229 matches
-
promovate de «Semănătorul» și «Gîndirea»”. Orientări desuete încă din 1920! Protocronist pînă în pînzele albe, specialist în literatura dacă (!), autor al unui tom intitulat Istoria literaturii daco-romane, directorul de azi al „Argeșului”, aprig promotor al autohtonismului, tradiționalismului, spiritualismului ortodox și localismului, ocupă, din cele 24 de pagini ale numărului din iulie, șapte: trei ca autor al unui delir retrograd, Erorile și balivernele lui Eugen Lovinescu, și patru ca subiect al unei exegeze elogioase semnate de un universitar șters, Valeriu Filimon, de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
asezonat din belșug cu sentimentalism) reușește să stîrnească interesul și pofta de a citi autori căzuți în uitare. Disputele politice de la începutul anilor ’90 nu au fost de bun augur pentru demersurile de geografie literară. S-a spus atunci că „localismul" inevitabil al unor asemenea studii este un pas spre secesiune teritorială, parte a unui scenariu de rescriere a frontierelor. Grupul „A Treia Europă" format la Timișoara de Cornel Ungureanu, împreună cu Mircea Mihăieș și Adriana Babeți, a fost o țintă permanentă
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
dea provincialismului său o notă de extravaganță și noblețe, savuroasă în amprenta retro a culegerii sale de articole Despre șapcă și alte lucruri demodate (2001). Însă cu pasiunea sa pentru Bacovia, dusă până în pânzele albe, s-a ridicat deasupra oricărui localism creator, inevitabil mărginit ca orizont, și s-a impus ca un specialist de neocolit într-un subiect de importanță națională. Căci Bacovia a devenit - după cum o arată evoluția postumă a operei sale - unul dintre primii trei-patru poeți români, atât în
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
este neevoluată, și ca limbă literară, și ca artă, meritele ei fiind numai în militantismul național. În 1911, adaugă la finele unui articol despre I. Agârbiceanu un paragraf despre "caracterele generale ale literaturii ardelene", evidențiindu-i regionalismul (devenit uneori un localism lipsit de orizont), insuficiența estetică, "servitutea față de realitatea imediată", caracterul prea național și prea moralizator - ceea ce o face "primitivă" și, categoric, "inferioară". Slavici nici nu e pomenit. Dacă pentru Octavian Goga avea, în alte articole, cuvinte mai bune, considerându-l
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
ori “Unghiuri și antinomii”, așa cum tranșantul Virgil Ardeleanu, ponderatul Mircea Tomuș, sau talentatul Petru Poantă au asigurat, ei mai ales, ani buni, cronica literară, una care conta în țară. “Steaua”nu a fost, nu a dorit să se înfeudeze unor localisme. Să ne amintim rubricile lui Nicolae Manolescu, “Teme”, Gabriela Melinescu, Maria Luiza Cristescu. Și Steinhardt a avut numeroase articole la revista pe care o vizita, prin anii ’80, dis-de-dimineață, sosit de la Rohia, cu sămânță de vorbă duhovnicească, prietenos, sobru, dar
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
a primit parcă atîta recunoaștere cîtă ar fi meritat prezintă anume trăsături comune, în pofida diferențelor dintre membrii săi. Care ar fi acestea? întîi de toate, în ordinea importanței, reușita unei combinații între orizontul european larg cu o anume acceptare a localismului și a înrădăcinării. Subliniez deci că întîlnim acolo o primă soluționare a tensiunilor istorico-politice care au dominat societatea română în prima jumătate a secolului XX. Paleologu trece cu dezinvoltă ușurință de la Sadoveanu la Valery și îndărăt. Șora înscrie în chiar
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
toate "probele" adunate la dosar, Mircea A. Diaconu spulberă poncifele referitoare la motivele apariției unei asemenea mișcări, afirmând că " Fără a se raporta direct la o mișcare europeană de idei, Iconar este, în același timp, consecința unor probleme de un localism incontestabil și expresia unui fenomen cu extindere europeană"(p.18), fiind deopotrivă național și modern, "o altă față a modernității" (cf. Matei Călinescu, pe care îl citează). Acribia cu care se apleacă asupra subiectului, spiritul critic de la care nu abdică
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
secolului al XX-lea, aceasta putând fi interpretată ca un exponent al mutațiilor în plan economic, de stimulare, distribuire și implementare a progresului și a noii ordini sociale. Cel puțin aceste două criterii determină transformarea perspectivei și evoluția de la ideea „localismului” înspre „mondialitate”. Timpul romantic sau, într-un alt sens, timpul victorian nu mai este suficient pentru a asimila frecvența, intensitatea și consistența transformărilor, lăsând loc timpului și, implicit, mentalității și identității de tip modernist și de o cu totul altă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de la Neptun din anul 1995". Nu știu să i se fi întîmplat ceva d-lui Schenk, acum patru ani, în România literară. Îi vom fi respins de la publicare vreun text. Dar aceasta nu-l îndreptățește să ne acuze acum de "localism", reprosîndu-ne a nu reprezenta, în pofida titlului, "întreaga literatura română", după o logică străvezie: dacă dl Schenk nu publică în R.l., integritatea reflectării literaturii române e știrbita. Cum se vede, scrisoarea pleacă de la dl Catanoy ca să ajungă la dl Schenk. Nu
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
a avut o gîndire politică. A fost, din acest punct de vedere, un liberal și un prooccidental. Și-a imaginat istoria modernă a României ca pe o luptă între forțele reacționare, de sorginte est-europeană și autohtonă, puternic ancorate în tradiție, localism și ortodoxie, și forțele revoluționare, de sorginte occidentală, franceză îndeosebi, capabile să introducă și la noi, deși cu întîrziere, spiritul înnoitor și luminat al capitalismului. Civilizația română modernă ar reprezenta triumful europenității asupra autohtonității, al culturii majore (în sensul lui
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
om din lume. Poate că nici n-avea stare, cum se zice, dar nu în înțelesul vulgar al cuvîntului. Avea ceva de Ulise. În destinul lui scria, pesemne, că trebuie să tot caute, dar și să lege lumi. Îl fermecau localismele, însă nu era omul care să cadă în capcana lor și, pe cît îi stătea în puteri, le reamintea localnicilor de oriunde de întregul din care fac parte. Poate din acest motiv construia paradoxuri adesea spectaculoase, iar în călătoria sa
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
lejer și adesea plăcut - trec cu ușurință drept panorame ale câte unei perioade, drept volume gata să consolideze câte o perspectivă critică. Iar asta în dauna adevăratelor și temeinicelor studii analitice, dotate cu o cuprindere vizuală mult mai amplă decât localismul de confrerie și înrudirile exclusiv zonale. Rămâne, totuși, să ne întrebăm dacă nu cumva această proliferare a stilului cronicăresc nu ține mai degrabă de o opțiune frontală pentru lizibilitate, decât un dat ereditar. Cu atât mai mult cu cât - cred
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
nu e mai niciodată rostită în gol. A-i reproșa, prin urmare, într-un corpus de texte atât de dens și de profund, inaderența la tiparul matein ar fi o obtuzitate. A-l acuza, pe de altă parte, de un localism suspect, care-l face să exceleze tocmai în chestiunea relațiilor lui Caragiale cu Ploieștiul ar fi de-a dreptul un semn de rea-credință. Urmând, ce-i drept, îndeaproape modelul - erudit și totodată suplu - instituit de Cioculescu, Însemnările caragialiene sunt aproape de
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
bun interviu am citit în cel mai recent număr, 156, din SUPLIMENTUL DE CULTUR|. Reporterul este Diana Soare, iar cel intervievat e prozatorul Dan Lungu, a cărui carieră europeană (ce pare, de la an la an, tot mai extensibilă) dovedește că localismul păgubos poate fi depășit. Văicărelilor autorilor autohtoni "neînțeleși", ocoliți de cititori și ignorați de critici, Dan Lungu le opune modelul scriitorului relaxat, care nu face o dramă nici din procesul creației, nici din cel al receptării. E ceva americănesc în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
sau științific - este de a considera fenomenele de genul celor menționate anterior ca fiind marca unor culturi regionale specifice. O astfel de atitudine, manifestată explicit sau implicit, este, practic, nevalidată. Răspunsul este dificil de dat în condițiile în care măsura localismului identitar pe care ne-o permit datele disponibile este destul de slabă (bazată numai pe doi indicatori). Poate fi formulată însă ipoteza caracterului predominant social al variațiilor identitare interregionale. Vârsta și satisfacția materială par să fie mai relevante decât apartenența regională
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
pentru nivelul de autoidentificare cu localitatea sau zona în care trăiesc oamenii: dacă printr-un procedeu analitic obișnuit în prelucrarea datelor se înlătură efectul vârstei și al satisfacției materiale, regiunile istorice încetează să mai fie un context relevant pentru diferențierea localismului identitar 1. Altfel spus, populația din Transilvania este mai legată sufletește de zona în care trăiește nu atât pentru că există o cultură locală specifică acestei zone, cât mai ales datorită ponderii mai mari de populație vârstnică și nivelului mediu ridicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
puternice conectări la resursele de status și comunitare și la stări de frustrare/satisfacție. Regăsim aceleași particularități și pentru ideologiile modurilor de acțiune publică (autoritarism, rebeliune, democrație și comunitarism) și pentru cele de relaționare cu locul, cu spațiul de viață (localism, regionalism etc.). „Segregaționiștii” în materie de probleme etnice seamănă foarte mult cu „rebelii” în materie de acțiuni publice. Am identificat prezența celor orientați participativ sau comunitarist în special în gospodăriile cu inconsistențe pozitive (rangul veniturilor este superior rangului de educație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
din împrejurimi. Din nefericire, în loc să povestească și atât, el se lansează frecvent în teoretizări pentru care nu are competența necesară. Dintr-un atu, candoarea se transformă în asemenea momente într-o pacoste. Emil Cioran îl ironiza pe Constantin Noica pentru localismul său întrebându-se cum ar fi dacă, după studiul Sentimentul românesc al ființei, s-ar scrie unul intitulat Sentimentul paraguayan al ființei. Imun la asemenea ironii, Gheorghe Postelnicu încearcă să-l definească pe țăranul din Pârscovul de Jos în comparație cu cel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
punct de vedere: al eșecului care ne pândește atunci când calitatea și cantitatea nu sunt dublate de flexibilitate. Toți cei care s-au ocupat sistematic de analiza de adâncime a produselor culturale franceze de astăzi au subliniat previzibilitatea, întoarcerea spre sine, localismul încăpățânat a ceea ce ne oferă cartea, filmul, muzica sau pictura franceze. Deși deschisă străinilor, Franța nu e deloc dispusă să împrumute valorile aduse de aceștia. Ea refuză sinteza, avantajele pluralității de viziuni, deși tocmai aceasta s-a dovedit explicația succesului
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
șina tramvaiului, determinîndu-l pe un ins „galant" a-l extrage din „capcană" și a-l oferi proprietarei „ca pe-o floare". În unele locuri (nu puține) se insinuează un văzduh matein, purtător al unui mister ce preia și totodată transcende „localismul" balcanic prin factura visător-detracată a materiei sale translucide. E adnotată „mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și fel de fel de prafuri aromate" a unui grup de noctambuli pe numele
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
care autorul aderă în chip oportun, utilizînd-o ca o trăsătură a mentalității d-sale emancipate. Căci e la mijloc un stil care, abandonînd ardelenismul elementar-sentimental, înțelege a păstra nota culturală a acestuia. Aurel Rău e un poet ardelean nu prin localism, ci printr-o spiritualitate percepută ca determinare istorică, ca o rîvnă a devenirii la lumina Bibliotecii și a Muzeului. O vizită într-un muzeu apare vălurită de o fină senzualitate (În Muzeul Czartoryski). Poetica devine într-o tot mai largă
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
o neobosită căutare a perechii. Talliaferro însuși e vânat, pas cu pas, de doamna Maurier, ale cărei superficialitate și naivitate ascund, de fapt, o autentică dramă umană. Pentru Talliaferro, discuțiile despre artă, sensul creației, ba chiar cele despre conflictul între localism și regionalism sunt pură pierdere de vreme. Veritabilul proces la care frații Eva și Julius Kauffman / Wiseman îl supun pe Fairchild rămâne fără ecou în mintea lui: Dincolo de orice dubiu, e un om talentat", susține the Semitic man - acesta e
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
implică asimilare culturală - cât printr-un one man show de televiziune care i-a creat reputația de rasist. Ideologia lui Zemmour e o reacție paradoxală la globalizare, proces care, în opinia lui, nu s-ar realiza prin universalitate, ci prin localism. Cu alte cuvinte, nu universalul ar trebui să asimileze particularismele, ci invers. Iar o adevărată integrare a imigranților în cultura țărilor lor de adopție ar fi împiedicată tocmai de promovarea diversităților originare. Problema nu e că Zemmour gândește prin reacție
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
yuppie" a devenit milionară în dolari lucrând în pivnița sau în podul casei și trimițând rezultatul muncii pe o dischetă sau chiar prin email. Toate aceste lucruri contribuie la accentuarea a ceea ce specialistul în dezvoltare urbană Joel Kotkin numește „noul localism". Petrecând tot mai mult timp în comunitate, prin renunțarea treptată și în curs de accelerare la navetism, individul dobândește noi obiceiuri, cu pretenții și obligații specifice. Restaurantul local, cu micul său ceremonial și personalizarea relației dintre client și patron, reprezintă
„Noul localism” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6352_a_7677]
-
le contemplă cu o dragoste, o emoție și un entuziasm incompatibile cu dezideratul artei dezumanizate, purificate de orice referință la problemele și sentimentele omenești. Cu atât mai mult cu cât RAMÓN, împingând heterodoxia până la animism, dă viață lucrurilor. Tradiție realistă, localism pe de o parte și avangardism, universalism pe de alta, conviețuind în stil hispanic, dar și ramonian. Scriitorul este conștient de diferența care îl separă de ismele dinafară și își creează, după cum declară în Ramonismo (1923), propriul ism, ramonismul, „ca să
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]