155 matches
-
un studiu fin al structurii circumvoluțiunilor. Putrefacția era datorată căldurii celei mari, probabil că s-a scos prea tîrziu după moarte... Creierul era într-adevăr voluminos, circumvoluțiunile bogate și bine dezvoltate și prezența că leziuni macroscopice o meningita localizată la lobulii anteriori... Din nenorocire, creierul, fiind, cum am spus, descompus, nu am facut studiul istologic, ceea ce e o mare lacuna...”. Sârmanul Eminescu! Nu a avut parte nici de acest studiu anatomic obiectiv! Eminescu nu a murit însă de paralizie generală, Gheorghe
...DREPTATE PENTRU EMINESCU!!! de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_dreptate_pentru_eminescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355469_a_356798]
-
dintre autorii studiului despre pacientul britanic, spune că este posibil să apară o conexiune greșită între neuroni, o eroare temporară în procesul de procesare a informației. Ea spune că responsabil de fenomenul deja-vu este cu siguranță hipocampul, o structură din lobul temporal care asigură memoria. Nu este surprinzător că pacienții care au convulsii produse în lobul temporal au și foarte multe episoade de deja-vu. De obicei, diagnosticul este epilepsie a lobului temporal. În cazul studentului, medicii au căutat urme lăsate de
Caz medical CIUDAT. Un tânăr are mereu senzația de deja-vu () [Corola-website/Journalistic/105178_a_106470]
-
de imagistică digitală și procesare de imagine adecvate radiologiei toracice. 2. ELEMENTE DE BAZĂ 2.1. Anatomie 2.1.1. Să fie capabil să: Descrie bronhiile lobare și segmentare Să descrie relațiile dintre vasele hilare și bronhii Să definească un lobul pulmonar secundar și părțile sale componente Să folosească terminologia corectă în descrierea poziției adenopatiilor mediastinale și hilare 2.1.2. Să identifice următoarele structuri pe radiografia toracică postero-anterioară (PA) și laterală: Lobul superior, mijlociu și inferior drept, lobul superior și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266238_a_267567]
-
Vene - venele cave superioară și inferioară, azygos, intercostală superioară stângă și venele brahiocefalice Componentele scheletului toracic Benzile și marginile mediastinale Fereastra aorto-pulmonară Ambele hemidiafragme 2.1.3. Identificarea următoarelor structuri la CT sau IRM toracic: Toți lobii și segmentele pulmonare Lobulul pulmonar secundar Scizurile: majoră, minoră, accesorie superioară, accesorie inferioară și azygos Grăsimea extrapleurală Ligamentele pulmonare inferioare Căile aeriene: trahee, carină, bronhiile principale, peretele posterior al bronhiei intermediare și bronhiile lobare Inima - poziția celor două atrii și ventricule, urechiușa cardiacă stângă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266238_a_267567]
-
adult 2.2.8. Semnul adâncirii sinusului costodiafragmatic pe radiografia în decubit dorsal indică pneumotorax. 2.2. Aspecte ale bolilor pulmonare infiltrative difuze pe radiografia toracică și CT toracic 2.3.1. Să recunoască efectele diferitelor procese patologice asupra elementelor lobulului secundar la HRCT. 2.3.2. Să știe și să fie capabil să identifice următoarele elemente: scăderea densității spațiilor aeriene, opacitățile în geam mat (cu înțelegerea fiziopatologiei acestora), patternul reticular, aspectul în fagure de miere, pattern nodular, opacitățile bronșiolare (arbore
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266238_a_267567]
-
de imagistică digitală și procesare de imagine adecvate radiologiei toracice. 2. ELEMENTE DE BAZĂ 2.1. Anatomie 2.1.1. Să fie capabil să: Descrie bronhiile lobare și segmentare Să descrie relațiile dintre vasele hilare și bronhii Să definească un lobul pulmonar secundar și părțile sale componente Să folosească terminologia corectă în descrierea poziției adenopatiilor mediastinale și hilare 2.1.2. Să identifice următoarele structuri pe radiografia toracică postero-anterioară (PA) și laterală: Lobul superior, mijlociu și inferior drept, lobul superior și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
Vene - venele cave superioară și inferioară, azygos, intercostală superioară stângă și venele brahiocefalice Componentele scheletului toracic Benzile și marginile mediastinale Fereastra aorto-pulmonară Ambele hemidiafragme 2.1.3. Identificarea următoarelor structuri la CT sau IRM toracic: Toți lobii și segmentele pulmonare Lobulul pulmonar secundar Scizurile: majoră, minoră, accesorie superioară, accesorie inferioară și azygos Grăsimea extrapleurală Ligamentele pulmonare inferioare Căile aeriene: trahee, carină, bronhiile principale, peretele posterior al bronhiei intermediare și bronhiile lobare Inima - poziția celor două atrii și ventricule, urechiușa cardiacă stângă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
adult 2.2.8. Semnul adâncirii sinusului costodiafragmatic pe radiografia în decubit dorsal indică pneumotorax. 2.2. Aspecte ale bolilor pulmonare infiltrative difuze pe radiografia toracică și CT toracic 2.3.1. Să recunoască efectele diferitelor procese patologice asupra elementelor lobulului secundar la HRCT. 2.3.2. Să știe și să fie capabil să identifice următoarele elemente: scăderea densității spațiilor aeriene, opacitățile în geam mat (cu înțelegerea fiziopatologiei acestora), patternul reticular, aspectul în fagure de miere, pattern nodular, opacitățile bronșiolare (arbore
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
din el 10-15 canalicule (ductuli efferentes), ce aparțin căilor spermatice, care străbat tunica albuginee și pătrund în capul epididimului. De la nivelul vârfului și fețelor laterale ale mediastinului pornesc radial în toată grosimea organului numeroase septuri conjunctive, care împart testiculul în lobuli. Aceștea, de formă piramidală sau conică, a căror bază este situată pe albuginee, opusă ca dispoziție mediastinului, sunt în număr de 200-300 și conțin canaliculele seminifere contorte (tubulli seminiferi contorti). Lungimea acestor canalicule foarte flexuoase este între 0,70-0,80
Testicul () [Corola-website/Science/307534_a_308863]
-
pe torace și 2,5), iar hipodermul are variații mari regionale. "Elasticitatea" pielii se datorează, în primul rând sistemului fibrilar dermic și mai ales fibrelor elastice. Datorită lor pielea e depresibilă. La elasticitatea ei contribuie și paniculul adipos, ai cărui lobuli grăsoși, înveliți într-un țesut conjunctivo-elastic, funcționează ca niște mingi minuscule de cauciuc ce se deprimă la apăsare, după care însă revin la forma anterioară. Elasticitatea scade cu vârsta și dispare în stările edematoase sau de scleroză cutanată. Datorită elasticității
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
și calciu), proteine, glicoproteine și lipoproteine, glucoză (care la acest nivel are o concentrație identică cu cea din plasmă, în timp ce în epiderm este redusă la 1/3). Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente. El este alcătuit din lobuli de celule grase (lipocite) conținând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de izolator termic și mecanic. Acești lobuli sunt separați prin septe conjunctive, în care se găsesc vase și nervi. O structură tegumentară mai deosebită este linia apocrină. Ea
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
în timp ce în epiderm este redusă la 1/3). Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente. El este alcătuit din lobuli de celule grase (lipocite) conținând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de izolator termic și mecanic. Acești lobuli sunt separați prin septe conjunctive, în care se găsesc vase și nervi. O structură tegumentară mai deosebită este linia apocrină. Ea se întinde de la axilă, în regiunea mamelonară și coboară convergent lateral spre perineu. Este alcătuită din aglomerări celulare clare
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
fete, trei margini și două extremități. Splina are o structură caracteristică, fiind alcătuită din: capsula fibroasa și parenchimul splenic. Capsula fibroasa se gaseste la suprafață splinei. Ea trimite spre interior trabecule, care se anastomozează și împart organul în formațiuni, numite lobuli splenici. Capsula fibroasa împreună cu toate trabeculele care pornesc din ea, formează stroma conjunctiva. Stroma conjunctiva este formată din numeroase fibre conjunctive, printre care se găsesc fibre elastice și fibre musculare netede. În ochiurile stromei se găsește o rețea din fibre
Splină () [Corola-website/Science/306893_a_308222]
-
circular și înconjurate de celule reticuloendoteliale. Parenchimul splenic sau țesutul propriu al splinei este așezat în ochiurile stromei conjunctive. El este format din două părți: pulpa roșie și pulpa albă. Ramurile arterei splenice pătrund prin hil și se ramifică în interiorul lobulilor, formând artere lobulare. Arteră lobulara se ramifică în interiorul lobului și formează arteriole penicilare.Splina este inervata de fibre vegetative care provin din plexul celial.
Splină () [Corola-website/Science/306893_a_308222]
-
ul (""), sau lobulul patrulater ("Lobulus quadratus"), lobul patrulater este o circumvoluție pe fața medială a lobului parietal cerebral între cuneus și lobulul paracentral, care se află superior de șanțul subparietal și este limitat anterior de către ramura marginală a șanțului cingular, posterior de către șanțul
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
ul (""), sau lobulul patrulater ("Lobulus quadratus"), lobul patrulater este o circumvoluție pe fața medială a lobului parietal cerebral între cuneus și lobulul paracentral, care se află superior de șanțul subparietal și este limitat anterior de către ramura marginală a șanțului cingular, posterior de către șanțul parietooccipital, superior de marginea superioară a emisferului și inferior de șanțul subparietal. Are formă patrulateră, de unde numele de "lob
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
a șanțului cingular, posterior de către șanțul parietooccipital, superior de marginea superioară a emisferului și inferior de șanțul subparietal. Are formă patrulateră, de unde numele de "lob patrulater" și este situat anterior de cuneus, de unde numele de "precuneus". Precuneusul se află între lobulul paracentral, care este situat anterior, și cuneus, care este situat posterior. El corespunde lobulului parietal superior al feței externe a emisferei. Delimitat anterior de către partea verticală a șanțului cingular numită ramura marginală ("Ramus marginalis"), posterior de șanțul parietooccipital, superior de
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
inferior de șanțul subparietal. Are formă patrulateră, de unde numele de "lob patrulater" și este situat anterior de cuneus, de unde numele de "precuneus". Precuneusul se află între lobulul paracentral, care este situat anterior, și cuneus, care este situat posterior. El corespunde lobulului parietal superior al feței externe a emisferei. Delimitat anterior de către partea verticală a șanțului cingular numită ramura marginală ("Ramus marginalis"), posterior de șanțul parietooccipital, superior de marginea emisferică, inferior de șanțul subparietal, precuneusul este format din două circumvoluții, una anterioară
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
ul (""), sau circumvoluția VI occipitală, lobulul triunghiular, lobulul occipital intern, lobulul interparietal superior, girusul medial occipital este o circumvoluție (girus), în formă de pană sau triunghi, situată pe fața medială a lobului occipital al creierului, posterior de precuneus, în unghiul format de șanțul calcarin și șanțul
Cuneus () [Corola-website/Science/326773_a_328102]
-
ul (""), sau circumvoluția VI occipitală, lobulul triunghiular, lobulul occipital intern, lobulul interparietal superior, girusul medial occipital este o circumvoluție (girus), în formă de pană sau triunghi, situată pe fața medială a lobului occipital al creierului, posterior de precuneus, în unghiul format de șanțul calcarin și șanțul parietooccipital. Având
Cuneus () [Corola-website/Science/326773_a_328102]
-
ul (""), sau circumvoluția VI occipitală, lobulul triunghiular, lobulul occipital intern, lobulul interparietal superior, girusul medial occipital este o circumvoluție (girus), în formă de pană sau triunghi, situată pe fața medială a lobului occipital al creierului, posterior de precuneus, în unghiul format de șanțul calcarin și șanțul parietooccipital. Având o formă triunghiulară
Cuneus () [Corola-website/Science/326773_a_328102]
-
e situat în fața (anterior de) șanțului central, care îl separă de girusul postcentral. Limita anterioară a girusului precentral este reprezentată de șanțul precentral, iar cea inferioară de către fisura laterală ("fisura/scizura lui Silvius"). Partea lui medială este în contiguitate cu lobulul paracentral. Stratul piramidal intern al cortexului precentral conține neuroni piramidali giganți (70-100 microni în diametru) - celulele lui Betz. Prelungirile axonale ale acestor neuroni giganți descind în substanța albă cerebrală și converg la nivelul capsulei interne ("ramul posterior"), după care își
Girusul precentral () [Corola-website/Science/298564_a_299893]
-
lobul corpului calos a lui Broca) se află mai sus de corpul calos și urmează exact conturul său. El ia naștere la nivelul ciocului ("Rostrum") corpului calos și formează aici, prin unirea cu extremitatea anterioară a girusului frontal superior, un lobul mic alungit în direcție verticală care este denumit, din cauza relației sale cu aparatul olfactiv, sub numele de "carrefour olfactiv" ("Area parolfactoria"). De la ciocul corpului calos, girusul cingular se îndrepta din spate spre față. Apoi, el înconjoară de jos în sus
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
este clar delimitat de-a lungul marginii sale concave inferioare de șanțul corpului calos. El este de asemenea delimitat în mod clar de-a lungul marginii sale convexe superioare, prin șanțul cingular, care îl separă de girusul frontal medial și lobulul paracentral. Cu toate acestea, șanțul cingular poate fi întrerupt de plici de trecere, care merg de la o circumvoluție la alta și care prin urmare, poartă numele de "plici fronto-limbice". Aceste plici fronto-limbice sunt foarte variabile prin numărul și situația lor
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
duble, îndeosebi într-un sistem în care unul dintre companion este mult mai masiv decât celălalt. Astfel, steaua cea mai masivă (A) devine o gigantă în fața companionului său mai puțin masiv, steaua B. Dacă steaua A își umple în întregime lobul Roche, are loc, puțin câte puțin, un transfer de masă de la A spre B. În acest caz, materia părăsește lobul stelei A și cade pe steaua B trecând prin punctul Lagrange. Materia nu va cădea direct, în linie dreaptă, pe
Disc de acreție () [Corola-website/Science/334802_a_336131]