu chică netunsă pe ceafă. Orice propoziție o începe cu “evident”. Spuneți că v am trimis eu. Știți câte livrele vă trebuie? Sper să aveți o listă, totuși... Știți unde e Teatrul Z., nu?” Capitolul II. Sunetele prelungi de corn 1. 13 noiembrie ’80. Inginerul Zincă, șeful abatorului de păsări, și alții chefuiesc nopți întregi la separeul restaurantului, după ora
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ea peste douăzeci de ani. Variau de la ceea ce bănuiam că era soția bine întreținută a unui afacerist de succes, cu blana de vulpe în jurul umerilor, la o casieriță de supermarket ajunsă la menopauză și-o plasatoare supraponderală îmbrăcată într-o livrea de gabardină. Spre deosebire de celelalte, aceste șase fotografii fuseseră făcute cu cea mai mare grijă, prin parbrize și uși turnante, folosind un obiectiv transfocator. Vaughan deschise albumul la întâmplare și mi-l întinse. Sprijinindu-se cu spatele de ușă, mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ștearsă de pașaport a unei femei anonime de vârstă mijlocie lipită pe gura de aerisire a carcasei pentru cadranele de bord. Când, pe marginea drumului, trecură pe jos două femei, plasatoare de cinema pe cale să intre în tură îmbrăcate în livrelele lor verzi, Vaughan se îndreptă de spate și le cercetă fețele, cu privirea concentrată ca un criminal la pândă. În timp ce el le fixa în felul acesta, eu am coborât ochii la pantalonii săi pătați de spermă, excitat de automobilul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate, lîngă care se adăugau livrelele majordomilor cu peruci pudrate, smochingurile, fracurile și costumele de stradă, uniformele cu fason englezesc ale militarilor, cuvintele franțuzești care zburau dintr-un colț în altul al salonului, cărțile de vizită ce treceau discret de la o persoană la alta, saluturile reținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era locul peștelui. Crescuse În această Piață ca un copac cu rădăcinile În cer. Să trăiți și să mai veniți pe la noi! Întoarse capul. Un bărbat robust, roșu În obraji, cu o mustață sură, stufoasă, cu un chipiu și În livrea cu epoleți, pantaloni negri Franz Joseph, cu vipușcă de general, Îi zâmbea cu toți dinții de viplă, din ușa monumentală a restaurantului, luminat ca la Revelion, dar gol cu desăvârșire: mobilier alb pe mochetă albastră. Își duse două degete la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neagră și cu capul acoperit de o pălărie de aceeași culoare, cu boruri largi. Înfofolitul nu făcu nici o mișcare la intrarea căpitanului, iar când servitorul - care la lumina candelabrului se vădi a fi un om de vârstă mijlocie, fără vreo livrea după care să poată fi identificat - se retrase lăsându-i singuri, rămase neclintit În cotlonul lui, ca o statuie Întunecată, observându-l pe nou-venit. Singurul lucru viu care se zărea Între capă și pălărie erau ochii lui, foarte negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și la grădinile cu lei și cu cerbi care s-au deschis unele lângă altele în toate colțurile mahalalelor; măsurând grosimea coadelor rochiilor care mătură praful, gunoiul și noroiul stradelor; privind strălucirea trăsurilor care se leagănă pe șosea; admirând luxul livrelelor și fețele domnișoarelor care se învârtesc în birje, ne putem zice că mergem ca praful și noroiul unde ne duce vântul și apa." (pp. 13-14). O catastrofă à la légère, asupra căreia prelecțiunile lui Ghica au efectul unei predici în
Un trecut prea apropiat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6497_a_7822]
-
părea că un râs sarcastic Îi Însoțea pașii. Se Întoarse brusc, gândindu-se că Îl va zări pe Veniero În spatele său. Dar era altcineva, ascuns În scobitura unui arc, care supraveghea un punct aflat de cealaltă parte a curții. Purta livreaua oamenilor lui Bargello. Îl spionau, blestemații. Se Întoarse anevoie și se duse spre dânsul cu un aer amenințător. Omul nu părea tulburat. Pe fața lui se zărea o lucire azurie. Dante se opri nesigur, trecându-și mâna peste frunte. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să nu se apropie de mine, căci n-aș vrea să se vadă că o cunosc. Ea înțelege și, zâmbind jalnic, mică și uscată, se așază la un colț de masă. Între timp, platoul cu lebăda dispare, și lacheii în livrele roșii și cu mănuși albe schimbă farfuriile și aduc alte platouri cu fel și fel de mâncăruri. Lacheul care-i servește pe oaspeți se apropie de mama și vrea să-i pună mâncare în farfurie, dar, văzându-i ținuta, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi risipit. Așeză felinarul ușor la loc În dulăpior, Închizându-l. - Spune-mi ce părere ai despre vinul acesta, priorule. Nu crezi că e adevăratul nectar al zeilor? După-amiază, la Priorat Dante se pomeni că Îl aștepta un trimis cu livreaua cardinalului de Acquasparta. Probabil că omul era acolo de mult, căci, de cum Îl zări, se ridică brusc În picioare, cu o expresie de ușurare pe față. - Eminența sa dorește să primiți aceasta, zise pe un ton oficial, Înmânându-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
clipele pline de pasiune, neprevăzute, alături de bărbatul care contase cu adevărat în viața ei. Așternea cu febrilitate, pe hârtie gândurile, sentimentele și întâmplările trăite cu intensitatea și fervoarea tinereții. *** Trăsura, trasă de patru cai albi aștepta în fața casei. Vizitiul în livrea stătea solemn ca o statuie. Nu reușeam să adun gândurile. Primisem adresă, cineva era dispus să organizeze o expoziție cu picturile și schițele din catalogul de modele ... trebuia să ajung la respectiva locație unde avea loc o recepție. Mă gândeam
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
-se nebunește Virajele strânse produc colapsuri în artere Sânge pulsând în cilindreea inimilor de metal Destine măturând asfaltul acesta crud Iar la final...cimitirul reciclabil al fiarelor vechi Pe acostament sunt adesea autostopiști Așteptând limuzina cea mare cu șofer în livrea Mâinile lor fluturate ca niște valuri bătând țărmul Iar apoi claxonul refuzului Și apoi din nou...așteptarea. Privesc în oglinda retrovizoare a vieții În urmă doar fumul și gustul amar al benzinei Înainte doar orizontul restrâns la un punct Iar
PRIVESC ÎN OGLINDA RETROVIZOARE A VIEŢII de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358313_a_359642]
-
apelor domoale nu adie nici o briză stinge-se orice elan parc-aștept de ani întregi elixirul unor regi sau popas la câte-un han întrebați-mă că nu știu parcă nu-mi doresc nimic tron din care să abdic sau livrea de vizitiu aș pleca într-un surghiun să mă ardă, să mă mustre discordante și ilustre valurile de simun luntre trasă la edec visul meu un orizont să mi-l fi trecut în cont în registrul cel mai sec și
AŞTEPTARE FĂRĂ MIZĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358481_a_359810]
-
turnătoriile și dorința tuturor de a mânca mereu căcat despre porcăriile pe care le făceau ca să pună mâna pe averi, moșii, moșteniri sau banii altora. În fine, fie vorba între noi, nimic nou sub soare. Însoțit de un lacheu în livrea somptuoasă grupul de doctori, cu Verdunel în frunte, fu condus într-o altă sală. Aici, printre pereții pictați, cu scene din petrecerile lui Bachus, domnea o altă atmosferă. Plină de veselie, majoritatea oamenilor, la fel de sclipitor înțoliți, erau deja beți, iar
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
pentru cele două fete încă nu au luat sfârșit. La terminarea serii din gradina de vară, când au părăsit localul, în fața hotelului îi aștepta o trăsură cu lampioanele aprinse trasă de doi cai albi frumoși. Conducătorul nu era îmbrăcat în livrea dar arăta destul de bine cu mustața lui stufoasă și răsucită precum coarnele unui muflon. Văzând grupul apropiindu-se de trăsură, conducătorul atelajului apăsă cu piciorul pe pedala clopoțelului de sub capră, atenționând toți trecătorii din fața hotelului. - Unde vreți să mergem cu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
de bravii săi cazaci. - Mdaa, acesta este de regulă efectul pe care-l produce apariția acestor destoinici soldați ai mei. - Hai, flăcăi, luați câte un clondir de coniac și mergeți sănătoși! Este de prisos să mai spunem că slugile în livrele le dădură rezerva de băutură pe o lună, destul de bine motivați de privirile șugubețe ale cazacilor. Băieți buni, aceștia goliră câteva clondire chiar acolo, neuitând să-i mulțumească țarului cu vorbe simple dar care mergeau la inimă: - Blagadariu vam, batiușka
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]